608 matches
-
camuflate sub cuvinte meșteșugite și ipocrite de felul „ne împrumutați și nouă o găletușă“ sau „aha, voi faceți un castel“. Era de la sine înțeles că o țară cu principii morale solide, cum era a noastră, nu va împrumuta nicicând unor venetici nici măcar toarta unei găletușe. Iar o chestiune cum era aceea legată de construirea unui castel atingea deja proporțiile unui secret de stat. Concurența, în vremurile acelea, era atât de înverșunată, încât orice nefericit ce îndrăznea să divulge țărilor (triburilor) vecine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și pe mine. M-am săturat de substanță, vreau să mă prefac în umbră, tânjesc după starea de umbră. (Rîsul tăcut) Este o formă modernă a romanticului Sehnsucht nach dem Tode: Veveriță, îngân, simt că nu voi mai fi un venetic, un om fără iubire. Mântuirea e poate pe aici, primprejur. Iubesc moartea, și dorul acesta îmi insuflă poftă de viață. De hatârul morții, de dragul ei mă voi căzni să trăiesc. (Cel mai tare) Râsul tăcut, vocea mută sunt un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
casele dacă nu-și plătesc datoriile ce le au față de noi, că tot sunt proști, așa cum ne-a Învățat dascălul nostru Brucan, așa că țineți-vă gurile și burțile și nu ne mai enervați că noi suntem "cineva", iar voi niște venetici buni de prostit numai În campania electorală, În rest să stați cuminți că altfel vă mâncăm fripți! Nu vă mai dăm pensia, că nu mai avem de unde, cu cheltuielile noastre imense și cu un buget așa mic pentru ele. Ce
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
hrănit, te-a ridicat, a plâns pentru tine, care te iubește. La dragoste se răspunde cu dragoste dacă vrei să exiști În lumină. Luați aminte și vă Închinați În fața „Mamei”! Și-o respectați și n-o mai terfeliți În fața tuturor veneticilor, ca să nu vă fie vouă la fel de la copiii voștri. Și iată că trecui fără să observ de la un subiect la altul și, cum este firesc, vom trece și la altele la fel de fierbinți. Să ne Întoarcem, deci, acasă. Sunt atâtea de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a-și forma o judecată hotărâtă asupra identității sale cu Lachanas cel adevărat. Când ea declară hotărâtor că acest pretendent {EminescuOpXIV 144} nu numai că nu-i Lachanas cel adevărat, dar nici n-are cât de mică asemănare cu acesta, veneticul barbar căzu la Curte sub întemeiat prepus, mai cu samă pentru că imita într-un mod foarte stângaci un semn caracteristic al temperamentului adevăratului Lachanas, izbucnirea repede și vehementă a mâniei. Simulând însă un zel religios, fanatic și plin de evlavie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin oraș apucară să se cufunde în bezna necunoscutului. Ce-i drept, se povestea despre un ins, prinț și prostuț (nimeni nu-i putea indica precis numele), care primise pe neașteptate o moștenire uriașă și se însurase cu o franțuzoaică venetică, celebră dansatoare de cancan la Château des Fleurs din Paris. Însă alții spuneau că moștenirea îi picase unui general și că pe franțuzoaica aceea venetică, celebră dansatoare de cancan, o luase de nevastă un tânăr negustor rus, putred de bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
precis numele), care primise pe neașteptate o moștenire uriașă și se însurase cu o franțuzoaică venetică, celebră dansatoare de cancan la Château des Fleurs din Paris. Însă alții spuneau că moștenirea îi picase unui general și că pe franțuzoaica aceea venetică, celebră dansatoare de cancan, o luase de nevastă un tânăr negustor rus, putred de bogat, care, la nuntă, numai din lăudăroșenie, beat fiind, arsese la lumânare bilete ale ultimului împrumut de loterie în sumă de exact șapte sute de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și aștepta cu nerăbdare venirea în permisie a tatălui. Însă tata nu a fost învoit, astfel că mama a trebuit să se descurce singură. Mama știa că la venirea rușilor, nu trebuia să mai fie la Cernăuți, pentru că așa-zișii “venetici“ (cei veniți din România și stabiliți în Bucovina de Nord ) erau tratați cu multă cruzime, fiind în cel mai bun caz deportați. În ultimul moment a reușit să-și pună câteva lucruri într-un furgon militar, prin bunăvoința unui ofițer
