597 matches
-
baroce, în vreme ce la Ion Vinea primează sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală, amestecul derutant de formule narative. De o parte - o modernitate întoarsă, voit vetustă, „reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși între impulsul avangardist și rafinamentul liric, elegiac (și percepută, în consecință, ca fiind tributară balastului minor al manierismului stilistic simbolist). Simion Mioc remarca avenit coincidența apariției - între 1923-1925 - a mai multor volume aparținînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și n-a avut măcar curajul să se uite la ele, nicidecum să le citească. Totuși, de atins le-a atins întruna, ba cu cotul în treacăt, ba le simțea în palmă foșnirea putredă și lipicioasă, ba adulmeca mirosul lor vetust de pergament și smirnă. Era ceva familiar în mirosul lor, ceva ce-i venea de foarte departe, din copilărie... Din patul străbunicului îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația din jurul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gimnastică, o atrăsese în acest loc. Parcă fusese implantată acolo anume pentru ea, mai ales că nu văzuse vreodată pe nimeni apropiindu-se de bârnă. După cum este o minune că nimeni nu-și bate capul să scoată acest hilar și vetust aparat din sala de gimnastică. (Face o pauză. Își freacă aripile, scoțând zgomotul acela ruginit și metalic. Apoi, cu modestie...) Bănuiesc că nu mai e nevoie să vă relatez despre proveniența și persistența acestui aparat exact în locul frecventat de Maurizio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Întrucât nimeni n-ar cumpăra un cort cenușiu fără riscul de a contrazice bunul-gust, În cazul său remarcat chiar și de doamna Corlan. Și Încă ceva: obiectele din vitrină se puneau În vânzare abia la rearanjarea ei, când devenea anacronică, vetustă, adică peste două, trei luni. Era salvat! Cel din vitrină? Șefa se lumină la față, bucuroasă că i se oferă totuși ocazia să-și dovedească simpatia față de profesorul preferat al fiului ei, eminent student, la Litere. Vi-l dau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
privire goală, umbrită din când În când de amintirea unui cuvânt sau a unui gest. Atât. Chiar cuvintele se Înlănțuiau acum după o altă sintaxă: aspră, brutală, abruptă. Sintaxa reveriei și a aproximării fusese abrogată peste noapte ca o lege vetustă. În locul ei se instalase „la syntaxe de l'éclair”, vorba poetului, pusă În slujba unei judecăți sumare și a unei condamnări fără apel. Din splendida rachetă de croazieră nu mai rămăsese decât un fuselaj de cenușă, cum tot din cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
monedă de aur, când apunea soarele. Mai erau barajul hidrocentralei și undele râurilor Karaj și Jajrud, care înlesneau locului o îndestulare ca a oricărui ținut cu surse de apă. Stejarii bătrâni și stradelele în pantă dădeau încă zonei un aer vetust, iar averile îmbogățiților de război și vilele ascunse de ziduri ale noilor demnitari încercau să se piardă sub acest aer patriarhal. Lavasanul creștea încet: era scump să trăiești acolo, între familii ale vechilor dailamiți, precum clanul lui Seyed Hamed Miri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Londra, Paris, Viena, Madrid, Berlin sau Buenos Aires, una dintre formele predilecte de manifestare a dandysmului neoclasic, dincolo de numele persoanelor (sau personajelor), dincolo de numeroasele aluzii mitologice În conversații, dincolo de elementele de recuzită care asigură interioarelor (de obicei, saloane) un aer rafinat vetust, este efebismul. Formă, dar și substanță, comportament erotic, dar și viziune, filosofie a iubirii ce exaltă corpul tânăr. O face Însă, de cele mai multe ori, cu o senzualitate „rece”. Acest corp pacificând contrarii, armonizând masculinul și femininul, este echivalentul operei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
