47,628 matches
-
ca o ( bucată de) catifea maro spun/ Inocența de care ți-e dor". Dându-mi mână liberă, să nu uitați aceasta, am operat, pe gustul meu, schimbări nevinovate. Tot așa, poezia din Când vine Moș Crăciun se termină brutal la versul 6, restul fiind discurs sentimental demonstrat îndelung, dulceag, eronat. De reținut și Iubirea îngerilor, dar fără ultimele 4 versuri, La valse des fleurs, pe care aș transcrie-o toată, dar spațiul e pe terminate, dar și Când ne spuneam, elegiacă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
uitați aceasta, am operat, pe gustul meu, schimbări nevinovate. Tot așa, poezia din Când vine Moș Crăciun se termină brutal la versul 6, restul fiind discurs sentimental demonstrat îndelung, dulceag, eronat. De reținut și Iubirea îngerilor, dar fără ultimele 4 versuri, La valse des fleurs, pe care aș transcrie-o toată, dar spațiul e pe terminate, dar și Când ne spuneam, elegiacă, de-o nesfârșită eleganță, "Îmi suspendai grădinile de jad/ Cu fructe-n rai și rădăcini în iad", dar și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
Bibliotecii Municipale "Radu Rosetti". Citesc din textele lor Dumitru Buzatu, Constantin Th. Ciobanu, Alexandru Dumitru, Dan Sandu, Viorel Savin, Cassian Maria Spiridon (aplaudat după fiecare poem). Sala este cuprinsă de emoțe la aparița pe scenă a marii poete Ileana Mălăncioiu. Versurile ei sunt ascultate cu evlavie, ca un mesaj din care nu trebuie să se piardă nici un cuvânt. Un succes remarcabil are, apoi, recitalul violonistului Șerban Lupu, acompaniat la pian, cu grațe, de Viorica Boerescu (soța colaboratorului nostru Pârvu Boerescu). 21
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
adevărat condamnate, există și multe alte aspecte ale experienței sociale și politice - inclusiv revoluția și războiul - despre care consider ferm că nu au dreptul să vorbească decât cei care le-au trăit. E și acesta un fel de respect. LV. Versurile tale sunt deopotrivă clare și ambigue, cum și trebuie să fie poezia bună. Claritatea e la tine semnul că-ți respecți lectorul. Cred că respectul pentru înțelegerea cititorului e o trăsătură esențială a literaturii Desperado. Scriitorii s-au săturat de
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
incredibil de sofisticată)? FS. Într-un fel întrebarea conține și răspunsul. Mă bucur că menționezi această tensiune - reală sau nu - între emoție și suprafața simplă. Are legătură tot cu muzica. Îmi dau seama că vreau ca poemul - fie el în vers alb ori cu rigoare - să se închege pe baza unui ritm. Uneori mă împotrivesc acestei tentații. Sonoritatea seduce și poate duce poemul la eșec. Și totuși citesc cu vocea în gând. Chiar și romanele. Cred că mi se trage de la
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
e greu să tragi o linie. Imposibil de generalizat: atâta energie și bogăție seducătoare. Suprarealismul și cotidianul se potențează și dau naștere unei puteri metaforice de o mare rigoare și măiestrie. LV. Fie că e vorba de iubire ori compasiune, versurile tale comunică deschis sentimentul. Îți concentrezi ambiguitatea în calitatea imaginii, nu în încercarea de a masca experiența. E scrisul pentru tine un gen de jurnal? O rafinare a experienței într-un limbaj concentrat dar în principal accesibil? FS. N-aș
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
descrie ceva diferit de ceea ce trăiesc. LV. Ai un doctorat în filozofia limbajului. Ți-a schimbat asta cu ceva atitudinea față de cuvânt, te-a ajutat să scrii? Te-a determinat cumva să alegi poezia? Scrii în prezent un roman în versuri. E narațiunea mai atrăgătoare decât lirismul? FS. Mai degrabă poezia e cea care m-a făcut să aleg filozofia. Dar antrenarea pentru gândit - chiar am simțit că-mi antrenez mintea: a fost destul de stresant și foarte diferit de critica literară
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
decis să încep un roman, Night Map. Nu e încă publicat. Mi-a făcut plăcere să-l scriu - a fost mai ușor decât să scriu poezie - și m-am gândit să mă folosesc de această experiență. Îmi plac romanele în versuri. Există o droaie de astfel de situații recente în engleză: Seth, Murray, Walcott, Raine, Carson... Voiam să scriu ceva mai lung. Dacă nu începeam romanul în versuri aș fi scris cu siguranță serii de poeme. Voiam să explorez migrarea, depărtarea
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
