1,227 matches
-
său. —Culi-baci, grăia într-un rând Bezarbarză, umblând pe potecă în urma lui Ursake, eu am văzut, ieri, jderul într-o furcă de brad la Creanga Neagră. S-a tras pe furiș în lungul trunchiului și, cât am clipit, a prins veverița. I-a rupt gâtița, i-a supt sângele și pe urmă sta și o cronțăia. Eu mă uitam și l-am lăsat. Dar îl suduiam în gândul meu. Ce rău i-a făcut lui o veveriță? — Nu i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am clipit, a prins veverița. I-a rupt gâtița, i-a supt sângele și pe urmă sta și o cronțăia. Eu mă uitam și l-am lăsat. Dar îl suduiam în gândul meu. Ce rău i-a făcut lui o veveriță? — Nu i-a făcut nici un rău, Onule; dar veverița de ce mâncă ouăle și puii de prin cuiburi? Asta este! își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
i-a supt sângele și pe urmă sta și o cronțăia. Eu mă uitam și l-am lăsat. Dar îl suduiam în gândul meu. Ce rău i-a făcut lui o veveriță? — Nu i-a făcut nici un rău, Onule; dar veverița de ce mâncă ouăle și puii de prin cuiburi? Asta este! își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și totuși... Chiar înainte de a pomeni de New York, mi-a mărturisit că se săturase de vedetele pline de bani și de pretențiile lor ridicole. Nu știu ce actor de Oscar stătea acum la hotel și îi făcea viața amară susținând că o veveriță se uită la el pe fereastră și îi urmărește fiecare mișcare. Obiecția lui Jacqui nu era că e de-a dreptul meschin să te plângi că te privește o veveriță, ci că se aflau la etajul cinci - și nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la hotel și îi făcea viața amară susținând că o veveriță se uită la el pe fereastră și îi urmărește fiecare mișcare. Obiecția lui Jacqui nu era că e de-a dreptul meschin să te plângi că te privește o veveriță, ci că se aflau la etajul cinci - și nu exista nici o veveriță. I se luase de celebrități. Voia o schimbare radicală, să descopere din nou lucrurile esențiale, să lucreze pentru cei săraci și suferinzi, într-o leprozerie, dacă se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
uită la el pe fereastră și îi urmărește fiecare mișcare. Obiecția lui Jacqui nu era că e de-a dreptul meschin să te plângi că te privește o veveriță, ci că se aflau la etajul cinci - și nu exista nici o veveriță. I se luase de celebrități. Voia o schimbare radicală, să descopere din nou lucrurile esențiale, să lucreze pentru cei săraci și suferinzi, într-o leprozerie, dacă se putea. Acestea erau vești minunate, deși surprinzătoare, iar acum era momentul perfect să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o săptămână, și-a găsit de lucru la un hotel de cinci stele din Manhattan, pe un post aproape identic celui la care renunțase în Dublin. Printr-o întorsătură de evenimente din acelea bizare, l-a reîntâlnit pe tipul cu veverița, care nu și-a amintit de ea și i-a turnat aceeași poveste. Numai că de data asta nu mai erau la etajul cinci, ci la douăzeci și șapte. Chiar voiam să fac ceva diferit, ne-a spus mie, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se înfiripă. Iată că a venit vara! Soarele fierbinte începe să pârjolească tot ce iese în calea lui, pe când păsărelele, dornice de căldură, ciripesc necontenit, iar glasul lor mirific răsună printre munții înalți și printre copacii animați doar de micuțele veverițe zburdalnice, pentru că vântul se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile de vară, am ieșit pe afară, într-o plimbare, pentru a admira și pentru a afla, cumva, cum se naște basmul verii. În plimbarea mea am întâlnit veverițe jucăușe
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
micuțele veverițe zburdalnice, pentru că vântul se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile de vară, am ieșit pe afară, într-o plimbare, pentru a admira și pentru a afla, cumva, cum se naște basmul verii. În plimbarea mea am întâlnit veverițe jucăușe, care își căutau neobosite hrana, făcând față cu brio căldurii insuportabile de afară pro vocate de de nemilosul și arzătorul rege al cerului soarele. Tot mergând așa, în mijlocul unui câmp înflorit am dat de un cireș mare, mare, sub