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Condur () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1675]
-
Că ce-ai văzut tu putea vedea și-un turc ori un polak, ba, de se uita mai bine, și-un cazac. Eu zic că rânduiala noastră, a povestitorilor, e să păzim poveștile noastre, să nu le amestecăm cu poveștile venetice. Să povestim numai ce-i pe la noi, să știe cel ce-ascultă: asta-i curat poveste valahă! Că dacă începem a lua povești de-aiurea, se-ntâmplă ca atunci când vorbești singur: ori nu te-ascultă nimeni și-atunci ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o dată să te cred, armaș Abăluță. Acuma du-te și deschide-le poarta. Apoi se aplecă peste parapet: Cuvioșiile voastre, Vodă, cu neostoita-i înțelepciune, doarme momentan, dar sunt treaz eu. Poftiți înăuntru. O, biată țară a Moldovei! Pe mulți venetici oploșita-i la sânu-ți, multe guri venite de-aiurea îndestulat-ai și mulți și-au lăsat ciolanele pe mănosul tău pământ! Unul din aceștia, și nu ăl de pe urmă, era Frederico Ximachi, fiul unei roabe genoveze și al unui negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pare că nu găsi nimic, fiindcă scoase mâna goală și zise cu glas schimbat: cheamă-l pe vistiernicul Ximachi! Episodul 191 VISTIERIA — Vreau să văd vistieria! zise scurt Vodă de cum apăru Ximachi. — Cum dorește Măria-Ta - răspunse înclinându-se vicleanul venetic. Pe-aici, rogu-vă. O apucă pe un coridor întortocheat, mărginit de uși. In fața uneia Vodă se opri. Dinăuntru se auzeau chicote, râsete și-un glas mai gros, hârâit, cântând o romanță turcească, „Noaptea când răsare semiluna”. Nervos, recunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ion, cântă și râde, la umbră, pe prispă..., zice tata, cu ciudă și râzând și el. Nu știu cine-i acel Ion, dar știu că putea fi oricine - În afară de Moș Iacob (care nu lucra deloc, el fiind premarele satului) și de Severin - „venetic”, adică venit În Mana dintr-un sat răzășesc de pe Răut, după 1918, tocmai, ca să capete pământ mai mult: «lucra ca mașâna», după unii; după alții «robotea ca on prost, doar n-a să ieie pe lumea cealaltă mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Da-i degeaba: s-o dișărtat pe raza noastră - n-ar fi păcat de moarti, de nu ne-am Înfrupta și noi din ce ne-o trimăs Dumnezeu? Ăsta-i Moș Iacob: premare, premare, dar tot mănean. Mătușa Domnica e venetică - de asta lucrează toată vremea, de parcă are să ieie pe lumea cealaltă sudoarea, cu tot cu frunte... De asta Îl bodogănește fără istov pe bărbatu-său, mănean get-beget. Stau În calidor și tremur. A ieșit mama, În mai multe rânduri: să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
românul, străinul-hainul vine pe capul nostru, românesc, desculț și cu traista-n băț (dacă-l avea și pe acela), iar după câțiva ani, uite-l Încălțat și călărindu-l pe biet-Român-săracul! Ba chiar silindu-l să-i pupe cizmele - lui, veneticului, lipitorii-satului! Ce bun, ce bun aș fi fost eu, cuzist; sau legionar - dar n-a fost să fie, deși Îndeplineam toate condițiile, Începând cu cele „interioare”, de sânge: sunt greco-macedo-polono-popesc; continuând cu cele... exterioare, ca să le spun așa, pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ferm identitatea, părăsesc Mesopotamia și se stabilesc în Canaan, pământul făgăduit de Dumnezeul lor unic și universal. Pentru aceste trei popoare, viața omului este bunul cel mai de preț; pentru ei, toți oamenii sunt egali îcu excepția sclavilor și a „veneticilor”); sărăcia e un blestem; lumea trebuie domesticită, îmbunătățită, reclădită din temelii, în așteptarea unui Mântuitor care va veni să schimbe legile. Pentru prima oară, viitorul omului pe Pământ este conceput ca putând - și trebuind - să fie mai bun decât trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