emisfera de nord, treisprezece spre emisfera de sud, cu un ecuator care împărțea capitala în două jumătăți. Pe aceste brațe aveau să se înscrie automobilele negre ale entităților oficiale, înconjurate de gărzi de corp și de aparate de emisie-recepție, aparate vetuste utilizate încă în această țară, dar deja cu buget aprobat pentru modernizare. Toți cei care intrau în diversele faze ale operațiunii, indiferent de gradul participării lor, au trebuit să jure că aveau să păstreze secret absolut, mai întâi cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În curte sînt stive de cărămizi, camuflate de buruieni înalte, semn că prin tinerețe pe Gheorghe îl bătea gîndul spre o casă nouă. Pînă la urmă, s-a mulțumit cu ceea ce a moștenit și cu peticirea acoperișului cu un carton vetust, de pe vremea împușcatului. În tinerețe n-a fost un om rău și, chiar profesional, a depășit cu puțin stadiul de mediocru. Cu timpul însă, parcă era posedat de un duh rău. Și-a fugărit familia din casă și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care arăta ca o bucătăreasă, ieși după el pe palier. — E Încă prea devreme, Henry, mult prea devreme. — A, Arthur... frumos din partea ta c-ai venit! Apoi se mistui În antreiașul Întunecos, devenind o siluetă indistinctă, În umbra unui orologiu vetust. — Poftim Înăuntru, zise femeia, cred că n-au să mai Întîrzie mult. Rowe o urmă, dar băgă de seamă că femeia lăsase ușa deschisă, ca și cum ar mai fi așteptat pe cineva. Se obișnuise, Însă, cu capriciile soartei, care-l arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ți-a făcut... — Filmul! spuse Rowe, Încet. — Filmul, Îngînă Hilfe, cu un zîmbet franc. Da, Îl am... Era, firește, conștient că totul se sfîrșise - totul, inclusiv viața - și totuși Își păstra aerul glumeț, și chiar vocabularul acela Împănat cu expresii vetuste, care făceau din vorbirea lui un soi de dans al ghilimelelor. Recunosc, urmă el, „te-am dus cu preșul“, iar acum „am făcut-o de oaie“... Aruncă o privire spre sfeșnicul din mîna soră-si și spuse amuzant, culcîndu-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spre izvor și spre vărsarea în eternitate. Vehicolele acestei deplasări sunt memoria și imaginarul. Fiindu-i străină lumea de azi: Stau mut în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
-o repede celebră la "Floarea-soarelui" - melancolia ei, melancolia cântecelor ei. Nu știu de unde, nici de la cine le învățase, căci erau cântece vechi, mai de nimeni cunoscute. Dar nu era numai asta, numai faptul că știa cântece și balade atât de vetuste, și melodii arhaice: le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe-atunci, după război. - Păcat, vorbi absent Cladova fără să-l privească. Păcat că a renunțat la vioară. Mi-ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De ce-i plăcea să cânte, atunci, la " Floarea-soarelui", numai cântece care păreau a fi de pe vremea duducăi Ralu și a lui Anton Pann? Cum le descoperise? Cine o învățase? Acum în urmă, ai văzut, numai arareori mai cântă asemenea romanțe vetuste. Și cu toate acestea, repertoriul ei nu seamănă cu al nimănui. Iar când vreun cântec devenea cu adevărat popular, de-l auzeai în toate grădinile de vară, Leana refuza să-l mai cânte, deși într-un anumit fel era cântecul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și tăcerea din sală, făcu un pas și strigă: - II Comandante! Atunci se auzi, foarte încet, ca venind de departe, o orchestră, și în sală, în mai multe părți deodată, începură să pâlpâie lumini palide, parcă de luminări și de vetuste lămpi cu gaz. - Cu alte cuvinte, reluă Adrian, apropiindu-se din nou de Orlando, numai unul ca mine, un poet conștient de misiunea politică a poeziei, e susceptibil să înțeleagă mesajul... - Il Comandante! strigă încă o dată Orlando. Orchestra se auzea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-l zări, chelnerul comandă cafeaua și sticla cu apă minerală. Îi aduse ziarele, dar nu avu timp să le parcurgă. Un bărbat înalt, distins (parcă ar fi coborât dintr-un tablou de Whistler, își spuse), încă destul de tânăr, deși stilul vetust al costumului îi adăuga cel puțin cinci, șase ani, se opri în dreptul lui și-i ceru voie să se așeze la masă. - E curios că ne întîlnim tocmai astăzi, zi atât de importantă pentru dumneavoastră, spuse. Eu sunt contele de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Or, cu patru zile înainte de acel discurs a fost publicată broșura Napoleon III et l’Italie, elaborată de La Guéronnière, sub ochiul vigilent și interesat al împăratului, care, cum pretinde Hübner, a și scris ultimile pagini. Hübner, ancorat apodictic în crezuri vetuste, a calificat broșura ca proiect al despuierii Austriei și Italiei. E de înțeles despuierea Austriei, dar a Italiei ? Cum Hübner concepea Italia, asemenea lui Metternich, ca o „noțiune geografică”, probabil că el considera o despuiere a Italiei de... italieni, adică
