3,798 matches
-
a pierde autenticitatea întregii povești derapînd spre kitsch prin împingerea spre burlesc și spectacular a personajelor și situațiilor, creînd chiar efecte lirice care consună cu un idilism cam manufacturier recuperabil chiar și în tonul limbajului frust al sătenilor cu o veselie și un trăirism pantagruelic. Undeva demersul cinematografic al lui Horațiu Mălăele se întîlnește cu spiritul fellinian, dar mai ales cu un film precum cel al lui Roberto Benigni, La vita e bella (1997), unde oroarea era transfigurată magistral într-un
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
care avea un ștremeleag uite-așa că schimba femeile zi de zi,... multe, multe... domnule, și de toate felurile. Se zice însă că Brâncuși ar fi reacționat ca un țăran oltean. Erau pe Rue de la Gaîté, strada cu teatre și veselie mare, pe unde Brâncuși lua și câinele, se plimba cu câinele lui, și intră, așa, la un teatru și îi cumpără câinelui bilet, - era cu unu... cum dracu-i zicea că și numele ăstuia începea tot cu Pi. - Picabia, erau
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
I.L.Caragiale, căruia "Dumnezeu i-a dat harul rîsului". "Har" căruia Al. Paleologu îi recunoaște un rol mîntuitor, de conservare a lumii date, așa cum am văzut, "pentru buna noastră dispoziție". Pentru acea umoare a armoniei în toate a duhului, pentru veselia, putem adăuga, pe care au vădit-o unii sfinți. Identic săritor se arată autorul Interlocuțiunilor și față de extrema dreaptă, pe care ne-am obișnuit a o vedea sancționată exclusiv prin prisma propagandei comuniste. Fenomen complex, tulburător, inițial cu un impresionant
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
un tablou al vieții culturale din anii ’50 cu totul inedit, radical diferit de climatul de teroare descris în mai toată literatura memorialistică apărută după căderea comunismului. Își reamintește profesorul american că „... în anii ’50 exista totuși o dimensiune a veseliei, cel puțin la oamenii tineri. Exista o bășcălie, era mulțimea aia de bancuri compensatorii care era explozivă aproape, te copleșea, acționa adversarial. Apoi era muzica ușoară care pătrundea, nu știu cum, pe canale subterane, de la jazz până la orice tip de muzică ușoară
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
PROPAGANDISTICE. Pare de necrezut, dar există încă autori care reeditează, mândri de ei înșiși, versuri propagandistice dinainte de 1989: "Sub razele plăcute,/ La piatra, Săvinești ,/ Pământuri renăscute,/ Zidiri ca în povești./ Bacăul din câmpie/ Cu ale lui grădini,/ E plin de veselie,/ De muncă în uzini.// Bârladul și Galațul/ Ne cântă imnuri noi,/ Mărăștii-ntinde brațul/ Cu bravii lui eroi./.../ Pe Trotuș e amploare/ Șosele, sonde, fum,/ Termocentrală, soare,/ Ce n-au fost pân-acum." (Petru Boroianu, poezie datată 1979, dar inclusă într-
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
iar echipa coordonată de Mungiu a încercat să redea un astfel de comic. Din păcate, în Amintiri... rămânem la suprafața realității, rămânem la situația amuzantă ca în filmele cu Stan și Bran spre deosebire de cele ale lui Charlie Chaplin a căror veselie este neliniștitoare, are ceva trist și tandru în același timp. Mi-aș fi dorit din partea lui Mungiu aceeași inteligență care face din 4,3,2 o capodoperă, indiferent de Palme d’Or-ul primit, acel aliaj prezent în filmele lui
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]
-
Frumoasei sunt gândite contrastant, dar amândouă în cheie parodică: cea a Prințului e dominată de monstruos, mama Prințului fiind din neam de căpcăuni își hărțuiește și își bruftuluiește fără încetare și soțul, și copilul, în timp ce la curtea Frumoasei e o veselie ușor tâmpă, dar foarte colorată, prin costume, chiar și tristețea împăratului și împărătesei că nu au un copil, fiind o dulce lamentație. Problema este însă că o mulțime de lucruri nu le aflăm de pe scenă, ci din programul de sală
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
a lui Dominique Drillot, care învăluie adesea întreaga scenă. Tot astfel și costumele semnate de Philippe Guillot servesc întru totul viziunea contrastantă a celor două curți princiare, așa cum au fost ele gândite de coregraf, una sumbră și cealaltă de o veselie explozivă, materializată atât prin culorile vii, cît și prin formele fistichii, împănate cu balonașe pentru pântece, sâni și pantaloni bufanți. In final însă, eram tare tristă, cum sunt de fiecare dată când sunt nemulțumită de un spectacol. Imi spuneam ca
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
în biroul lui Roger Câmpeanu, în care eram mai mulți și discutam politică, un tip zîmbitor, nici înalt nici scund, cu o geacă de piele, zice „Bună ziua" și se reped cîțiva la el: „Ce faci, Nae?!" într-un amestec de veselie și mirare bucuroasă din care, împreună cu vocea noului venit, pe care am recunoscut-o, am dedus că era Neculai Constantin Munteanu. Părea stingherit de propria lui faimă de „al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu" și încerca să pună o barieră de
N.C. Munteanu la București by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6770_a_8095]
