933 matches
-
de grup cât și o teorie importantă pentru înțelegerea în profunzime a grupurilor. Ea studiază grupul prin intermediul acțiunilor de grup asupra altor spații. O clasă mai largă de reprezentări ale grupurilor sunt reprezentările liniare, adică grupul acționează asupra unui spațiu vectorial, cum ar fi spațiul euclidian tridimensional R. O reprezentare a lui "G" pe un spațiu vectorial real "n"-dimensional este doar un omomorfism de grup de la grupul dat la grupul general liniar. Astfel, operația grupului, ce poate fi dată abstract
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
prin intermediul acțiunilor de grup asupra altor spații. O clasă mai largă de reprezentări ale grupurilor sunt reprezentările liniare, adică grupul acționează asupra unui spațiu vectorial, cum ar fi spațiul euclidian tridimensional R. O reprezentare a lui "G" pe un spațiu vectorial real "n"-dimensional este doar un omomorfism de grup de la grupul dat la grupul general liniar. Astfel, operația grupului, ce poate fi dată abstract, se traduce în multiplicarea matricelor, făcându-l astfel accesibil calculelor explicite. Dată fiind o acțiune de
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
să fie și staționară pentru a preveni efectul câmpurilor magnetice. Deoarece câmpul electric este definit în termeni de forță, iar forța este un vector, rezultă că un câmp electric este și un vector, având și . Anume, el este un câmp vectorial. Studiul câmpurilor electrice create de sarcini staționare poartă numele de electrostatică. Câmpul poate fi vizualizat printr-un set de linii imaginare ale căror direcție în orice punct este cea a câmpului. Acest concept a fost introdus de către Faraday, al căror
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
În fizică, o forță este o mărime fizică care exprimă cantitativ o acțiune ce determină la un obiect cu masă o modificare de viteză, de direcție, sau de formă (aspect). Forța este o mărime vectorială ce are atât modul (valoare scalară sau intensitate) cât și direcție. Forțele ce acționează asupra obiectelor tridimensionale le pot determina pe acestea să se și rotească sau să se deformeze, sau pot cauza o schimbare a presiunii. Tendința unei forțe
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
vreo forță să acționeze asupra sistemului lor de referință. Acest principiu de echivalență a fost una din importantele fundamente ale dezvoltării teoriei relativității generale. O formulare modernă a celei de-a doua legi a lui Newton este o ecuație diferențială vectorială: unde formula 3 este impulsul sistemului, iar formula 4 este forța totală. La echilibru, forța rezultantă este zero prin definiție, dar forțele pot fi totuși prezente (și pot avea ca efect modificări egale și de sens contrar ale impulsului). Legea a doua
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
forțelor sunt complet consistente cu definiția conceptuală oferită de mecanica newtoniană. Forțele acționează într-o anume direcție și sens și au un modul dependent de cât de puternică este împingerea sau tragerea. Din cauza acestor caracteristici, forțele se clasifică drept mărimi vectoriale. Aceasta înseamnă că forțele respectă un set diferit de reguli matematice decât mărimile fizice care nu au direcție (denumite mărimi scalare). De exemplu, când se determină ce se întâmplă când două forțe acționează asupra aceluiași obiect, este nevoie să se
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
prin scăderea lor. Reprezentarea forțelor prin vectori evită aceste probleme. La început, forțele au fost investigate cantitativ în condiții de echilibru static, în care mai multe forțe se anulau reciproc. Astfel de experimente demonstrează proprietatea esențială că forțele sunt mărimi vectoriale aditive: ele au modul și direcție. Când două forțe acționează asupra unui obiect, rezultanta se poate determina folosind regula paralelogramului pentru adunarea vectorială: adunarea a doi vectori reprezentați ca laturile unui paralelogram dă un vector rezultant egal în modul și
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
care mai multe forțe se anulau reciproc. Astfel de experimente demonstrează proprietatea esențială că forțele sunt mărimi vectoriale aditive: ele au modul și direcție. Când două forțe acționează asupra unui obiect, rezultanta se poate determina folosind regula paralelogramului pentru adunarea vectorială: adunarea a doi vectori reprezentați ca laturile unui paralelogram dă un vector rezultant egal în modul și direcție cu diagonala paralelogramului. Modulul rezultantei variază de la diferența modulelor celor două forțe la suma acestora, în funcție de unghiul dintre liniile lor. Diagramele de
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
a determina rezultanta. Pe lângă adunare, forțele pot fi și descompuse în componente independente, în unghi drept unele față de altele. O forță orizontală îndreptată spre nord-est poate fi descompusă în două forțe, una îndreptată spre nord, și alta spre est. Adunând vectorial aceste forțe componente rezultă forța inițială. Descompunerea vectorilor după o bază este adesea o metodă matematică de a descrie forțele, mai curată decât prin modul și direcție. Aceasta deoarece, pentru componentele ortogonale, componentele sumei vectoriale sunt unic determinate de adunarea
