1,039 matches
-
cerurile se curățiră și, din nou, apăru soarele fierbinte al verii. Din tabăra principală de la Templul Mii, se vedea fum galben și gros ridicându-se de pe malul răsăritean al lacului, înspre Azuchi. — Arde Azuchi! Primind raportul gărzilor, generalii ieșiră pe verandă. Hideyoshi și ceilalți își puseră mâinile streașină la ochi. — Seniorul Noubo, raportă un mesager, care avea tabăra la Tsuchiyama, în Omi, și Seniorul Gamo și-au unit forțele și, începând de dimineață, atacă Azuchi. Au dat foc și orașului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
amurgului. Nene lovea cremenea pentru a aprinde lămpile, în întunericul sanctuarului ei interior, pe când bătrâna stătea așezată, rugându-se în fața statuii lui Kannon. Deodată, auziră luptătorii alergând pe-afară. Mama lui Hideyoshi se întoarse surprinsă, iar soția lui ieși pe verandă. — Vine Domnia Sa! Strigătele santinelelor răsunau prin toată incinta. În fiecare zi, străjerii coborau cam la două leghe în aval, să stea de pază. Cu toții erau transfigurați când intraseră, în fugă, pe poarta principală, dar, când o văzură pe Nene în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Vine Domnia Sa! Strigătele santinelelor răsunau prin toată incinta. În fiecare zi, străjerii coborau cam la două leghe în aval, să stea de pază. Cu toții erau transfigurați când intraseră, în fugă, pe poarta principală, dar, când o văzură pe Nene în verandă, începură să strige la ea de unde se afla, ca și cum n-ar fi avut destul timp ca să se apropie. — Mamă! strigă Nene. — Nene! Bătrâna și nora ei se îmbrățișară înlăcrimate, abia dându-și seama că vocile lor fericite se uniseră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a-i vorbi. Dar, din acel moment, bărbatul fu însoțit de silueta modestei sale soții. Pajii care-i urmau buluc și membrii familiei fie se duseră să se odihnească, după cum îi instruise Nene, fie se mulțumiră să-l salute de pe verandă, fiecare dispărând, apoi, în camera sa. În templul principal, cu plafon înalt, o lampă pâlpâia pe un suport jos. Lângă ea, stătea așezată o femeie cu părul alb, ca gogoașa unui vierme de mătase, îmbrăcată într-un kimono ruginiu. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să respire. La rândul său, Hideyoshi reducea problemele vieții și ale morții la acest unic concept: detașarea. Stătuse culcat doar puțin timp. Dormise o oră? Hideyoshi se ridică și coborî scara, la toaletă. Imediat, un om de gardă îngenunche pe veranda podită, ridicând un felinar de hârtie. Foarte curând, când ieși de la toaletă, găsi un alt om ținând un mic căuș cu apă pe care, apropiindu-se, i-o turnă peste mâini. În timp ce-și ștergea mâinile, Hideyoshi privi poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea petrece nici măcar un moment de relaxare cu familia lui. Katsuie reveni în cetate la fel de repede pe cât plecase. Întovărășit de paji, mergea cu pași mari pe coridorul cu acoperiș, prin care sufla viscolul. De cum plecă, cele trei fete ieșiră pe verandă să cânte, nu pentru Echizen, ci pentru provincia lor natală, Owari. Katsuie nu privi în urmă. Înainte de a intra în corpul central al cetății, îi spuse unuia dintre paji: — Spune-le lui Gozaemon și Gohei să vină neîntârziat în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de suguroku pe care-l jucaseră pe furiș. Dintre ei, Nabemaru, în vârstă de treisprezece ani, o luă la fugă cât îl țineau picioarele, spre camera unde stăpânul său bătea iar și iar din palme. Între timp, Hideyoshi ieșise pe verandă. Vedea prin poarta din față a castelului silueta măruntă a lui Sakichi urcând, în grabă, panta dinspre oraș și, fără a întoarce capul spre pașii care răsunau în spatele lui, strigă să i se dea drumul. Sakichi intră și îngenunche în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
m-am aplecat către el și l-am sărutat pe obraz, iar el a zâmbit. Era frumos, inteligent, un fiu bun... și un om iertător. Era bărbatul perfect. * * * Bea ne-a făcut cu mâna entuziasmată, încadrată de lumina caldă de pe verandă. Sincer o spun că nicodată nu mai fusesem atât de fericită s-o văd. După săptămâni întregi de discuții minimale și după conversația cu Lucille, așteptam cu nerăbdare sesiunea completă și detaliată de pălăvrăgeli cu cea mai bună prietenă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
seară. Ne asigură că gătește bine. Eu și Tom îi mulțumim pentru amabilitate. Preocupat de numeroasele sale probleme, Stanley nu a observat că Lucy încă n-a scos un cuvânt. O casă albă, cu trei niveluri, șaisprezece camere și o verandă de jur-împrejurul clădirii. Panoul de la marginea drumului anunță Chowder Inn, dar o parte din mine știe deja că am ajuns la hotelul Existența. Pentru moment, decid să nu îi împărtășesc acest gând lui Tom. Înainte de a ne lua camerele în primire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
buștean. La ora cinci, Honey Chowder își face prima apariție, trăgând în fața casei cu mașina plină cu de-ale gurii și cu două lăzi de vin. De-acum, Tom și cu mine ne-am ridicat din șezlonguri și stăm pe verandă, discutând politică. Ne întrerupem diatribele împotriva lui Bush II și a Partidului Republican, coborâm treptele până la Honda albă și ne prezentăm fiicei lui Stanley. E o femeie înaltă, pistruiată, cu brațe cărnoase și o strângere de mână care-ți zdrobește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
