1,315 matches
-
dăm uitării ! Și "Casa (lui) Memorială", în care-o vreme a trăit În care-a scris atâtea pagini, din care și noi am citit : " Dona Alba" și "Fantoșa", " Femeia de ciocolată" "La Grandiflora" și "Rusoaica", " O studenție-ntârziată..." Romanul "Brațul Andromedei", " Vedenia", ce m-au marcat "Pavilionul (cel) cu umbre" și multe ce l-au consacrat ! Apoi la "Bibliotecă" : gustări, cafea, acomodare C.V.-uri, relaționări și cartea cu a ei lansare : Azi "La braț cu Andromeda" (cum zice Țene în roman) Care
LA COMEMORAREA LUI GIB MIHĂESCU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373296_a_374625]
-
vom avea pereche și voi fi cel mai fericit tătic din lume! Deseară sărbătorim evenimentul la castel în turnul cel întunecat! Petrecură două nopți la rând în turn, acolo unde avusese viziunea cu acea cameră poleită în aur. Pornind de la vedenie decisese să amenajeze o cameră specială pentru tinerii îndrăgostiți care binevoiau să-și petreacă în intimitate clipele amoroase. Ce ironie a sorții! Acum câteva secole adăpostea la răcoarea sa deținuții cei mai fioroși, iar acum devenise cel mai tentant dormitor
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
așa cum sunt și-am să împlinesc porunca: n-am să mai ating lucrurile de dincolo de mine. Au să vină păsări-săgeată să-mi aducă semnul puterii ce-o stăpânesc și până atunci voi pleca departe să-mi cioplesc trupul în stâncă... VEDENII Cu fața spre soare văd globul aprins al trandafirului cu care alerg pe apa gândurilor. Cu fața spre munte ciocârliile tale îl văd pe EMINESCU... EVADARE Mă simt captivă în propria-mi libertate ...de aici aud nechezat de murgi alergând
EVADAREA (POEZII) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374713_a_376042]
-
moartea, luându-se la trântă cu ea: „Nu aștept căderea nopții / Când bat cliopotele-n dungă / Îmi urmez cărarea sorții / Răbdător, căci viața-i lungă // Salvând moartea de la moarte / La răscruce de milenii / Geamurile vieii sparte / M-au ferit să am vedenii // Salut, onorată moarte / Mergi ferice, sănătoasă / Eu mai am de scris o carte / Până să-ți slujesc la coasă.// Salve, onorată moarte / Când popoarele se-nfruntă / Pentru bruma de dreptate / Eu sunt pregătit de luptă!”(Salut, onorată moarte!) Autorul, cu
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
-mi pese de urmări, am cuprins-o în brațe și am sărutat-o apăsat, strivindu-i buzele roșii și pline. Mă întrebam în același timp dacă nu cumva murisem și toate câte se întâmplau în jurul meu nu erau altceva decât vedenii premergătoare morții. Un accident cu mașina. Parcă ghicindu-mi gândurile negative, superba ființă din brațele mele șușoti: - Trăiești, dragul meu, trăiești și nu ne vom mai despărți vreodată ! Aș fi vrut s-o întreb unde mă aflu și ce se
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
aievea... Și te- am strigat, cu dorurile mele multe, Precum sudorile ce-ți curg pe frunte. Fără de lacrimi visele, acum îmi atârnau de moarte, Cerească, dulce și pierdută întru iubire m-am arătat. Dă-mi Doamne putere să mai iubesc, vedenia din noapte! Călătoria aceasta fiind un zbor înaripat, A unui glas amăgit de moarte și de șoapte. ——————- Claudia BOTA BOTA, Claudia, artist plastic și poet, născuta la 20 decembrie 1969. Profesor de religie la Școala Gimnazială „Luceafărul” din București.Preocupări
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