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
și alta spre est. Adunând vectorial aceste forțe componente rezultă forța inițială. Descompunerea vectorilor după o bază este adesea o metodă matematică de a descrie forțele, mai curată decât prin modul și direcție. Aceasta deoarece, pentru componentele ortogonale, componentele sumei vectoriale sunt unic determinate de adunarea scalară a componentelor vectorilor individuali. Componentele ortogonale sunt independente una de alta; forțele acționează la nouăzeci de grade și nu se influențează reciproc. Alegerea unei baze ortogonale este adesea efectuată luând în considerare baza care
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
deoarece acea forță va avea atunci o singură componentă nenulă. Vectorii forță pot fi și tridimensionali, a treia componentă fiind în unghi drept cu celelalte două. Echilibrul apare atunci când forța rezultantă ce acționează asupra unui obiect este zero (adică suma vectorială a tuturor forțelor este zero). Există două feluri de echilibru: echilibru static și echilibru dinamic. Echilibrul static a fost înțeles înainte de inventarea mecanicii clasice. Obiectele în repaus au forță totală acționând asupra lor egală cu zero. Cel mai simplu caz
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
de rotație a Pământului și aceasta determină acul magnetic al busolei să se orienteze pe direcția forței magnetice. Combinând definiția curentului electric ca viteza de modificare a sarcinii electrice, se obține legea lui Lorentz, o regulă pe bază de produs vectorial ce descrie forța ce acționează asupra unei sarcini electrice ce se deplasează într-un câmp magnetic. Conexiunea între electricitate și magnetism permite descrierea unei forțe unificate "electromagnetice" ce acționează asupra unei sarcini. Această forță poate fi scrisă ca sumă a
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
fi scrisă ca sumă a forței electrostatice (a câmpului electric) și a forței magnetice (dată de câmpul magnetic). Legea completă are enunțul: unde formula 44 este forța electromagnetică, formula 39 este sarcina particulei, formula 46 este câmpul electric, formula 47 este viteza particulei, înmulțită vectorial cu vectorul inducție magnetică (formula 48). Originea câmpurilor electrice și magnetice a fost explicată complet doar în 1864 când James Clerk Maxwell a unificat mai multe teorii anterioare într-un set de patru ecuații. Aceste ecuații ale lui Maxwell descriu complet
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
fundamentale respectiv curburii diferitelor dimensiuni, ceea ce ar implica în cele din urmă că toate forțele sunt pseudoforțe. Forțele care cauzează corpurile să se rotească sunt asociate cu noțiunea de moment al forței. Matematic, momentul unei particule este definit ca produsul vectorial: unde Momentul forței este echivalentul forței în sistemele în rotație, în același fel în care unghiul este echivalentul poziției în sistemele în rotație, viteza unghiulară al vitezei, și momentul cinetic al impulsului. Tratarea formală a legilor lui Newton, aplicată acolo
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
este des utilizată pentru operații pe biți. Exemple: Așa cum s-a notat mai sus, deoarece disjuncția exclusivă este echivalentă cu adunarea modulo 2, disjuncția exclusivă pe biți a două șiruri de "n" biți este identică cu adunarea vectorilor în spațiul vectorial formula 12. În informatică, disjuncția exclusivă are mai multe utilizări: În circuitele logice, un sumator simplu poate fi construit cu o poartă XOR pentru a aduna numerele și o serie de porți AND, OR și NOT pentru a crea transportul. În
Disjuncție exclusivă () [Corola-website/Science/304675_a_306004]
-
elementelor studiate și alta sub formă de bază de date pentru a stoca atributele asociate acestor elemente (de ex. pentru o șosea lungimea ei, lățimea, numărul benzilor, materialul de construcție etc.). Informația grafică poate fi de două feluri: raster sau vectoriala. Grafică raster este o modalitate de reprezentare a imaginilor în aplicații software sub formă de matrice de pixeli în timp ce grafică vectoriala este o metodă de reprezentare a imaginilor cu ajutorul unor primitive geometrice (puncte, segmente, poligoane), caracterizate de ecuații matematice. Specific
GIS () [Corola-website/Science/303645_a_304974]
-
șosea lungimea ei, lățimea, numărul benzilor, materialul de construcție etc.). Informația grafică poate fi de două feluri: raster sau vectoriala. Grafică raster este o modalitate de reprezentare a imaginilor în aplicații software sub formă de matrice de pixeli în timp ce grafică vectoriala este o metodă de reprezentare a imaginilor cu ajutorul unor primitive geometrice (puncte, segmente, poligoane), caracterizate de ecuații matematice. Specific sistemelor GIS este asocierea unui sistem de coordonate geografic matricii de pixeli (la imaginile raster) sau vectorilor - procedeul poartă numele de