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tem de derapaje, părinții nu mai vorbesc de "vină" sau de" cădere în păcat", cuvinte cu o pronunțată conotație morală, ci de "prostie" și de "nu trebuie". Stereotipul femeii înger sau demon, metaforele bolii, întinării, "micului război între sexe" devin vetuste. Temele epocii, în schimb, ale inițierii amoroase, trezirii, inocenței, stângăciei amoroase, nostalgiei, se impun cu mai multă forță ca oricând în limbaj, precum și în imaginarul colectiv. Dacă medicii, psihologii și chiar unii dintre părinți consideră că flirtul prezintă unele virtuți
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
anesteziată până la muțenie de chimia năucitoare a mescalinei, methedrinei, cocainei și tranchilizantelor, apare în cartea lui Thompson ca un loc straniu și hilar. Acest spațiu e populat de indivizi idiotizați de dogme absurde, servind interesele unei legi desfigurate până la axiomele vetuste ce au transformat idealurile în retorici opresive, pacifismul în agresiune și Visul American într-o junglă sălbatică de întâmplări și senzații aflate la limita irealității. Scopul declarat al călătoriei, acela de a descoperi fața întunecată a Visului American, este urmărit
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a Moldovei”, cântându-i trecutul și vitejia strămoșească, exaltând viitorul, dar criticând totodată neajunsurile clipei. Oricum, chiar dacă în epocă era un autor citit, chiar popular, el rămâne un poet ocazional (spune multe un titlu ca Himnuri pentru Crucea Roșie, 1877). Vetustă și dulceagă, lipsită de fior, lirica lui erotică nu e mai izbutită decât poezia satirică ori cea de meditație. Nici versurile din 101 fabule (1869) nu ies prin nimic în evidență. Ceva mai inspirată se arată a fi poezia epică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
bun exercițiu scenic. Ieșită la rampa cea mică a studioului "Teofil Vîlcu", reprezentația are gravitate, umor cu măsură și idei de bună așezare în spațiul teatrului de cameră. Aluziile politice, ca țși stereotipia de loc al viețuirii și de vestimentație vetustă, trimit la un trecut apropiat, de care ne despărțim cu greu. Un spectacol de văzut și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să rușescă. Dar nu putem fi siguri: enigma Sfinxului rămîne Întreagă. Pe de altă parte, A*** este un personaj În carne și oase, cu o biografie, cu memorie, cu toate atributele antropocentrice ale personajului, pe care noii romancieri le considerau vetuste pentru că burgheze. Iată Însă cum prezintă Însăși autoarea cele două dimensiuni ale romanului: „relatarea unei povești de dragoste clasice (un pic sinistră dar mai degrabă parodică) fără a da nici un indice gramatical de gen nici naratorului la persoana I, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a evita bascularea În non-sens sau În vid. [...] Am fost frapat Întotdeauna de caracterul poetic al lucrurilor obișnuite, derizorii. Ele sunt cele care cheamă la ordine”, declară creatorul unui nou Mersault a cărei propensiune spre vacuitate este echilibrată de psihologia vetustă dar sănătoasă a eroului de roman polițist. Un Mersault pe care-l salvează lucrurile, ocazional femeile, niciodată definitiv ci pe perioade scurte, pe momente: prezența unui obiect, o călătorie cu avionul sau o femeie frumoasă pe treptele Palatului de Justiție
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de dragoste scrise de Emil Brumaru capătă o priză aproape magică, grație nesfârșitului șir de laitmotive și refrene cu sonorități rubensiene, inflexiunilor jucăuș-ironice și nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică severă le organizează în forme poematice specifice unor specii vetuste, revitalizate cu nostalgie. De o simbolică aparte se încarcă și cele mai pregnante ipostaze ale alterității poetice, Detectivul Arthur și Julien Ospitalierul, deveniți actanți de prim-plan în Detectivul Arthur (Editura Cartea Românească, București, 1970) și Julien Ospitalierul (Editura Cartea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acolo, ne-așteaptă tristul Zeu,/ să descifrăm în zodii uitatele zidiri/ cu odalisce tandre, iubite de satiri" (Nocturnă). La fel ca și maestrul căruia îi și dedică poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi specii considerate drept minore sau vetuste (romanța, fabula, sonetul) și își înmoaie penelul în cernelurile temelor poetice consacrate: nostalgia copilăriei (Matricea copilăriei), temporalitatea umană și cea cosmică (Numai prezent), raportul viață moarte (Înțelepciune). După cum se observă, temele sale predilecte sunt iubirea și relația om divinitate. Erotica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]