creste de piatră. Or, Sarmisegetuza lui M. Eminescu este o proiecție, o "gândire în piatră" ridicată de un Apolodor al magiei absidelor tăietură în stâncă, linii precise de stampă penumbră în care viețuiește și mușchiul verde și paloarea sură a vedeniilor și jocul razelor pe coifuri hieratice: "Înrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă, Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă, Sarmisegetuza-ajunge norii cu a murilor colți; ..." În "varianta de tranziție" (D. Murărașu) a ms. 2259 f. 93-95 găsim
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lumea acaparează ochiul, ea îl copleșește, strecurând în conștiința noastră, uneori perfid, un joc al nuanțelor, al aparențelor. O privire e doar o versiune asupra lumii, nu epuizează pluralitatea ei, și de aceea lasă loc îndoielilor. Ochiul care "vede" are vedenii, halucinații, se poate înșela. Doar ochiul orb are o constantă: bezna. Ea poate fi străpunsă numai de viziunile "ochiului lăuntric". "Neînfrânata lor putere" de consumare a existenței, arderea, va fascina pe Ioana Em. Petrescu. Nu ochiul în extaz, ci ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
AMPLITUDINE (acoperă o anumită porțiune din TIMPUL ISTORIEI), ca și un anumit ORIZONT (timpul istoriei pe care îl acoperă este situat la o anumită distanță temporală de momentul "prezent"): în "Maria s-a așezat. Peste patru ani va avea aceleași vedenii, iar neliniștea ei va dura o lună întreagă", anacronia are o întindere de o lună și un orizont de patru ani. ¶Bal 1985; Chatman 1978; Genette 1980; Mosher 1980. Vezi și ORDINE. anaforă. Vezi AMBREIOR. analepsă [analepsis]. O ANACRONIE care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
călăuzească în temeiul nopții Glasul lui Enion la pernă lui Ahania. Urizen văzu și simți pizma, și-i fu umplută-nchipuirea. Jelindu-se, el contemplắ trecutul în sfera-i luminoasă 102, În inima și-n spirit îngrozit de-a' viitorului vedenii Pe care înaintea să grozava-i fantezie le-ntocmea în golul ne-ntocmit. 295 Căci Los și Enitharmon umblară înainte pe Pămîntul cel acoperit cu roua Contractîndu-și ori dilatîndu-și simțurile cele-ntru totul mlădioase, După voința pentru-a murmura în florile mărunte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
salășluia în nor.] Apoi mîhnit se urcắ Omul în splendorile palatului, 50 Deasupră-i se nalta o Umbră din intelectu-i istovit, De aur viu, pură, desăvîrșită, sfîntă; pluti în albe haine de în pur112, De sine amăgire dulce fascinantă, o reavăna vedenie a Omului De bucurie-n existența tresăltînd ușor, tot Omul absorbindu-l. Omul căzu cu fața la pămînt în fața umbrei revene, 55 Zicînd "O Doamne, de unde e schimbarea-aceasta? tu știi că sînt nimica". Și Vala tremura și față și-o acoperi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ușor, tot Omul absorbindu-l. Omul căzu cu fața la pămînt în fața umbrei revene, 55 Zicînd "O Doamne, de unde e schimbarea-aceasta? tu știi că sînt nimica". Și Vala tremura și față și-o acoperi, si buclele-i erau pe pardoseală-ntinse. Vedenia o ascultarăm cu uimire, si tremurară inimile-n noi. Și auzit-am glasul Omului care de Somn era Cuprins și astfel vorbi el, Ca pe un idol Umbra-i adorînd-o, rostind cuvinte-ale Veciei: 60 "O, sînt nimic atuncea cînd la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rece și mortală, acolo Capul mi l-am așezat în fierbințeala-amiezii după ce fost-am istovit De bulgarii sfărmați; acolo mi-am pus plugul, și-acolo caii mi-am hrănit: 125 Și răsărit-ai tu cu revenele-ți plete într-o vedenie de apă Răsfrîngînd întreaga-mi nepăsare, slăbiciune, moarte, Ca să mă tragi împovărat în jos pe sub mormînt pînă în neFiință Unde Luváh se lúptă, disprețuit de Vala, cea vreme după vreme rătăcind, Strîngîndu-se și iar strîngîndu-se în sine departe de la Domnul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