m-am gândit să mă folosesc de această experiență. Îmi plac romanele în versuri. Există o droaie de astfel de situații recente în engleză: Seth, Murray, Walcott, Raine, Carson... Voiam să scriu ceva mai lung. Dacă nu începeam romanul în versuri aș fi scris cu siguranță serii de poeme. Voiam să explorez migrarea, depărtarea, comunicarea... S-au amestecat toate la un loc. Dar, spre deosebire de roman, The Distance Between Us e cel mai greu text pe care l-am scris vreodată. Presupune
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
fi scris cu siguranță serii de poeme. Voiam să explorez migrarea, depărtarea, comunicarea... S-au amestecat toate la un loc. Dar, spre deosebire de roman, The Distance Between Us e cel mai greu text pe care l-am scris vreodată. Presupune concentrarea versului liric, accesul mult mai greu la epifanie. Petrec mult timp rescriind, lucru ingrat, și deloc poetic. Dar e important să coordonezi structura ca întreg... LV. Care-ți sunt modelele, dacă ai, și care-ți sunt prietenii? Autorii Desperado fug de
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
de cercetare. Și acum scriu, public țin prelegeri în diverse locuri despre scrisul ca terapie. Dar nu acolo e esența identității mele. Am acum o bursă de trei ani de cercetare la Oxford Brookes University ca să-mi scriu romanul în versuri, deși cartea va fi gata mai repede. Locuiesc cu partenereul meu de viață la țară, la jumătate de oră de Oxford cu mașina. LV. Mulți poeți contemporani citesc din versurile lor în public iar unul dintre ei chiar spunea că
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
cercetare la Oxford Brookes University ca să-mi scriu romanul în versuri, deși cartea va fi gata mai repede. Locuiesc cu partenereul meu de viață la țară, la jumătate de oră de Oxford cu mașina. LV. Mulți poeți contemporani citesc din versurile lor în public iar unul dintre ei chiar spunea că așa va supraviețui poezia. Ce părere ai: trece poezia printr-o criză de comunicare? Ar putea oare ecranul calculatorului să câștige bătălia? N-ar putea internetul să ajute poezia, să
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
spunea undeva că oricine ar scrie chiar și un singur poem bun, poate fi considerat poet și nimeni nu poate contesta asta. Alții, mai puțin generoși, ridică ștacheta la cca 15-20 de poeme reușite. Pe de altă parte, cu toții știm versul "partir cîest mourir un peu", dar cine mai știe ( dacă a știut vreodată) cum îl cheamă pe acel poet intrat în istorie măcar cu acest splendid vers. Galant ca întotdeauna, Borges spune că poetul care ți se pare prost și
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
ștacheta la cca 15-20 de poeme reușite. Pe de altă parte, cu toții știm versul "partir cîest mourir un peu", dar cine mai știe ( dacă a știut vreodată) cum îl cheamă pe acel poet intrat în istorie măcar cu acest splendid vers. Galant ca întotdeauna, Borges spune că poetul care ți se pare prost și nu-ți place pur și simplu nu a scris pentru tine. Cu alte cuvinte, chiar și cel mai îngrozitor poet are un public al lui sau, cum
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
însă clocea prezențele în alt mediu și / la alte temperaturi" ( pe banca unei stări) Dincolo de asta însă, capitolul la care excelează Loriean Carșochie este ridicolul. Intenția este aceea de a ermetiza discursul, autorul pare chiar că vrea să încifreze barbian versul său cu concepte à la Nichita, însă rezultatele sunt, în cel mai bun caz, hilare. Cum sarea și piperul unei raderi sunt citatele, să nu ne întindem prea mult cu comentariile: "lasă bre, luno / piramida aia a ta aici, pe
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
singurătate, ploaie ș.a. Se vede că autorul mizează pe încărcătura semantică a cuvintelor și crede cu naivitate că asta e de-ajuns. Nu orice alăturare face din cuvintele generoase la capitolul semnificație ( dar și, nota bene, tocite prin supralicitare) un vers reușit. Acesta este și primul semn al veleitarismului. Autorul jonglează cu ceea ce știe ( puține) și impostura se vede imediat, căci spațiul de manevră, atunci când nu e redundant, naște stupidități: "Pictorul / stăpânește nudul femeii / prin contemplație - / iar fi ( sic) poate dor
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
pe muchia abisului, / Acest Hercule grăjdar, în sirenă deghizat, / Acest stupid de posibil înec pe loc uscat / Despre care nu știi nimic intrând în panica scrisului." Fără să cunosc prea bine lirica de tinerețe a lui Vasile Voiculescu, la acele versuri ortodoxiste m-au dus cu gândul poemele Valeriei Grosu, deși, cum spuneam, există și intenția unui ermetism conceptual, cum altfel, nichitastănescian: "Apoi să te învelești fără oroare și frică / Cu ea, neadormita, mereu în așteptare / Să apuce, să înghită, să
