999 matches
-
pentru a se bate cu pumnul în piept), și dau novicelui iluzia ieșirii glorioase din rând. Această formă de contracultură s-a instituționalizat oarecum după 1989, când în fond toți românii pot adera public la orice doresc, păstrându-și însă vehemența contestatară împotriva culturii oficiale, împotriva grupurilor deja consolidate, acuzându-le pe acestea din urmă de elitism și tactici conspiraționiste de recrutare, consolidare și cenzură. Gâlceava generațiilor, sănătoasă în principiu, capătă astfel o notă suplimentară și otrăvită de resentiment. Amărăciunea unei
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la un moment dat, proletcultul s-a socotit un fel de nou partid. (Ă). Dacă la acestea adăugăm că proletcultul a persecutat cu Înverșunare pe scriitorii În adevăr legați de revoluție ca Gorki, Maiakovski, Blok (Ă). Lenin a combătut cu vehemență tendințele nihiliste ale proletcultului față de moștenirea culturală. În proiectul rezoluției Despre cultura proletară, alcătuit cu prilejul congresului proletariatului din ianuarie 1920, Lenin a combătut toate „teoriile” periculoase, dușmănoase, antimarxiste ale proletcultului, de a inventa o cultură proprie proletariatului, total deosebită
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ceea ce omul crede că poate să mai facă pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, în afara unei purtări bune, este doar fanatism religios și un fel rău de a-l sluji pe Dumnezeu” (p. 225). Asemenea teme au fost afirmate cu vehemență de ideologii extremei drepte românești. Nae Ionescu, omagiat adesea drept gânditorul care a înfăptuit trecerea de la o filosofie academică de factură occidentală la „filosofia românească”, se exprimă în această privință într-un mod lipsit de orice echivoc. Interesele națiunii trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu o accepți. Dacă faptul de a te bate pentru altcineva este mai puțin culpabilizant decât a te lupta pentru propriile interese, plăcerea poate fi totuși aceeași. Astfel, putem vedea o funcționară, total dezinteresată în ceea ce o privește, apărând cu vehemență drepturile unei colege; sau un binefăcător luptând din răsputeri să obțină bani pe care-i va dărui altora. Freud făcuse deja aluzie la una dintre eroinele lui Zola, descrisă în Bucuria de a trăi, care trece de la abnegație și devotament
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sunt autoritari, precum acei „indivizi insuportabili care le dictează celorlalți, punct cu punct, ce să facă pentru a fi fericiți” (Sandler, 1985/1989). În ceea ce-l privește, Freud respinge ideea că ar putea exista un altruism „normal”. El insistă cu vehemență asupra caracterului injust, aberant și nociv al altruismului, ilustrat, în opinia lui, de acest precept al religiei iudaice (preluat mai apoi de creștinism): „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Altruismul este injust pentru că-i privează pe apropiații subiectului, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cel dictatorial. Înțelegerea național-comunismului ca o etapă benefică În istoria politică și economică a României s-a repercutat și asupra doctrinelor economice ale acestor partide. Refuzând ideea falimentului economic al comunismului și al sistemului său etatist, ele au criticat cu vehemență economia de piață și privatizarea, procese Înfățișate ca „antinaționale” și „malefice” pentru majoritatea populației. Păstrarea rolului central al statului În economie, lipsa respectului față de proprietatea privată, importanța acordată „re-naționalizărilor” au Înscris aceste partide pe linia antireformismului dur. Valorizând discursurile practicate
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
unui general de securitate: documente selectate și editate Editura Humanitas, București, 2007. Nu puține au fost cazurile În ultimii ani când, indivizi care nu au avut niciun respect pentru ființa umană și pentru libertate În timpul regimului comunist, au ieșit cu vehemență obsesivă În fața publicului. Dar nu pentru a da socoteală, ci pentru a se disculpa, acuzând În mod derutant și sfidându-și victimele. Memoria publică reține cazurile unor asemenea personaje. Este vorba despre Nicoale Pleșiță, fostul șef al Direcției de Informații
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
România literară”. Este greu de spus dacă angajarea sa la revista „Sfarmă-Piatră” (1935-1938), apoi la „Porunca vremii” a fost efectul sau cauza orientării spre ideologia și practicile extremei drepte. Exprimându-se furibund, în numele unui „naționalism integral”, „sănătos”, el crede că vehemența limbajului și negarea generală pot fundamenta o nouă ordine socială. Desființează dintr-un condei pe cei patru „titani ai cugetării iudaice: Marx, Freud, Bergson, Einstein” și se arată profund scârbit de „patrupedele” de la „Sburătorul”, de nulitățile de la „Viața românească” sau