-
rupi de o lume la care te întorci sub forma rîsetelor. Și totuși, detașarea singură nu naște umor decît dacă se altoiește pe un temperament burlesc. Îți trebuie seve nastratinești răzbătînd în glume piperate ca să poți emana un aer de veselie molipsitoare. În toată această sarabandă comicărească, inteligența nu intervine decît în stadiul alegerii recuzitei, adică în momentul fixării cadrului pe care l-ai ales drept scenă a rîsetelor copioase. La prima vedere, Thomas Cathcart și Daniel Klein și-au ales
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
agenție matrimonială pentru a-și diversifica experiențele. Iubită în secret de Ted Treffon (Richard Jenkins), proprietarul sălii de fitness, bovarica Linda, visînd la un new look cu ajutorul chirurgiei plastice, căutînd un partener pe internet capabil de ironie și plin de veselie, îl întîlnește pe Harry care-și joacă rolul favorit. Cînd lucrurile o iau razna fără un motiv anume și unul cîte unul pionii încep să cadă pe tabla de șah nimeni și nimic nu poate conferi un sens întregii istorii
Idioții by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7898_a_9223]
-
e hipnotizat de jocul șoarecilor pînă la leșin. O scenă. Mahmud, tătărașul spînzurat de un vișin, e un alt instantaneu dintr-o lume a durităților firești, unde viețile sînt la fel de fragile ca și casele, precare ca mahalaua. O spoială de veselie ascunde tristețile de care nimeni n-are timp, fiindcă a supraviețui e mai important decît a înțelege. Și lucrurile sînt povestite la fel de frust cum se și întîmplă, cu o teribilă conștiință a urzelii, căreia altcîndva i se va da un
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
Codru Drăgușanu, într-o conferință despre locurile natale, din 1870 ("O umorescă veridică"), traduce numele Radu prin Ilariu: "agerului și străduitorului său străbun Ilariu, vulgo Radul Codru-Drăgușanu"). Rădăcinile bucur-, hilar- și rad- erau percepute deopotrivă ca exprimînd ideea de "bucurie, veselie". În limba veche hilar sau ilar (DOOM 2005 admite ambele variante, cu preferință pentru prima) nu presupunea ideea de ridicol; cuvîntul a căpătat doar între timp un sens predominant peiorativ: deși este explicat în mod relativ neutru - în DEX este
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
hilar, proiect de lege hilar etc.). Lucrurile nu stăteau așa în latină și nu regăsim o evoluție peiorativă nici în limbile romanice actuale: în franceză, hilare înseamnă "care se află într-o stare de euforie, de mulțumire fericită, de dulce veselie" (Petit Robert); în italiană, ilare este definit ca "bine dispus, mulțumit, vesel" (Zingarelli). Traducerea neutră, deloc peiorativă, a lui București prin Hilariopolis apare în versiunea latină a Wikipediei (Vicipaedia): "Bucaresta sive Hilariopolis caput et urbs maxima Romaniae est". Evident, activarea
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
tristețe nemărginită, reproș fără țeapă de mînie. Era în ei împăcare, era întrebare blîndă, căreia nu-i puteam răspunde fără să-mi fie rușine și fără să-mi acopăr capul cu cenușa pocăitului. Mă privea oare pe mine, privea în veselia primăverii care pentru el va trece îndată în iarna morții? Mai vedea ceva? Vedeam eu, și simțeam." (Ionel Pop, întîlniri cu animale) Un sitar încă viu, prins între fălcile cîinelui de vînătoare, dezvăluie și alte ciudățenii ale speciei: "Ochiul zburătoarei
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
care în singurătatea de atunci le socoteam deopotrivă cu secolii, numai acelea îmi erau mîngîioase, cînd vocea cornului îmi legăna auzul în sunetele cadențate ale semnalului de vînătoare. Pe tonurile duioase și întunecate ale trîmbiței metalice, se juca cu o veselie săltăreață melodia cînticului francez și atunci, în mine, auzul șoptea inimii mîhnite neașteptate cuvinte de speranță și de bucurie." E notată aici o asociere mai puțin comună, între timbrul melancolic al instrumentului și ritmul alegru al melodiei. Căci de obicei
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
nuanțe agresive de alb, roz și violet. Scaunul pe care stă scriitorul e o capodoperă: lat, cu spătar înalt, de-o suplețe acrobatică. Acoperit cu un material în carouri, el sugerează nu doar vitalitate, ci și un anumit tip de veselie a austerității menită să impresioneze și seducă. Biroul lui Hector Bianciotti seamănă a pupitru. Mic, elegant, având în spate un scaun cu spătar semicircular, sugerează eleganța și finețea stăpânului. În spate se întind rafturile de lemn gros, de culoarea mierii
Ce obiecte aveți pe birou? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7926_a_9251]
-
iese președinte Bombo / Emigrăm cu toții-n Congo!" Congo, desigur, pentru rimă. Pentru că, altminteri, e greu de găsit o țară a utopiei și a nebuniei, a splendorii și a prostiei, a gratuității și păguboșeniei, a minciunii și generozității, a sărăciei și veseliei, a violenței și sentimentalității decât Congoul nostru carpato-danubiano-pontic! Așa că, dacă tot n-am plecat când chiar era de plecat din România, nu plec nici acum. Să plece ei! (Cine? Îi știe o lume întreagă!)