În cele din urmă, norii se vor împrăștia și vom avea parte de o nouă după-amiază strălucitoare, dar deocamdată tufele și copacii abia dacă se văd. Lucy a găsit în cameră o carte pe care o aduce cu ea pe verandă. E o cărțulie în format de buzunar și, pentru că ține mâna deasupra titlului, o rog să mi-l arate. Riders of the Purple Sage, de Zane Grey. O întreb dacă e bună și dă viguros din cap, în semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bine, îmi spune, „o să-mi mai pună sângele-n mișcare“, așa că accept, cam fără chef, să facem un joc sau două. Lucy ne însoțește până în șopron ca să facă galerie, dar Tom rămâne pe loc, cuibărindu-se într-un șezlong de pe verandă, să fumeze și să citească. Constat repede că Stanley nu joacă genul de ping-pong cu care sunt eu obișnuit. Paletele și mingea sunt la fel, dar, în mâna lui, nu mai e o activitate amabilă de salon, ci un sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și, odată masacrul încheiat, nu pot decât să mă plec umil în fața învingătorului și să-mi târăsc trupul epuizat afară din șopron. Asudat tot, mă întorc în casă să fac un duș rapid și să mă schimb. În vreme ce urc treptele verandei cu Lucy, Tom îmi spune că a sunat în Brooklyn acum un sfert de oră. Harry era plecat cu treburi, dar i-a lăsat vorbă lui Rufus să ne sune când revine. — Să vedem dacă-l mai interesează, spune Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de-o noapte? E sex și nimic altceva decât sex, sau în ecuația aceasta intră și ceva sentimente? După masă, Lucy pleacă odată cu Stanley, să se plimbe cu mașina și să îl ajute să tundă iarba. Tom se retrage pe verandă pentru o țigară postprandială, iar eu mă așez pe șezlongul de alături. — Cum ai dormit azi-noapte, Nathan? mă întreabă el. — Destul de bine, îi răspund. La cât sunt de subțiri pereții, ar fi putut fi mult mai rău. — M-am temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
așeza comod în pat în aripa ei și se uita de la fereastră. Văzuse opera de atât de multe ori, că memorase fiecare detaliu. Mă urc și eu în patul acela. Mi-o imaginez privindu-l pe împăratul Guangxu stând pe veranda din față, din stânga intrării, însoțit de prinți, duci, miniștri și alți înalți demnitari, care ședeau de-a lungul verandelor dinspre est și vest. În ce toane era ea? O femeie născută într-o perioadă groaznică, o femeie care în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că memorase fiecare detaliu. Mă urc și eu în patul acela. Mi-o imaginez privindu-l pe împăratul Guangxu stând pe veranda din față, din stânga intrării, însoțit de prinți, duci, miniștri și alți înalți demnitari, care ședeau de-a lungul verandelor dinspre est și vest. În ce toane era ea? O femeie născută într-o perioadă groaznică, o femeie care în fiecare zi a pierdut din teritorii în fața inamicilor externi și interni. Era opera singura ei evadare? Mi se pare liniștitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de acolo și de atunci, toate mi se Întorc, după largi ocoluri, perfect rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo. I-am spus: galerie, ca să se Înțeleagă despre ce este vorba, În realitate casa avea ce avea: pridvor, prispă, cerdac, verandă, Însă nu i se spunea: prispă, nici pridvor (slavisme țărănești); și nici: cerdac (cu, eventual, geamlâc) - turcism târgoveț. Casa noastră din Mana avea (, domnilor, ) calidor. Deși tata Îmi explicase, doct, ca un Învățător de țară ce era, «de unde, pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de forță grațioasă. Cu cozile ținute sus deasupra capetelor, dărâmau cutia cu lapte ca laptele să se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul și lintea se revărsau în râuri aurii și verzi, albe și negre. Mâncau cantități uriașe de stafide și nuci, migdale, anacard și muguri mici și prețioși de pini, al căror furt o făcea pe Kulfi să le alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
spună clar că era responsabilitatea lor să ia măsuri în privința acestei tulburări a sanctității și păcii din Shahkot. 15 Era cam șase dimineața și deja vânzătorul de ziare din Shahkot distribuia povestea prin tot orașul. Ajungea cu o bufnitură pe verande și în tinde, se izbea de uși și trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul de ziare pedală pe lângă casa inspectoratului sanitar șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tot orașul. Ajungea cu o bufnitură pe verande și în tinde, se izbea de uși și trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul de ziare pedală pe lângă casa inspectoratului sanitar șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta care distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta care distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându-l pe medic așezat liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se lansă ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de ceai. — Serios, ești prea plin de zel, strigă medicul după silueta care se îndepărta pedalând rapid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pedale cu care venise tocmai de pe deal. Întâmplător, locuința inspectoratului sanitar șef era prima de pe drumul de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi pe care pașii săi le lăsaseră pe podeaua lustruită, vopsită în roșu. Fără a se opri pentru schimbul obișnuit de amabilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dacă să le arunce sau nu în toaletă și să tragă apa, fu întrerupt de domnul Chawla. — Cine e? întrebă alarmat perceptorul districtual. — E tatăl lui Baba al Maimuțelor, spuse domnul Chawla deschizând ușa șubredă de lemn care dădea spre veranda din față și intrând. Și eu, spuse el ferm, am o propunere de făcut. — Ce propunere? întrebă perceptorul districtual, lăsând cuțitul jos. Un val de oboseală îl cuprinse. Fusese o zi lungă. Își scoase ochelarii și se frecă la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]