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
am ajuns la concluzia că dacă Moartea trăiește, rezultă că și Eu-l din mine este un sfânt care va respecta legile Binelui ( Cele Zece Porunci)... și toate cele mari Pilde sfinte." Inutil să mai adaug că Nicolae Sinești scrie versuri în care unele cuvinte, considerate nu îndeajuns de expresive sau de vizibile, sunt redactate cu majusculă și, în general, totul este conceptual și aforistic de cel mai îndoielnic gust, cu o filozofie, nici nu mai e nevoie s-o spun
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
cuvinte, considerate nu îndeajuns de expresive sau de vizibile, sunt redactate cu majusculă și, în general, totul este conceptual și aforistic de cel mai îndoielnic gust, cu o filozofie, nici nu mai e nevoie s-o spun, de doi bani. Versurile sunt atât de goale încât s-ar putea spune în glumă că poezia lui este... indecentă. Citindu-le mi-am adus aminte de o frază a lui Sartre în care scriitorul francez spunea că oamenii au abuzat în așa măsură
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
Nicolae Sinești, exprimate în prefață, sunt onorabile, splendide, sublime, dar poetic vorbind sinistre. În ipostaze megalomane ( "o Rază Sfântă / miluindu-mi cuvintele", " Citește cartea mea"), poetul oficiază pe altarul poeziei prorocind încifrat ( autorul chiar a editat și un CD cu versuri în propria lectură): "Un pat de țărână / Un căpătâi de vise... O cergă de speranță; Culcuș de veghe, - / împruncirii. / Vă strig de aici, - / din vatra timpului, / Cu ce-a fost / și va să fie / cuvânt." ( Veșmânt de mit) Versurile sunt
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
cu versuri în propria lectură): "Un pat de țărână / Un căpătâi de vise... O cergă de speranță; Culcuș de veghe, - / împruncirii. / Vă strig de aici, - / din vatra timpului, / Cu ce-a fost / și va să fie / cuvânt." ( Veșmânt de mit) Versurile sunt, uneori, atât de penibile încât fac lectura de un haz nebun, iar cartea greu de lăsat din mână: "Nori de izbândă pe cer, - / Românește să plouă", "Sângele meu, - prima / Gânditoare țărână / A vorbit în Limba Română", "Într-o zi
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
dat prune cu păsat" și "Respir printr-un izvor, / și am Dor / și am crez; - / Eu cred că munții gândesc" sau "Acum / Înalță-te / prin Fașa Destinului / Îmbrâncușază-te sus" O astfel de lectură pervertește și dacă, prin absurd, un singur vers bun s-ar strecura într-un poem, acesta are toate șansele să rămână insesizabil. Dintr-un inexplicabil instinct masochist, reușesc rareori să părăsesc astfel de cărți înainte de final. Nu mă pot împăca cu gândul că nu există acel singur vers
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
vers bun s-ar strecura într-un poem, acesta are toate șansele să rămână insesizabil. Dintr-un inexplicabil instinct masochist, reușesc rareori să părăsesc astfel de cărți înainte de final. Nu mă pot împăca cu gândul că nu există acel singur vers reușit cât de cât. Uneori, strădania și bunăvoința mea rămân nerăsplătite. Alteori nu sunt chiar sigur că am găsit ceva. Ca acum: "cerul meu e o intersecție de gânduri". Dar, măcar atât Ca să închei tot cu Borges, scriitorul argentinian spunea
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
într-o răzbunată replică (răzbunată pe nesimțirea uzurpatorului cu galonați ochi albaștri) toate par aduse, fără întrerupere cu bicicleta, cu schiurile și depozitate de-a valma. E devălmășia dușmănoasă a celui ce n-a mai scris de-un veac un vers. Peste ea, zboară cînd ți se deschide ușa lilieci albi: manuscrisele de dincolo. Atelierul acribului miniaturist e haosul însuși. Lucrurile n-au mai fost mișcate de-o viață, praful de pe ele e praful unui vulcan rece, vînăt. Dacă-i cade
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
gândul e faun, culege vopsite insecte/ În umbră se roagă copilul, fluture/ strivit în scrumieră;/ O clipă din voce rămâne, conturul i se dizolvă în opiu./ Ruginită e aura cu care mă leg, ochii bătătoriți/ de amurguri". Textul dvs., emoționând vers după vers, lăsând în suspensie de atâtea ori sensul, este de tot atâtea ori la un pas de ratare. Verbele preferate a curge și a cădea evitați-le, răriți-le, uitați-le. În foarte puținele intervenții pe vers, pe care
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]