BUCUR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
publicistice, evoluând în strânsă legătură cu ele. Culegerea Pe drumul culturii noi oglindește cu destulă fidelitate specificul acestei dezvoltări. De la articolele cu caracter general cultural de prin 1946-1947, la a căror lectură se simte și acum mirosul prafului de pușcă, vehemența cu care-i demasca și acuza pe misiții culturali manisto-brătienești și pe stăpânii lor din apus, până la studii cum sunt cele consacrate operei lui Caragiale și Sadoveanu, scrise în anii 1951-1952 și care pot fi socotite drept exemple de apreciere
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fundamentală a scrisului lui Traian Șelmaru. El însuflețește fiecare rând al articolelor și studiilor sale, oglindindu-se nu numai în pasiunea argumentării, în căldura și dragostea cu care criticul relevă și susține fenomenele pozitive ale vieții noastre culturale, ori în vehemența cu care combate tendințele și manifestările străine. Calitățile fundamentale ale scrisului lui Traian Șelmaru se valorifică prin intermediul instrumentului său de investigație critică, a metodei de cercetare pe care și-a însușit-o și care conține elemente ale metodei critice realist
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și opt de candidați care au făcut poliție politică, dar nici unul dintre ei nu s-a retras! Acest lucru spune foarte mult despre starea morală a țării, despre disoluția instituțiilor. Atunci când un ministru de Justiție precum Valeriu Stoica acuză cu vehemență Consiliul Superior al Magistraturii că dă dovadă de indulgență față de justiție Înseamnă că nu mai există foarte multe speranțe pentru acel tip de guvernare. Vladimir Tismăneanu: Ai atins foarte multe teme, ai deschis poarta unui dialog analitic pe mai multe
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a oferi adevărata anvergură și ponderea acestei activități. Frumusețea paradoxului este că tot ființa scriitorului biruiește până la urmă în pagină. Autoarea este un amestec exploziv de melancolii colerice, frondă inocentă și înțelepciune profitabilă, hrănindu-se, așadar, din propriile contrarii. Abilitate, vehemențe derutante și capitulări inexplicabile. Însă oricât patos ar cheltui în politicale și jurnalism, autoarea rămâne scriitor, astfel încât ceea ce se reține este substanța nucleului confesiv: autoscopia copilăriei și a adolescenței, malformate de obsesia „dosarul prost”, tinerețea citită „ca o abulie instinctiv
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
încheiat criza (...) A patra Republică e pe cale să se nască. Creați-o.” Așa sfârșea, în 1919, dl Eduart Herrot, actualul prim-ministru francez (Teodorescu-Braniște, 1989, p. 72). Nu recomandăm a începe un text printr-o întrebare. Impresia de retorism, de vehemență mimată, poate fi îndepărtată cu greu: De ce solicită un asemenea interes o posibilă reorganizare a unora dintre cele opt regiuni de dezvoltare a României la nivelul UDMR? E o întrebare firească, iar răspunsul poate fi dat prin modul în care
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
scris schițe, nuvele, un început de „roman cazon”. Poeziile de factură intimistă sunt naive, versificatorul simțindu-se mai în largul său în rostirea umoristică. Accentele sentimentale, romantice (în lirica erotică e un eminescianizant) lasă locul treptat pornirilor de sarcasm și vehemență. Cele câteva traduceri - din Maupassant, Turgheniev, Théodore Ghèze, Jókai Mór, Hector France, E. I. Bedinghaus - sunt tipărite în „Democrația” și „Adevărul”. O încercare dramatică, Virtute militară, ancorează în tematica predilectă a autorului, angrenat în campania antimilitaristă din epocă. Spiritual, caustic
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
preocupați să se șantajeze cât mai eficient unul pe altul, și câte altele. Alcătuită în cea mai mare parte din confesiuni și alte intervenții cu caracter monologic, narațiunea [Orgolii] constituie în ansamblul ei o meditație amplă, abruptă, de o rară vehemență, vizând istoria și raporturile acesteia cu individul, cu personalitatea umană, formele puterii în secolul nostru, „cancerul” spiritului agresiv, al egoismului și prostiei, care nu dispare de la sine... Această clocotitoare ideație explică deopotrivă debitul și cursul de puhoi al narațiunii, ca
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
în 1839, la București în 1845 și la Craiova în 1850, el pune bazele unor trupe care vor dăinui. La mișcarea de la 1848 nu a luat parte și mulți s-au grăbit să-l osândească. Cu amărăciune, dar și cu vehemență, C. - și, solidari cu el, frații săi, Luca și Iorgu - se apără de acuze, demonstrând că a slujit fără preget, prin arta lui, cauza revoluției (Dreptatea popolului judece pe frații Caragiale). Un monolog satiric, Biciuirea cometului de la 1 iunie 1857