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
în parc, m-am așezat pe o bancă, la umbra unui copac răcoros și am început să privesc împrejurul meu toată natura. Am zărit cum două păsărele își hrăneau puii și se pregăteau să plece în Țările Calde și cum veverițele își adunau provizii pentru iarna ce va urma. Era o vreme ciudat de călduroasă pentru acea perioadă. Deodată, din spatele unui tufiș, a apărut o lumină puternică. Curioasă fiind, am fugit să văd ce se întâmplase și de unde venea acea lumină
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să faceți, să vă despărțiți sau să mai rămâneți o vreme (cât?) împreună. Că pe aceeași bancă ai scris începutul unui roman cu care sperai să-ți faci intrarea zgomotoasă în literatură. Te-ai bucurat în dimineți de iarnă privind veverițele. Îți beai votca „de la ora 11“. Constați de mulți ani că pașii te duc instinctiv spre acea bancă în grăbitele tale treceri prin parc, așa cum te pomenești câteodată ducându-te spre mesteacănul „tău“, aflat în alt colț al parcului. Revezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu. Odată cu mine s-a așezat, nu departe de noi, un bătrân orb. Și-a pus bastonul lui alb pe genunchi, a scos o muzicuță și a prins să cânte, tărăgănat, molcom, o melodie înceată, duioasă, parcă doar anume pentru veverița care tocmai traversa aleea și care, pentru o clipă, oprită, s-a ridicat sprijinită în coadă să privească stăruitor spre orbul cu muzicuța lui. Părea a asculta nedumerită cântecul acela mai mult șoptit. În târziul înserărilor de toamnă, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mutase nu de mult. Locuise și după terminarea facultății, mulți ani, pe Calea Victoriei, într-un bloc nou de la capătul dinspre Splai. Apoi se mutase în Piața Kogălniceanu. Traversam Cișmigiul, ne așezam pe o bancă de lângă lac și așteptam să apară veverițele. Nu-i plăcea nici ei să stăm pe banca mea. Nici eu nu mă îndemnam să o conduc într-acolo. Nu întârziau să apară veverițele. Aveau probabil cotloanele lor undeva prin scorburile bătrânilor arbori dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Piața Kogălniceanu. Traversam Cișmigiul, ne așezam pe o bancă de lângă lac și așteptam să apară veverițele. Nu-i plăcea nici ei să stăm pe banca mea. Nici eu nu mă îndemnam să o conduc într-acolo. Nu întârziau să apară veverițele. Aveau probabil cotloanele lor undeva prin scorburile bătrânilor arbori dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când zornăiam punga cu alune. Le aruncam câteva și țopăiau agitate să le găsească, zorind apoi să le ducă în cămările lor. Ester povestea amuzată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când zornăiam punga cu alune. Le aruncam câteva și țopăiau agitate să le găsească, zorind apoi să le ducă în cămările lor. Ester povestea amuzată că, în copilărie, pe la cinci-șase ani, se împrietenise cu o veveriță care își avea scorbura în stejarul din grădina unor bătrâni din Vorona, unde mergea în vacanțe. Un fel de prieteni ai familiei lor, bunicii unei prietene, dar aproape bunici și pentru ea, la care o lăsau părinții ei câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avea scorbura în stejarul din grădina unor bătrâni din Vorona, unde mergea în vacanțe. Un fel de prieteni ai familiei lor, bunicii unei prietene, dar aproape bunici și pentru ea, la care o lăsau părinții ei câteva săptămâni vara. „Venea veverița dimineața și stătea în chenarul ferestrei și aștepta până mă trezeam, mă urmărea atentă cum mă îmbrac, apoi venea după mine prin grădină, parcă tot voia ea să-mi arate încotro să mă duc, ce să fac. Era mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atentă cum mă îmbrac, apoi venea după mine prin grădină, parcă tot voia ea să-mi arate încotro să mă duc, ce să fac. Era mai mare ca astea din Cișmigiu, aproape cât o pisică.