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
Pomenea cu jandarmii lui de la o curte la alta, să nu facă lumea gălăgie, dar iese dom Caludi moșierul, abțiguit, cu invitații lui cu care fusese după vînat mărunt și începe să strige: "La război, copii!" Pe margini creștea o veselie belicoasă, în timp ce regimentul se apropia de gară într-o tăcere ruptă doar din cînd în cînd de cîte o voce cu chef de glumă. Fetele de la Chelu n-au mai răbdat și au început ele să țipe: "Treceți, batalioane române
„La război, copii!“ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7465_a_8790]
-
mînă n-avea ce le face. Și dacă venea vreunul să-i dea la cap lui domn Fănică, la sigur o lua la fugă de frica aparatului! Pe ăștia nu-i mai speria nici uniforma nici glonțul. Orășelul își pierduse veselia. Nu mai avea lumea chef de plimbare de răul lor: săreau la om pe stradă. Judecătorul, bărbat curajos, nu-i putea împiedica să se scălîmbăie în spatele lui și să-i imite mersul. Nimeni nu îndrăznea să le spună să se
Croitoreasa de lux by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7944_a_9269]
-
de tare loveau stelele din tavan și le depășeau/ aici amerikanul rezistă cu mare noblețe tentației unei coregrafii/ pornografice ŕ la henry miller sau william burroughs și-și legă mâinile/ și puse o barieră neagră făcută din goluri cosmice în fața veseliei lui/ dar cu o plasă de fluturi captură ce poeți erau mai lenți și-i punea într-un borcan/ unde își băteau furioși imaginile pe sticla ce le oglindea fețele distorsionate/ de vicii pe care unul din ei dante scria
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
mea prietenă" Simpatica asistentă a lui Liviu Vârciu de la "Roata norocului", Ana-Maria Barnoschi, este și ea cooptată în echipa emisiunii pe perioada verii. Ana-Maria va face fitness alături de turiștii de pe plajă, va dansa și va întreține cu energia ei inepuizabilă veselia în rândul spectatorilor și al telespectatorilor. "Abia așteptăm să ne vedem la mare, dragi prieteni! V-am pregătit foarte multe surprize, vom avea invitați fabuloși, iar Ana-Maria ne va <antrena> pentru distracție în fiecare dimineață. Luați-vă costumul de baie
"Draga mea prietenă" se mută de la 1 iulie. Cine va antrena distracția by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78353_a_79678]
-
odată cu jertfă Mântuitorului pe cruce. Rusaliile au devenit, pe lângă Paști, a doua sărbătoare rezervată botezurilor. În ajunul Rusaliilor se țin Moșii de vară sau de Rusalii - cu târguri unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar care sunt și prilej de veselie. Se crede că sufletele morților (moșilor), după ce părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paștilor), se preumbla printre cei vii, înapoindu-se la locul lor în Ajunul Rusaliilor. Rusalii: Apostolii au grăit în limbile neamurilor Duminică de Rusalii mai este
Rusaliile, Tradiții și obiceiuri. Vezi calendarul zilelor libere la români by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78382_a_79707]
-
de pe băncile Colegiului Național Sfântul Sava, din Capitală, pe băncile societății culturale a Colegiului, "Ion Heliade Rădulescu", unde elevul Ianculescu recita versuri proprii cam de factura lui Aron Cotruș, mi-l reamintesc de pe atunci matur, dar cu firea înclinată către veselie, societate, comunicare, într-un anume registru discret, care l-a caracterizat, în răspăr cu necesarul exhibiționism al actorului. Aerul său de domn nu i-a priit în comunism, într-un târziu a ales exilul. Actor cult, multilingv, și-a continuat
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
cunoașterea intimă, din interior, a sistemului de guvernare totalitară. În text găsim diseminate trimiteri mai mult sau mai puțin explicite la identitatea românească, precum în dialogul lui Gulliver cu prietenul său, disidentul Leac-Bun: "...în țara noastră a murit de mult veselia, răspunse vraciul zâmbind amar. Voioșia proverbială a poporului nostru e demult moartă, îngropată și putrezită" (p. 272). De asemenea, pentru anumite fenomene sociale și politice din Kukunia găsim o corespondență precisă în realitățile Republicii Populare Române, exemplul cel mai elocvent
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]