727 matches
-
pe înțelesul proștilor și pe placul supraveghetorilor ideologici; un Eminescu dat la rindea și îmbrăcat în hainele de gală ale corectitudinii politice; un Eminescu care să facă figura unui poet nebun a cărui principală însușire era aceea că, în afara de versificație, nu se pricepea la nimic. "Am început să mă documentez și să scriu dintr-un sentiment de revoltă. Revoltă față de cei care ne conduc de fapt și care aleg ce e bine să știm și cum e bine să gîndim
Poetul desfigurat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7589_a_8914]
-
partid/ care-ndrumă, care-nvață/ pentru Pace, pentru Viață". În primii ani ai comunismului, fantasma dușmanilor interni și externi creează o retorică înverșunată a urii de clasă, fără de care nu e de imaginat nici propaganda, nici poezia. Prinși de o versificație zglobie, am putea astăzi cita la nesfârșit versuri ce hrănesc curiozitatea stranie a celui ce se lasă în voia farmecului desuet al proletcultismului, receptat la modul parodic. Nu putem furniza un rezumat mai bun pentru strădania ideologică a poeziei oportuniste
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
etc.) și nici de acel „prozaism ritmat” atât de impropriu exprimării lirice propriu-zise. Sunt locuri comune, sunt ticuri ale întregii producții poetice a momentului 1960 pe care tinerii de atunci încercau să le mascheze apelând la „răsfățuri de vocabule și versificație”, nereușind mai mult decât performanțe tehnice. Ilie Constantin e un analist lucid al poeziei din epoca începuturilor și este cu el însuși parcă mai necruțător decât cu alții, sever până la autoflagelare: „Un nesuferit retorism compromite poemul Pierdere; ca și pe
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
și suprarealism, în volumul Zoosophia. Însă, nu o dată, prezintă și semnele unor involuții: "Alexandru trece de la Ion la Ioan și cu asta de la expresionismul rustic la decorativul encomiastic creștin, iar Păunescu de la beția de cuvinte a poemului senzaționist la șablonul versificațiilor de partid ori al alegoriilor găunoase". Deși nu e nominalizat, îl recunoaștem ușor pe Nichita Stănescu, în rîndurile prin care i se reproșează unui bard "morga îngroșării articulațiilor cu beton metafizic, care chipurile ar asigura perenitatea piramidei". După cum, într-un
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
A.E. Baconsky, al cărui volum din 1969, Cadavre an vid, poate fi socotit, ăn toată liniștea, una dintre primele cărți "disidente" din literatura română postbelică. an ce mod va proceda un istoric literar: va pune accentul aproape exclusiv pe versificațiile lui penibile din anii '50 ori, fără a le omite, va insista totuși asupra poeziei, prozei și eseisticii de dupa 1966-1967?! Sau: ce e mai important pentru Ștefan Bănulescu, reportajele lui literare de ănceput cu teme date ori proza de dupa Iarnă
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
la nuanțele fiecărei strofe mai poate identifica astăzi cele trei straturi care compun poezia lui Dosoftei. Opera primului nostru poet cult a avut șansa de a se fi aplecat asupra sa un exeget excepțional, Mihai Dinu. Acesta se ocupase de versificația dosofteiană încă din prima monografie monumentală închinată prozodiei românești (Ritm și rimă în poezia românească, 1986), pentru ca, în „Bătrînul poet dintîi” (2007), să întreprindă cea mai completă analiză stilistică a unui poet român dinainte de epoca romantică. Datorită acestei monografii avem
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă industria indigenă se află în impas, redusă, în destule din ramurile sale, la o cotă de avarie, într-o situație frapant diferită se află ... poezia. Da, poezia. Întrucît există o industrie a versificației băștinașe, extrem de prolifică, înscriind un crescendo amețitor, pe care nimic în lume nu pare a fi în stare a o descuraja, ca o compensație, s-ar zice, a tuturor frustrărilor, deziluziilor, mizeriilor noastre, cantitativ biruitoare în veac. E de ajuns
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
a distins în bătălia pentru ocuparea redutei Grivița." Iar asta nu e, nicidecum, totul. Autorlâcul e o meteahnă de care scapă doar puțini în epocă: "Deși, după propria-i mărturisire, și-a însușit târziu, de la profesorul Garbiani, principiile elementare ale versificației, Candiano-Popescu a stihuit de tânăr, din instinct, și și-a strâns poeziile juneții în volumul, intitulat boierește, cum observa Ștefan Bănulescu, Când n-avem ce face. Poetul militar, care în clipele de răgaz face versuri, îl citise mai bine pe
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
raportabil sau nu la credință, uneori făcînd uz de o raportare indirectă la aceasta, prin formule sacrilege. E o spovedanie cu adresă publică, o "mărturie tuturor", cum zice Sf. Ioan Scărarul. Dar autoarea Netrăitelor înțelege a-și răscumpăra nu numai versificația sărbătorească de odinioară, ci și inevitabila "poză" implicată într-însa, printr-o despuiere de podoabe, printr-un soi de realism nud al sincerității. În consecință, introduce înspre finalul cărții mărturii biografice nemijlocite. Aparent, e denunțat pactul cu lumea (inclusiv literară