săgețile sau sulițele de lungi raze cu furie și cu turbare. Și-n toată-această vreme trîmbița súnă, din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 45 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Apoi, ca porumbeii de pe stîlpi de Fum, tremurătoarele familii De femei și de copii din toate semințiile care trăiesc sub cer Se strîng în jurul bărbaților în pilcuri de douăzeci și de cincizeci, palizi Că neaua care-n verdeața
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune, în ordine-n jurul Pămîntului mărșăluiesc, văpaie de văpaie. Din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 90 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Dincolo de-Universalul Vălmășag, dincolo de Polul cel mai depărtat Unde-ale lor vîrtejuri lucrarea-și începeau, acolo stă O stîncă-Îngrozitoare departe-n Miazăzi; ea fost-a părăsita cînd Urizen dădu caii Luminii în mîinile lui Lúvah311. 95 Pe-această
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe pereți, / mai suntem acolo, / mai stăm liniștiți, / bem camfor / pentru orice eventualitate, / ne mustră conștiința / că n-am făcut pentru lume nimic.” SCRIERI: Să visăm, București, 1970; Imn la Cetatea Luminii, Timișoara, 1974; Odihna lacrimii, București, 1977; Lanul cu vedenii, Timișoara, 1978; Neguțătorii de triluri, București, 1979; Vanități, București, 1980; Azilul de cuvinte, București, 1983; Poeme, București, 1989; Repulsii, Drobeta-Turnu Severin, 1997; Trei basme pentru Măriuca, Drobeta-Turnu Severin, 1999; Lanul cu vedenii, Craiova, 2001. Repere bibliografice: Ion Pop, Valeriu Armeanu
ARMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285455_a_286784]
-
Timișoara, 1974; Odihna lacrimii, București, 1977; Lanul cu vedenii, Timișoara, 1978; Neguțătorii de triluri, București, 1979; Vanități, București, 1980; Azilul de cuvinte, București, 1983; Poeme, București, 1989; Repulsii, Drobeta-Turnu Severin, 1997; Trei basme pentru Măriuca, Drobeta-Turnu Severin, 1999; Lanul cu vedenii, Craiova, 2001. Repere bibliografice: Ion Pop, Valeriu Armeanu, „Să visăm”, ST, 1970, 11; Ilie Constantin, Valeriu Armeanu, „Să visăm”, RL, 1970, 50; Șerban Cioculescu, Experiențe lirice, FLC, 1977, 37; Alex. Ștefănescu, Valeriu Armeanu, „Odihna lacrimii”, „Scânteia tineretului”, 1977, 8845; Virgil
ARMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285455_a_286784]
-
lui Ilarie Chendi, pe care îl acuză de ignoranță, diletantism și mercantilism la editarea primului volum, Literatura populară, din Opere complete de M. Eminescu. Beletristica publicată aici cultivă macabrul sub forma unor scrieri precare, în care abundă fantomele, visele și vedeniile terifiante. Se remarcă poezia lui B.P. Hasdeu Complotul bubei, o republicare, dar și Dragoș-Bogdan, poem dramatic (1904), și Antropomorfism (1905) de M.Eminescu. Se acordă o atenție specială informațiilor referitoare la opera Iuliei Hasdeu. Alți colaboratori: Vasile Demetrius, Victor Popescu
CUVANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286630_a_287959]
-
în care schițează o delimitare a domeniului artei în relație cu știința, filosofia și religia, Iluzia, stăpâna omenirii (1945), și de placheta Poemele destinului (1947). În manuscris au rămas dramele Simfonia destinului, depusă spre reprezentare la Teatrul Național din Iași, Vedeniile și Răzvrătiții. În Teoria fenomenului comic, încercare temerară de estetică generală, nu ferită de diletantism, C. discută, cu o informație limitată mai ales la aria de limbă franceză, pornind de la H. Bergson, fenomenul în sine și manifestările lui artistice. Sunt