GIS () [Corola-website/Science/303645_a_304974]
-
le oferă sistemele moderne de baze de date și în plus pot oferi ușor analize orientate pe anumite zone geografice - așa numitele hărți tematice. Un exemplu comun de Sistem Informatic Geografic îl reprezenta Sistemele de Navigație. Hartă rutieră în formă vectoriala este georeferențiată astfel încât Sistemul de Poziționare Globală (Global Positioning System - GPS) să poată indică poziția exactă a autovehiculului. Planificarea rutei este în fapt o hartă tematica obținută în urma unei interogări spațiale (căutarea distanței celei mai scurte între două puncte) combinată
GIS () [Corola-website/Science/303645_a_304974]
-
instrucțiuni pentru a face operații care pot fi paralelizate. Acestea sunt sisteme cu microprocesoare matriceale, la care operațiile aritmetice se execută în paralel pentru fiecare element al matricei, operația necesitând o sngură instrucțiune (se mai numesc și "sisteme de procesare vectorială"). Eficiența SIMD-urilor este puternic evidențiată în cazul unor programe care au o cantitate masivă de date paralele reliefate de anumite bucle de programe. Acest tip de arhitectură este folosit în familia de procesoare Intel Pentium MMX (Multi-Media eXtension), care
Taxonomia lui Flynn () [Corola-website/Science/303880_a_305209]
-
și validare timp de 50 de luni, culminând cu zborurile de test a două avioane prototip, YF-22 și YF-23. Fiecare echipă de proiectare a produs două prototipuri care avea două opțiuni de motoare, una din ele fiind de tipul propulsiei vectoriale. Turboventilatorul Pratt & Whitney F119 cu propulsie vectoriala a fost ales în ciuda cheltuielii în plus și a complexității, deoarece permite raze de întoarcere mai strânse, o capacitate valoroasă în luptele aeriene. În timpul procesului de dezvoltare de la sfârșitul anilor 1980, creșterea așteptată
F-22 Raptor () [Corola-website/Science/304073_a_305402]
-
culminând cu zborurile de test a două avioane prototip, YF-22 și YF-23. Fiecare echipă de proiectare a produs două prototipuri care avea două opțiuni de motoare, una din ele fiind de tipul propulsiei vectoriale. Turboventilatorul Pratt & Whitney F119 cu propulsie vectoriala a fost ales în ciuda cheltuielii în plus și a complexității, deoarece permite raze de întoarcere mai strânse, o capacitate valoroasă în luptele aeriene. În timpul procesului de dezvoltare de la sfârșitul anilor 1980, creșterea așteptată, mărirea greutății de la decolare a avioanelor AALT
F-22 Raptor () [Corola-website/Science/304073_a_305402]
-
radar AN/APG-77 cu baleiaj electronic activ. De asemnenea poate fi conectat electronic cu senzori de pe alte platforme (sensor fusion). Avionul este greu detectabil prin radar. Poate să zboare în regim de croazieră la viteze supersonice (supercruise). Dispune de control vectorial al tracțiunii, cu duze de evacuare a gazelor orientabile. A fost conceput pentru a înlocui/suplini avionul F-15 Eagle, ca răspuns la apariția avionului sovietic Suhoi Șu-27 în anii 1980. Air Combat Command Air Force Materiel Command Pacific Air Forces Air
F-22 Raptor () [Corola-website/Science/304073_a_305402]
-
și dispozitivul (aparatul) de măsură, proces care modifică și starea obiectului măsurat (pentru microparticule această perturbare este principial inevitabilă). Mărimile fizice se pot clasifica după diferite criterii: A. După natura mărimilor fizice: - mărimi scalare, caracterizate numai prin valoare numerică; - mărimi vectoriale, caracterizate prin direcție, sens, modul și punct de aplicație; - mărimi tensoriale, caracterizate printr-o serie de legi de transformare, la trecerea de la un sistem de coordonate la altul. Fiecare dintre aceste mărimi au asociate un anumit procedeu de calcul, un
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
de aplicație; - mărimi tensoriale, caracterizate printr-o serie de legi de transformare, la trecerea de la un sistem de coordonate la altul. Fiecare dintre aceste mărimi au asociate un anumit procedeu de calcul, un aparat matematic corespunzător, respectiv: calcul numeric, calcul vectorial, calcul tensorial. Mărimile fizice se împart în fundamentale și derivate. Mărimile fundamentale în Sistemul International sunt următoarele: lungimea, masa, timpul, intensitatea curentului electric, temperatura termodinamica, intensitatea luminoasa. Mărimile derivate se pot reduce la mărimile fundamentale pe baza operațiilor de definiție
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
În grafica pe calculator, grafica vectorială este un procedeu prin care imaginile sunt construite cu ajutorul descrierilor matematice prin care se determină poziția, lungimea și direcția liniilor folosite în desen. Imaginile vectoriale sunt complementare imaginilor bitmap, din grafica raster, în care imaginile sunt reprezentate ca un tablou
Grafică vectorială () [Corola-website/Science/312663_a_313992]