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
și susură cu glas numai lapte și miere: Cine s-ar mai minuna de asemănarea dintre ei? Mai face o temenea. — Descoperirea unor persoane de nații diferite cu înfățișări identice este însă neprețuită, continuă cu voce calină. Gallus simte cum vehemența i se înmoaie. Până la urmă, ar pu tea fi o investiție bună. Și apoi, mai știi de unde sare iepurele? Totul e să insiste. Se preface însă nemulțumit și-i gonește cu mâna. — Bine, bine, mă mai gândesc. — O sută șaptezeci și cinci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să Înțeleagă ce spuneau din tonul vocilor, din gesturi, din reacții. Heinrich părea uimit, iar polițiștii păreau foarte sobri. Heinrich arătă cu degetul spre lac. Polițiștii arătară Într-o direcție puțin diferită. Schimbul continuă, iar Heinrich scutură din cap cu vehemență. Polițiștii arătară spre Harry, iar Heinrich făcu un semn condescendent cu mâna. —Ce e? Întrebă Harry cu inima bătându-i nebunește. I-au găsit? Heinrich se scuză În fața polițiștilor și se Întoarse spre Harry. —L-au găsit pe ghid, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cel mai rău vânător de știri era, după părerea mea, Philip Gutman de la Free to Speak International. Acest megaloman contactase GNN și le fluturase momeala prin fața ochilor, iar ei mușcaseră. Cu gura lui cărnoasă și veșnic În mișcare, negase cu vehemență zvonurile. Nu e adevărat, nu e deloc adevărat, nici unul dintre cei dispăruți nu e spion. Apoi se lansase Într-o apologie a celor care-și asumau rolul de câini de pază ai păcii, mai ales În acele țări, cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu facă nimic, să ofere o recompensă, să trimită trupe peste ei? Un procent șocant de 73% au votat pentru invadarea Birmaniei, iar un mare număr din mesajele trimise la GNN spuneau: „Aruncați-le bomba!“. Guvernul Statelor Unite a negat cu vehemență că ar avea intenția să facă vreunul dintre aceste lucruri. GNN a dat undă verde pentru a crește timpii de emisie și reprezentarea subiectului În grila de programe. Șeful biroului GNN din Bangkok era permanent În legătură cu sediul din New York pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
jazband și gungurește fără istovire franțuzește. Față de mine a fost totdeauna atent, ceea ce era un merit pentru distracția lui obișnuită. Chiar mi se spusese, când în conversații se găsea că sunt ciudat și poate nelalocul meu, îmi lua partea cu vehemență. - Ce pricepeți voi din Sandu!Ca și cum el ar fi priceput ceva! Nu-i ceream însă nimic, căci știam că ar fi promis imediat și apoi și-ar fi uitat promisiunea. Nici măcar nu-l invitam la mine, căci s-ar fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cel puțin, nu era nici o îndoială de superioritatea mea, și, în același timp, cu speranța nebună că poate nimic nu e adevărat. Sunt o mulțime de feluri de a putea primi muzica. Lui îi furnizează mai ales idei. Combătea cu vehemență pe Brahms, și pentru a-l combate se găsesc teorii destule. Am cumpărat la patefon Concertul opus 77, pentru vioară și orchestră, ca să-l conving că nu are dreptate, și că primește prea iute păreri emise de alții. Sau, mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nici prietenă, ca și cum suferința ei devenise prea mare ca să mai aibă nevoie de agitații. În mânia împotriva mea, pierde orice control al vorbelor, mă pedepsește cu orice simte instinctiv că m-ar îndurera mai mult, și nu o dată, în plină vehemență m-a comparat cu celălalt, cu toate că din pricina celuilalt fusese nenorocită o clipă mai înainte; ne găsește la amândoi același egoism bărbătesc sau alte asemănări, atrage și asupra mea unele cuvinte rele pe care de obicei le aplică numai lui, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deznădăjduită își începea lamentația obișnuită: Nu mă iubești, Sandule". Mă irita vorba aceasta, dar nu puteam să mă supăr când vedeam că ea crede - cu atâta tristeță! - în ea. Când o observam mai potolită însă, exclamam și puneam tot atâta vehemență ca să o conving, cât și să mă conving. Ceea ce nu înseamnă că nu o iu-beam, ci numai că aveam scrupule să dau o calificare unui sentiment căruia îi vedeam limitele. Limite vedeam chiar și acolo unde nu mai exista nici o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca să ai mâncare bună. Dragostea celei mai devotate mame... Căci am îmbătrînit. - Îți închipui că într-un timp atât de scurt s-a putut face o transformare atât de mare! N-au trecut decât câteva zile de când îmi replicai, cu vehemență, la orice părere. - Întotdeauna schimbările în mine s-au petrecut brusc. Probabilcă se petrece o lucrătură ascunsă, dar hotărârea apare deodată. Așa te-am părăsit și așa m-am întors la tine. Am fost bolnavă de dragoste, acum m-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]