637 matches
-
a supranaturalului. Pentru credincioși, greșelile voite de regie din episodul ritual făceau din el o conjectură performată, dacă e să folosim termenul cusan ; marcau participarea imperfectă, dar reală, la o altă lume, care nu putea fi integral reprezentată în termeni verosimili. în antropologie, ca și în filozofie, cel mai bine ni se spune e să pornești de la o mirare, de la o situație care intrigă prin contradicțiile sau tensiunile ei. O antropologie a spațiului sacru, de pildă, nu se poate împiedica să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
analiză În fața cărora, unii, eram chemați). totul e o continuă basculare Între ficțional și real, Între scene autentice și invenții În marginea acestei realități obsedante. Unele scene memorabile sunt probabil inspirate din Întâmplări reale, din situații petrecute cândva sau măcar verosimile. Motivul jocului ocupă un loc important În caracterizarea contextului. O neîncetată confruntare Între tabere și grupuri, o luptă Între minți, angajând ingeniozitatea și competența imaginativă. Un șir de adevărate turniruri, o continuă partidă de șah, fiecare jucător Încercând să anticipeze
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
clasici, dar care au fost resimțite ca artificiale chiar de unii contemporani ai dramaturgilor în cauză. În capitolul al XVI-lea din Poetica, unde enumeră cinci variante ale procedeului, Aristotel ia în discuție chiar piesa lui Euripide. Stagiritul admite ca verosimilă, conformă cu logica faptelor, recunoașterea Ifigeniei datorită scrisorii trimise, în chip firesc, celor de acasă. În schimb, teoreticianul - care consideră inadecvată mai cu seamă identificarea mecanică prin semne exterioare - respinge recunoașterea lui Oreste ca fiind prea puțin artistică, ticluită artificial
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îndoiește de realitatea Cléei, a doamnei Sinus, a falsului medic Pacienza sau a celor doi paznici. Și, firește, nici de realitatea "heideggerianei", chiar dacă, gândindu-se bine, dorința ei de a citi Sein und Zeit în original nu i se pare verosimilă. Totuși, de ce nu, în fond?! O pasiune, se știe, poate ajunge la cele mai rele extreme. Războiul purtat cu ea l-a pus pe seama unei interpretări eronate, din pricina bolii. Din păcate, îi e cu neputință să identifice persoanele reale care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
elemente dubioase, fără pregătire profesională. Au fost înlocuiți cu tineri, care aveau cel puțin bacalaureatul, și cu mulți licențiați în drept. Colaborarea mea cu Gavrilă Marinescu s-a arătat posibilă, cu toate că nu eram titularul Ministerului de Interne. Nu părea deci verosimilă versiunea că Gavrilă Marinescu refuzase să se prezinte la raport ministrului de interne Ion Mihalache, cînd acesta obținuse această demnitate și că aceasta a fost cauza demisiei ultimului guvern Maniu la începutul anului 1933. Garda de Fier, care acum luase
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
clasic (celebra lădiță; sertărașul!) sau iată ,,nesățioasele" fișiere ale computerului. Așa mi se întâmplă totdeauna când caut conexiunile optimale (n-aș exagera dacă aș spune că am impresia că și ele, aceste viitoare! conexiuni "mă caută" pe mine); deci, conexiuni verosimile ca structură/ ținută stilistică "nefisurată, nefragmentată" între mesajele pe care mi le pune la dispoziție instantaneu memoria sau cele pe care le fixasem în diverse fișe, disponibile și ele ad hoc (tot memoria îmi spune unde să le caut; dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a întrebat cu un aer îngrijorat, și nu cu maliția la care mă așteptasem: - Și ce te-a mânat spre colțul ăsta de lume, Bret? Mă simțeam destul de amorțit și scrutam câmpul întunecat din spatele casei vecinilor. Am ales o notă verosimilă de detașare, glumind: - Păi, soția a citit mai multe articole din reviste despre cum copiii care cresc fără tată au mai multe șanse să devină delincvenți în adolescență. Și voila. Iată-mă. Am oftat și am mai tras un fum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
treptele care duceau la camera lui Robby, managerul adăpostului canin de la subsolul hotelului Four Seasons confirmând că Victor fusese „instabil și irepresibil“, „comportându-se atât de ciudat“ încât trebuia să fie evacuat - ca relatarea mea să nu fie crezută. (Apărând verosimilă fiindcă nu menționasem contribuția lui Terby.) Însă atunci când am explicat ce se întâmplase pe stradă în legătură cu accidental dintre Range Rover și 450 SL - am fost tratat cu scepticism. În acel moment relatarea mea a fost considerată lipsită de temei, lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în stele, politică, literatură, planuri de viitor - politice și literare! - și el mă asculta, atent, calm, fără să zâmbească la multele mele naivități sau teorii „supraetajate”, emise cu argumente excesive și pe un ton mult prea pătimaș ca să poată părea „verosimile”! Îi sunt și azi sunt recunoscător pentru prietenia sa răbdătoare și „înțeleaptă”, Panciu, unul dintre premianții clasei noastre la „Brediceanu” și care, spre deosebire de unii dintre colegii noștri care au ajuns profesori la Medicină la Timișoara sau chiar în SUA, la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