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
baudelairianism apăsat, C. urzește o imagistică întunecată, convulsivă, sugerând irezolvabile neliniști. Un livresc spăimos, de coșmar uzual, invadează spațiul liric, aglomerându-l cu tocite semne ale „nimicului final”. Schelete, morminte, stafii, un „hohot satanic”, un „rânjet spectral” și alte lugubre vedenii conturează o lume de umbre în care straniul și grotescul se învălmășesc. Treptat, halucinațiile descresc, lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de tristețe și resemnare. „Setea de infinit”, din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
nu evită ponciful și viziunile nebuloase, versul nervos fiind răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În poeziile de după Aliquid, fizionomia eului liric se modifică. Captând ecouri barbiene, poetul cultivă acum un balcanism cutreierat de vedeniile unui delir oniric, în turnură expresionistă. Dincolo de asemenea înrâuriri și contiguități, B. este, nu încape îndoială, un poet autentic. Lirica lui exprimă armoniile și dizarmoniile unui „cântec bizar”. SCRIERI: Aliquid, Silistra, 1933. Repere bibliografice: Victor Corcheș, Gavril Voșloban, Lirica dobrogeană
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
1929), semnată Mateiu I. Caragiale. Precedată de „tâmpla de icoane” medievale din Pajere (poeme-portret care „rezumă” o lume dispărută, fanariotă, cu atmosfera ei de „trândavă-aromeală” și lascivitate, dar și cu o undă a nostalgiei nobiliare), cartea e o „trâmbă de vedenii”, o operă inclasabilă, unică. „Hagialâcurile” în timp, în istorie (Pașadia), în spațiu (Pantazi), dar și în realul unei lumi infernale, putredă moral și pervertitoare, către care „craii” sunt trași, ispitiți de Pirgu, bufon, însă și „călăuză” malefică, apar în textul
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și carnavalurile vestind atmosfera teatrală. În interiorul ficțiunii, autorul introduce o altă ficțiune - lunga serie de vedenii ale lui Hrisant Hrisoscelu, prizonier în lumea iluzorie a halucinogenelor, hrănindu-și clipele de supraviețuire cu preparativele pentru moarte. Se vădește aici, în tristul ei spectacol, o viață ireală, vrând să compenseze ruinarea aspirațiilor fostului eterist. Beizadeaua râvnise tronul bizantin
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Dar cine, cine, Cui să mă-ncred?... Și Roman Bodei prea mi-e nătâng, E aspru, e pe față, nu are vicleșug, Asemeni inși se-neacă de-a pururea la mal... BOGDAN (încet) Vorbește iar cu sine... se pare că vedenii Din lumea cealaltă-l încunjură, și el Își dă de ele seamă... DR[AGUL] Mergi [oare] tu, Bogdane, Ades la vînătoare?... Și singur sau cu alții? BOGDAN Pe când nu erai bolnav mergeam de-a pururi singur, Adesea rătăci-am prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu putea a se împotrivi, cântă cu dânsul; se auziră atunci două glasuri cerești ce murmura foarte dulce o muzică scrisă pentru îngeri. Nina, deșteptată de această armonie dumnezeiască, se sculă în uimire, crezând că se află în farmecul vreunei vedenii de noapte, dar nu cuteză să intre în camera fiului său. Locuitorii Sorrentei, ce venea de la sărbătoarea din Neapol, se opriră dinaintea casei lui Pergoleze ca să asculte acest concert minunat. Trei ceasuri sunară la biserica parohială a satului. Trebuia să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]