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
ceva mai puțin bine turca și rusa, poseda rudimente de italiană și de latină. În aceste condiții, a făcut instinctiv apel la poezia străină ce îi era accesibilă, încercînd să creeze un instrument cu totul nou. Din tratatul grecesc de versificație cunoscut la acea epocă în Principate, aparținînd lui Hristopulos, a extras regulile de bază pentru constituirea sistemului versificației noastre, principii pe care le-a ilustrat apoi cu exemple proprii în Meșteșugul stihurilor românești. Dîndu-și seama că unica sa vocație este
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
făcut instinctiv apel la poezia străină ce îi era accesibilă, încercînd să creeze un instrument cu totul nou. Din tratatul grecesc de versificație cunoscut la acea epocă în Principate, aparținînd lui Hristopulos, a extras regulile de bază pentru constituirea sistemului versificației noastre, principii pe care le-a ilustrat apoi cu exemple proprii în Meșteșugul stihurilor românești. Dîndu-și seama că unica sa vocație este poezia de iubire, s-a îndreptat spre inspirația erotică din alte limbi, încercînd să-i surprindă acesteia dialectica
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
de la modelul francez, Conachi îl adaptează sub forma unui vers românesc amplu și permisiv, apropiat de proză: alexandrinul românesc de 15-16 silabe. Versul prelung și tărăgănat i-a îngăduit poetului să descrie în cuvinte românești iubirea, pasiunea, speranța ori disperarea; versificația românească a intrat astfel în posesia unui instrument redutabil, utilizat pe parcursul întregului secol al XlX-lea, pînă la Eminescu. Versurile lui Dorat, de exemplu, corecte și seci, capătă sub pana lui Conachi moliciuni inedite: Mă lași, crudule, în focul așteptării
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Zulnia, dialogul ceremonios al celor doi în Amoriul din prieteșug, poartă marca tragediilor în versuri ale lui Voltaire, pe care poetul român le-a transpus în limba noastră (mai ales Alzire, devenită în varianta lui Conachi Arzili). Autorul tratatului de versificație românească a procedat apoi instinctiv la o repartizare funcțională a metrilor tot de el creați: alexandrinul românesc, versul de bază al tuturor traducerilor, devine versul poeziei grave, versul prin excelență „serios”. În el vor fi scrise poemele tragice (Moartea părintelui
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
în aria semantică a căruia întîlnim: surioară, ochișori, veriguță, sărmănel, guriță, țîțîșoare, fetișoară, copilaș, floricică, inimioară, umbreluță, obrăjel, frumușel, suflețel etc. O anumită subtilitate dobîndită prin îndelungat exercițiu ridică însă textul, pe neașteptate, la altitudini nebănuite. În tratatul său de versificație, ocupîndu-se în treacăt de figurile poetice, Conachi analizase metafora (numită chiar așa) și comparația („asemăluirea”). Figura lui preferată va fi însă hiperbola, utilizată sub cele mai variate forme; iar din aria semantică va predomina metonimia - obsedantă și ea, mai ales
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
-mi dau seama cît va ține acest spectacol, deghizat de regizoare într-un costum mai comercial, dar cu un fond, repet, elitist. Este o experiență care aduce publicului un stil greu de regăsit astăzi, o minte strălucitoare, un farmec al versificației și o vioiciune a ideilor. Faptul că mulți spectatori vor pleca rostind numele poetului Cărtărescu mi se pare un cîștig enorm. Într-un decor simplu, pînze pictate foarte suav cromatic, realizat de scenografa Velică Panduru, cu o muzică impregnata de
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
formelor, formulelor și convențiilor poetice, descrise cu obiectivitate, cu „răceală", cum s-a mai spus, în spiritul impersonalității. E limpede că Mircea Scarlat întrevede în istoria conceptului de poezie o anume evoluție, de la semnificant, la semnificat și la semn, de la versificație la lirism, de la începuturile poetice în slavonă, latină sau greacă până la cele dintâi forme ale lirismului în limba română. Curentele și orientările literare (clasicismul, eminescianismul, macedonskianismul, simbolismul) nu sunt considerate ca ipostaze dihotomice, cât, mai ales, ca avataruri plurale și
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
îndrăznelii); mai curând, e vorba de coexistența unei folosiri clar peiorative și a uneia (auto)ironice. Există totuși cel puțin un domeniu în care tupeul este sincer interpretat ca un atribut pozitiv: în stilul suburban al unei zone largi de versificație, a textelor, involuntar hilare, de rap („ de borfaș”) sau de manele: „Ești neasemuită, dulceață inedită,/ Ai în ochi lumini de stea,/ Hai cu tupeu, nevastă, dansează pe masă!” (Fii cu tupeu, nevastă); „Ce mă fac, iubire, eu?/ Tu ești hoț