descoperit Pământul Făgăduinței. Regatul hașemit a câștigat cu iscusință, și după investiții serioase, lupta economico-exegetică, opunând tezele occidentaliștilor și ale orientaliștilor: Botezul lui Isus a avut loc pe malul răsăritean sau pe malul apusean? Soluția de compromis, cea mai puțin verosimilă (Isus, ținut de mână de Ioan Botezătorul, s-ar fi îmbăiat integral la mijlocul râului) nu mulțumea nici Israelul, nici Iordania, linia mediană neaparținând niciuneia dintre cele două țări. Dincolo de fluviu: rareori s-a văzut un adverb mai plin de mize
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Am consultat materiale apărute în presa centrală, cărți scrise chiar de persoanele prezentate în carte, cum este cazul domnilor foști președinți Ion Iliescu și Emil Constantinescu. Dacă cele relatate de cei doi foști conducători ai statului , în cărțile scrise, sunt verosimile, aceasta rămâne la latitudinea publicului cititor, care poate să discearnă ceea ce este realitate și ficțiune. Dacă, domnul Ion Iliescu , încearcă să ne introducă în familia sa, pe care o consideră ”deosebit de complicată”, cu multe limite în ceea ce privește adevărul din biografia sa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
timpului obiectiv, Creangă i se sustrage, evadând în cel subiectiv, al operei sale. Din acest punct de vedere, Amintiri din copilărie reprezintă un document uman foarte important, deoarece eternizează copilăria autorului. Marele povestitor reînvie o epocă cu oameni și întâmplări verosimile, o lume a tradițiilor, un sat arhetipal cu o aureola inconfundabila, evocata de afectivitatea scriitorului. Scriind, Creangă se construiește pe sine și de la acest grad de identificare începe să se făurească, tipologic, un fundal complex, un spectacol ce poartă pecetea
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
a transmite o anume idee sau informație, ci de a stabili un raport uman cald, apropiat, într-un spațiu spiritual comun.’’(Tudor Vianu) Ỉn același sens, Filimon Domnica observa că povestirile lui Creangă ,,narează întâmplări mai mult sau mai putin verosimile, în care nu desfășurarea acțiunii este partea cea mai importantă, ci zugrăvirea relațiilor dintre oameni, a gesturilor și a reacțiilor lor sufletești, reproducerea vorbirii lor’’. Ỉn întreaga opera a lui Creangă exprimarea este vie, autentică, iar spontaneitatea expresiilor ascunde caracterul
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mă mai concura și-mi lăsa gândurile să vină logic, coerent. Cum nu reușisem niciodată. Probabil de-aia nu scriu oamenii. N-au boala mea. Că toți scriitorii sunt niște bolnavi era o teorie care acum mi se părea destul de verosimilă. Poate nu știam că îmi dorisem să fiu surd. Măcar așa reușeam să scriu. E o șansă să nu mai auzi. Să te poți concentra fără nici un fel de deranj exterior. Să rămâi singur - doar tu și scornelile tale. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sferturi, semifinale. Și făceam scenarii în paralel cu meciurile de fotbal cu nasturi. Conferințe de presă și tot restul. Ce discută jucătorii după un gol, cum vibrează tribunele, reproșuri după o ratare monumentală, dialoguri care încercau să pară cât mai verosimile. Cum freamătă tribunele. Așa zicea Țopescu, pe care n-am înțeles niciodată de ce unii îl consideră un mare comentator, când el nu e decât un tip rigid și inexpresiv. Toate astea prevesteau cariera de prozator, mă învățau să fiu singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe care i-am văzut, pe patul lor de moarte, trăgându-și sufletul din pieptul lor de ceară, mane vrat dibaci printr-un resort Întors cu cheia; și că am participat, În carne și oase, la nunți Împărătești cu personaje verosimile, În uniforme sclipitoare și În rochii grele de catifea și de brocart, brodate pe poale cu vulturi bicefali În fir de aur; iar În „cabine tul secret“, numai pentru domni și doamne, și În care mă strecu ram pe furiș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