îi destituie câte 20 pe zi, pentru că trăiesc pe datorie, seamănă izbitor cu procurorii și judecătorii care o resping pe Monica Macovei. În esență, ei spun același lucru: noi suntem feudalii, legea pământului și ordinea lucrurilor. Voi sunteți doar niște venetici care până la urmă veți eșua. Exemplul „intrusului“ de la justiție arată că îndârjirea calmă și sprijinul politic ferm produc până la urmă fisuri în blocul vechi de cincizeci de ani, spoit recent într-un stil modernist. Nu e nici o epidemie de prostie
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
emoții și fără procese de conștiință, așa precum locuiesc acum zecile de mii de ucraineni, sosiți aici din diverse zone ale Ucrainei, care se simt bine mersi, foarte confortabil. Au și mult curaj, chiar. Or, în timpul Maidanului kievean, mai mult veneticii decât băștinașii au asaltat fostul Palat al Justiției din Cernăuți, unde, acum, se află Administrația Regională de stat și Consiliul regional și, spărgând ușa de stejar, care avea peste 110 ani, i-au făcut pe foștii demnitari să dea bir
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși; zbârliți, cu păr aspru în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când hămăiturile celorlalți umpleau strada de larmă. Unul, mai îndrăzneț, se avântă. Veneticul se întoarse ca fulgerul clămpănind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când hămăiturile celorlalți umpleau strada de larmă. Unul, mai îndrăzneț, se avântă. Veneticul se întoarse ca fulgerul clămpănind din dinții albi, apoi porni încet, cu ochii la pândă. Cânii ceilalți, însă, dând un iureș, îi întoarseră. Costică repezi altă piatră, și javra, izbită, icni, făcu două copce și trecu arsă pe alături. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bre Niță, cum ne-am strâns noi aicea, la un pahar de băutură: tu ești din alte părți, de la câmp; Mihalache Prescurie e de peste Prut; Gheorghe Barbă a venit de la munte când era un copil; și toți câți sunt aici, venetici din toate părțile, toți s-au adunat în pustietatea asta, la pământ mai mult și la lărgime. Iaca și eu, mă vedeți un biet bătrân, mâne-poimâne am să mă duc. Iaca și pe mine m-a așezat Dumnezeu aici. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaan, și Avraam a venit să jelească pe Sara și s-o plîngă. 3. Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale, și a vorbit astfel fiilor lui Het: 4. "Eu sunt străin și venetic printre voi, dați-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta și s-o ridic dinaintea mea." 5. Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: 6. "Ascultă-ne, domnule! Tu ești ca un domnitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
urmașii lor. 43. Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: "Iată porunca privitoare la Paște: nici un străin să nu mănînce din ele. 44. Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, și apoi să mănînce din ele. 45. Veneticul și simbriașul să nu mănînce. 46. Să nu le mănînce decît într-o singură casă; să nu luați deloc carne afară din casă, și să nu zdrobiți nici un os. 47. Toată adunarea lui Israel să facă Paștele. 48. Dacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stîrnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dînd chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Independență al Republicii Moldova (1999— 1992) a fost câștigat de militari, acesta a fost pierdut, pe parcurs de politicieni. Ori, politicienii noștri au lăsat mereu impresia că sânt tot de-ai lor. Așa am fost declarați „ocupanți” în propria noastră țară, „venetici” în propria noastră casă, iar cei care au venit de cine știe de pe unde s-au anunțat „agresați” de noi, pentru că n-am dorit să le cedăm de bună voie ceea ce ne-au lăsat părinții și buneii. Acum Ilie Ilașcu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
veacul l-aș putea numi și așa, dacă ar fi să iau în tragic ceea ce cred unii despre provincie. Eu am trăit și trăise aici fără complexul provinciei, așa cum, cu condescendență, compatrioții noștri de pe malurile Dîmboviței, deși cei mai mulți sunt acolo venetici, privesc restul țării ce se întinde în jurul Capitalei. Am rămas aici, pentru a putea fi peste tot, pentru a putea privi mai bine, deși uneori prin ceața pe care ți-o ridică în fața ochilor concitadinii nu mai vezi mare lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]