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
schimb de cei câțiva comentatori care i-au prezis lui Stoian G. Bogdan o carieră prozastică. Nu cred că e indicat să dăm poemul din mână pentru romanul de pe gard. Ce e epic aici, e în sensul unor constrângeri de versificație și, în mod implicit, de gen. Se povestește doar atât cât permite metafora să se povestească. Nu e cazul să explic diferența dintre un poet de succes și un prozator de succes. Cel din urmă, cum spuneau pașoptiștii, n-are
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
Hugo Riemann - Handbuch der Musikgeschichte, Georg Schünemann - Geschichte der deutschen Schulmusik, Johann Wolf - Geschichte der Musik - în care găsește detalii despre solmizația lui Guido d’Arezzo. Mai multe plicuri cuprind patternuri cu modele de formule ritmico - melodice vechi, exemple de versificație, extrase din cântece de trubaduri, din cântări gregoriene, scări muzicale, bicordii, pentatonii, melodii medievale, melodii siriene, albaneze și din alte culturi balcanice și asiatice, cu extrase din diferite lucrări, din Riemann, Charles Nef, Gaetano Cesari, Johannes Wolf, Robert Haas, Friedrich
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
E. Baconsky - Opere, I. Poezie, II. Proză. Versuri, ediție îngrijită de Pavel Țugui și Oana Safta, introducere de Eugen Simion, Academia Română - Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2009, 746+967 p. 1990) - și, ca Addenda, destul de bogatei producții de versificație realist socialistă de până în 1956. Secțiunea din urmă este alcătuită din volumele anilor '50 și din 36 de texte pe care Baconsky, din motive astăzi obscure, le-a uitat în paginile publicațiilor vremii, texte recuperate acum de editori. Astfel, se
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
cu siguranță și că A. E. Baconsky era un „matein": editorii au constatat că poeziile au suferit modificări importante, la trecerea din reviste în volum. Rubrica Note. Comentarii. Variante, de la finele fiecărui volum, menționează toate aceste transformări, chiar și la versificațiile realist socialiste. Aceeași acribie a vegheat și în cazul prozei. Textul tipărit al volumului Echinoxul nebunilor și alte povestiri a fost confruntat cu manuscrisul, față de care nu s-au constatat decât intervenții ortografice și de punctuație. Biserica neagră a beneficiat
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
Găsesc, în ultimul moment, pitită prin paginile unui volum "forțian", o scrisoare din 10 februarie 2000, compusă dintr-o carte poștală fină, al cărui text îmi pare potrivit printre prezentele dedicații. Practicant al palindromului și al altor forme complicate de versificație, se joacă cu 16-le zilei mele de naștere și 61-ul anului pe care urma să-l împlinesc atunci: Dragă Ilie Constantin, ca om născut în șaișpe, faceți șaizeșunu - căci timpul, chiar făcând-o pe nebunu, e reversibil ca
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
în Parcul I.V. Stalin (Herăstrăul de astăzi), iar pentru supraviețuirea spirituală, scriind poezii, în care pare a-și analiza viața și destinul, traducând Hamlet, text anglo-român cu o introducere, prefață, note și comentariile tuturor traducerilor europene și românești și întocmind Versificația Modernă-„o carte unică, o istorie a versificației moderne cum n-a mai scris nimeni". (Nicolae Manolescu - 1966). Mulțumesc revistei România literară pentru spațiul acordat memoriei tatălui meu, Vladimir Streinu. Ileana Iordache-Streinu O, de-am putea... Doamne, când va fi
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
pentru supraviețuirea spirituală, scriind poezii, în care pare a-și analiza viața și destinul, traducând Hamlet, text anglo-român cu o introducere, prefață, note și comentariile tuturor traducerilor europene și românești și întocmind Versificația Modernă-„o carte unică, o istorie a versificației moderne cum n-a mai scris nimeni". (Nicolae Manolescu - 1966). Mulțumesc revistei România literară pentru spațiul acordat memoriei tatălui meu, Vladimir Streinu. Ileana Iordache-Streinu O, de-am putea... Doamne, când va fi lumină-afară! Ploaia zuruie prelung si doare, Pe sub ochii
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
echipei redacționale, rezumând impresiile foștilor săi subordonați: Am admirat cu toții încântătoarele "exploatări lirice" pe care le-ați realizat pe tema dată: un cearșaf căzut de la un etaj al unui imobil cu chirie moderată. Câtă înlesnire, câtă invenție și măiestrie (în versificație și în alegerea cuvintelor), câtă știință a căderii (la chute) e cazul s-o spunem! Parada multiplelor pânze de corabie în câteva stihuri îl amețește pe cititor; cât despre ultra-batistă (l'ultra-mouchoir), totul e fabulos! Cu toate urările și cu
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]