chipurile, Bu cureștii de holeră; și În 1916-1917, sub ordinea unui colonel de stat-major cu eghileți la umăr, care mă tot Îndemna să ne pre dăm amândoi inamicului. A murit, cu toate astea, moartea de erou, ca În legendele abia verosimile. L-a văzut În campania de la Budapesta vechiul meu prieten de la Noua Revistă Română Felix Aderca, caporalul Aurel din Moartea unei republici roșii, fumând de-a călare În fruntea brigăzii sale, fără gând la inamicul improbabil, și rostogolin du-se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o frumusețe pe care simplicitatea adevărului nu le-o poate oferi. În privința aceasta cred că mi-am format o sensibilitate aparte care mă face să descopăr și să recunosc oriunde, aproape în orice act și în orice atitudine, cât de verosimile și de logice ar părea, eroarea pe care ar închide-o sau ar disimula-o, fie că eroarea aceasta ar fi aiurea, în actele sau spusele altora, fie că ea ar stărui în mine însumi. O cred cel puțin... (Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ricanărilor, am crede că Daneliuc se amuză jucându-se cu câteva stereotipuri ale vremii de tranziție : colo un parlamentar plus vrai que nature, colo o străină cu bani (delicioasa Madeleine Thibeault), dincolo un omor, un foc, o răfuială... Oricât de verosimile ar fi aceste personaje, aceste incidente, ele nu emoționează : sunt prea pitorești. Oricât de bine ar juca Dorel Vișan, scena ”rugăciunii” din bucătărie nu convinge : rapelul sacru-vomitiv este prea isteric Este, cred, problema întregului film : dacă în Patul conjugal derapajele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
simțit ei atunci! „Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer. / Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare” Luca (24, 51-52). Cu bucurie mare?! Imposibil! Mult mai verosimilă pare descrierea acelei zile cruciale, ce separă viața apostolilor cu Hristos de viața apostolilor fără Hristos, în Fapte (1, 12-14): „Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, o cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Privitor la originea vlahilor din Austria exită trei ipoteze. Teoria română susține emigrarea din Dalmația sub presiunea administrației otomane și religiei musulmane. Teoria sârbă susține că aceștia sunt veniți din Bosnia fiind sârbi la origine trecuți la catolicism. Mai puțin verosimilă este ipoteza care Îi consideră urmași ai piraților din marea Adriatică veniți În noua patrie În două valuri de coloniști de câte aproximativ 600 familii. După cum consemnează cronicile timpului În secolul XV-XVI mulți Morlaci de pe țărmul adriatic al Croației au
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
XIX-lea. Înainte ca vreo abordare științifică serioasă să se fi făcut, pirateria a fost, dintru începuturile consemnării ei ca fenomen distinct, în secolul al XVII-lea, o sursă de povești amestecate. Adevărurile documentelor au stat alături de vagi amintiri, de verosimile mistificări și de fascinante puneri în fabulă. Ceea ce putem face e să aruncăm o privire asupra tuturor acestora, focalizată doar pe zona occidentală (anglo-americană, în special - pirateria arabă și cea asiatică nu fac obiectul acestui eseu), să facem analogii și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
aveau valoare de adevăr), consideră eìdōla drept niște forme asemănătoare cu corpul care le provoacă, până acolo încât se pot confunda cu realitatea (aici termenul întâlnește semnificația "dublului", kolossós, obiect material). Formele-impresie provoacă în ochii receptorului apariția imaginilor verosimile (eìkōnes), asemănătoare realităților ale căror învelișuri de altfel sunt și pe care le imită realitatea, cu mijloacele artei figurative, ale muzicii sau ale poeziei. Până și figurile monstruoase sunt considerate "reale" (Lucrețiu, Despre natură IV, 722-48), pentru că ele sunt rezultatul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a prezenței și a absenței. Înțelegerea imaginației și a imaginii s-ar afla, "strategic, în inima platonismului" (Védrine 21), pentru că implică nu doar raportul dintre esență și aparență, ci și statutul politicului (tratat de către sofiști ca un tip de "performanță verosimilă"). Problema relației dintre politeía, justiție și imaginație interesează direct analiza de față, pentru că, prin intermediul imaginii unei pólis, create prin discurs, se ajunge la esența teoretică a sintagmei "imaginar al politicului". Astfel s-ar putea demonstra legătura
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
misteri dello Stato. Genova: Marietti 1820. [1944-1961] Lane Fox, Robin. Pagans and Christians in the Mediterranean World from the Second Century AD to the Conversion of Constantine. London: Penguin, 1986. Lanza, D. și O. Longo (coord.), Il meraviglioso e il verosimile tra antichità e medioevo. Firenze: Olschki, 1989. Lavaud, Laurent. L'Image. Paris: Flammarion, Paris: Flammarion, 1999. Lories, Danielle și Laura Rizzeiro (ed.). De la phantasia à l'imagination. Bruxelles: Peeters, 2003. Lossky, Vladimir. Teologia mistică a Bisericii de Răsărit. București: Anastasia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]