511 matches
-
apoi și la Cartagina. Panteonurile centrelor minore ale Feniciei sunt mai puțin cunoscute. La Berytos era venerat un Baalxe "Baal" marin, alături, probabil, de Astartexe "Astarte". În sanctuarul din Amrit, sediu al cultelor de tip terapeutic, se găsesc urme ale venerării lui Eshmunxe "Eshmun", Melqartxe "Melqart" și Shadrafaxe "Shadrafa" (lit.: „Geniu tămăduitor”). La Umm el-Amed, nu departe de Tir, cel mai mare zeu local era Milkashtartxe "Milkashtart", a cărui personalitate pare asemănătoare cu cea a lui Melqart. Este notabilă prezența În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
templul să fi fost destinat uciderii ritualice de persoane, În contexte puțin clare și pentru destinatari de neprecizat. O ultimă Însemnare cu privire la cutumele funerare și concepțiile escatologice ale amoniților: cele dintâi atestă indicii care ne fac să ne gândim la venerarea defuncților; În același timp, transpare credința Într-o lume de „dincolo”, probabil În forme larvare și reduse, În conformitate cu tradiția zonei. 2. Moabițiitc "2. Moabiții" Implicate În același proces de sedentarizare a elementelor seminomade și și trecere a lor la o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod direct propria civilizație și propria cultură și, din această cauză, este o formă proprie și autonomă - ca atare, de neatacat sau de nedepășit - de autoconștiință și de autocomunicare. c) Clasificarea religiei romane ca „religie culturală ce se exprimă prin venerarea imaginilor și prin sacrificiu” nu exclude faptul că - Începând deja din epoca regilor - s-au utilizat texte scrise pentru organizarea cultului și a divinației (imnuri, rugăciuni, ritualuri, cărți sibiline)2. Și În epoca imperială erau cunoscute culte fără imagini și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zei asemănătoare cailor, boii, asemănătoare boilor și ar face trupuri de aceeași formă cu care fiecare dintre ei este Înzestrat”. În sfârșit, În școala filozofică Înțeleasă ca instituție și În jurul fiecărui filozof se formează o religiozitate filozofică specifică. Ea cuprinde venerarea fondatorului școlii (În special printre epicurei), cultul anumitor eroi sau zeități locale sau care au o funcție de program (Akkademos, Muzele), dar și o pietate mai spirituală și etică. Întrucât și istoria intelectuală (Geistesgeschichte) a religiei romane este influențată de dezvoltările
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din rente de Închiriere, ci practică o meserie, aparține unei „corporații” (corpus) profesionale (collegium). Această apartenență la asociații gentilice, familiale și profesionale creează numeroase funcții și roluri și, totodată, drepturi și datorii religioase: propriile locuri de Înmormântare, structuri cultuale particulare, venerarea unor zeități specifice, ba chiar și până și calendare speciale. Cetățenii romani din cetățile italice au „două patrii” (duae patriae), una de naștere, deci naturală, cealaltă de drept, Întrucât au cetățenie romană (civitas). Așadar, Arpinum este „patria autentică” (germana patria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Alături de colegiile clasice ale croitorilor, navigatorilor, pescarilor și fierarilor, exista la Roma și un colegiu al „negustorilor de ulei spaniol”, un colegiu al sirienilor și niște collegia iuvenum 3. Toate asociațiile, chiar și cele al căror scop nu constă În venerarea unei divinități, au un oarecare complex sacral. „La sacrul sinod al atleților lui Herakles”, În anul 134 d.Hr., Împăratul Hadrian hotărăște un loc „...În care puteți să vă Înființați cultul și arhiva”1. Asociația are nevoie de ustensile pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
explicații luate din ordinea naturală (interpretationes physiologicae) el pune zeii statului În legătură cu „teologia naturii” (cf. subcapitolul 4.2b2). Creștinii datorează tradiției iudaice și romane critica pe care o aduc imaginilor. Spirituala ironie pe care Tertullian o formulează În privința fabricării și venerării imaginilor zeilor este luată de la Varro și Seneca (Tertullian, Apologeticum, 12; Minucius Felix, 24, 6 sqq.). Mai târziu, creștinii Își așează icoanele ca „pavăză” pe zidurile orașelor lor asediate; pe zidurile din Beneventum apare Fecioara (Cancik, 1986; Koch, 1917). Din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
serie de practici de abstinență și catarctice, experiența antrenantă a unui contact direct cu zeitatea Într-un cadru de dimensiuni cosmice și asumarea de către inițiat a unor caracteristici solare, exprimate În veșmântul sacru cu care este Îmbrăcat și oferit spre venerare credincioșilor, care evocă un scenariu astral. Zeița la care fac referire misteriile Îi făgăduiește credinciosului reușită și bunăstare pentru viața prezentă și, În calitatea ei de „regină a celor morți”, o ședere fericită În Împărăția infernului, În care se va
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care a produs-o un aspect al său nu tocmai secundar, dezvoltat În mod deosebit de S. Wikander și de G. Widengren. Este vorba despre teza existenței unor comunități cultuale indo-iraniene organizate ca niște comunități de bărbați, „Männerbünde”, și caracterizate de venerarea, aproape exclusivă, a uneia sau alteia dintre divinități, cu sacrificii și rituri specifice: așadar, un fel de grupuri sociale sau confrerii susținute de etica aristocratico-războinică, tipică pentru pătura socială căreia, În Împărțirea tripartită a lui G. Dumézil (1969), i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de etica de război În societatea În care se formează zoroastrismul (Boyce, 1992, pp. 29, 56, 59, 61 și nota 24). Este, de asemenea, verosimil, deși nu s-a demonstrat pe deplin, ca această etică să fi stat la originea venerării speciale a războinicului Indraxe "Indra" (cf. mai jos, subcapitolul 1.2). În epoca profetului, lumea religioasă iraniană era probabil caracterizată de o mare diversitate de culte. Desigur, este improbabil ca această diversitate, favorizată de situații sociale și culturale diferite, să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din imperiu (Gnoli, 1983; 1989a, p. 97), În contextul atitudinii etico-religioase determinate de necesitățile politice corespunzătoare realității formării unui stat multinațional și aspirațiilor universaliste ale suveranului persan. Mai puțin clar este cazul lui Xerxes. Formulele din inscripții par să ateste venerarea altor divinități (baga), chiar dacă semnificația cuvântului baga nu este clară - acesta ar putea fi un epitet care face referire la calitatea de Împărțitori ai bunăstării materiale și spirituale (etimologic, baga este un nume de agent care Înseamnă „distribuitor”: Baily, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]