“ Tatăl meu a surâs observând veverița. „Cine-ar fi crezut“, a șoptit tatăl meu, „să vină veverița tocmai aici, în inima Bucureștilor“. Mi-a luat mâna și mi-a strâns-o, de parcă ar fi vrut să-mi treacă, în acea atingere, bucuria de a fi prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot voia ea să-mi arate încotro să mă duc, ce să fac. Era mai mare ca astea din Cișmigiu, aproape cât o pisică.“ Tatăl meu a surâs observând veverița. „Cine-ar fi crezut“, a șoptit tatăl meu, „să vină veverița tocmai aici, în inima Bucureștilor“. Mi-a luat mâna și mi-a strâns-o, de parcă ar fi vrut să-mi treacă, în acea atingere, bucuria de a fi prins o astfel de neașteptată clipă, cu veverița uimită oprită de sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tatăl meu, „să vină veverița tocmai aici, în inima Bucureștilor“. Mi-a luat mâna și mi-a strâns-o, de parcă ar fi vrut să-mi treacă, în acea atingere, bucuria de a fi prins o astfel de neașteptată clipă, cu veverița uimită oprită de sunetele unei muzicuțe. „Dă-i ceva omului aceluia de cântă“, mi-a mai șoptit tatăl meu, scoțând câțiva bănuți și strecurându-mi-i. „E necăjit și i-o fi greu.“ I-am spus că nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai zăresc în ușorul tremur al aerului, cum stă cu mâinile încrucișate, cu picioarele ușor desfăcute, întinse, privind îngândurat spre mine. Uneori parcă zăresc și conturul de abur al acelui orb, cu toiagul lui pe genunchi, cântând din muzicuță în timp ce veverița de demult încă stă uimită în coadă în fața lui și-l ascultă. Dintre multe alte imagini ale tatălui meu, aceasta a fost să-mi rămână cea mai pregnantă, însoțindu-mă acum în mersul meu pe drumul Luminării: umbra lui așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceasta a fost să-mi rămână cea mai pregnantă, însoțindu-mă acum în mersul meu pe drumul Luminării: umbra lui așteptând pe banca aceea ca eu, într-adevăr, să-mi sfârșesc coborârea, cu un orb cântând la muzicuță și o veveriță ascultându-l uimită. Dacă Ester ar fi stat lângă mine, dacă i-ar fi plăcut banca mea, poate, la rându-i, tatăl meu, de pe cealaltă bancă, ne-ar fi urmărit și el siluetele de fum, într-un târziu deplin contopite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Un individ înalt, solid, bine construit, pornit acum spre diform. Vorbea repezit, parcă ar fi avut mai multe cuvinte decât era în stare să rostească, și vorbele-i se revărsau șuvoi din el, fără să le mai poată stăpâni. O veveriță țâșni din stânga noastră și se pierdu în ierburile dinspre aleea centrală. Era sfârșit de septembrie, florile prindeau a se scoroji. În goana ei veverița lovea lujerii ofiliți, mișcându-i într-o bruscă legănare. Urmăream veverița cum gonea acum spre băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rostească, și vorbele-i se revărsau șuvoi din el, fără să le mai poată stăpâni. O veveriță țâșni din stânga noastră și se pierdu în ierburile dinspre aleea centrală. Era sfârșit de septembrie, florile prindeau a se scoroji. În goana ei veverița lovea lujerii ofiliți, mișcându-i într-o bruscă legănare. Urmăream veverița cum gonea acum spre băncile dinspre lac. Dintr-odată am avut imaginea dimineții de demult când, împreună cu Pu și cu însoțitorii ei, soțul și soția achizitori de tablouri, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le mai poată stăpâni. O veveriță țâșni din stânga noastră și se pierdu în ierburile dinspre aleea centrală. Era sfârșit de septembrie, florile prindeau a se scoroji. În goana ei veverița lovea lujerii ofiliți, mișcându-i într-o bruscă legănare. Urmăream veverița cum gonea acum spre băncile dinspre lac. Dintr-odată am avut imaginea dimineții de demult când, împreună cu Pu și cu însoțitorii ei, soțul și soția achizitori de tablouri, am intrat în Cișmigiu, ne-am oprit pe băncile dinspre lac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]