1,008 matches
-
de salon, că podeaua sufrageriei sau cea a cabinetului lui Vanea este de fapt același covor de pietriș; și pe alocuri, dar prezente mereu în scenă câteva rădăcini noduroase, fantastic încâlcite, câteva trunchiuri rămase parcă dintr-o eternă livadă cu vișini, veșnic retezată de necruțătorul fierăstrău al timpului. Ne aflăm "înăuntru", ne aflăm "afară"? Insesizabilă confundare a planurilor, imperceptibilul aliaj dintre real și fantastic, dintre banal și insolit, determină timbrul aparte al acestei reprezentații. O lectură scenică integrală a textului, care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Un teatru care poate fi primit sau nu. Dacă pentru Alexa Visarion rostul teatrului este mărturisirea, datoria martorului este să depună mărturie despre mărturisirea pe care a primit-o. Îi voi fi martor în continuare, de la Pescărușul către Livada de vișini, spre Ivanov. Pentru că Alexa Visarion își propune o stagiune Cehov... (Dumitriana Condurache) Teatrul și viața sunt totuna. Puțini artiști au privilegiul de a-și sărbători ziua de naștere tot printr-un act de creație. Regizorul Alexa Visarion a reușit acest
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacol de atitudine în zilele noastre: înconjurat de suspiciuni, disconfort, neplăcere. Dar demascând răul care ne macină. E greu să-l privim. Dar prin acesta se validează și se legitimează în contextul teatrului de azi. (Doina Modola) 2006 LIVADA DE VIȘINI A. P. Cehov Teatrul Național "Marin Sorescu" Craiova Poate nici o altă perioadă din an nu este mai potrivită pentru Cehov ca mijlocul lunii ianuarie. Tocmai de aceea, în preajma aniversării a 146 de ani de la nașterea marelui dramaturg rus și a 102
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de aceea, în preajma aniversării a 146 de ani de la nașterea marelui dramaturg rus și a 102 ani de la premiera "originară" de la Teatrul de Artă din Moscova, Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova a prezentat publicului spectacolul său cu Livada de vișini, în traducerea, adaptarea și regia lui Alexa Visarion. Chiar înainte de ridicarea cortinei, spectatorul este invitat să parcurgă cu privirea porțiunea de scenă rămasă descoperită și care propune, prin elementele de decor, un tablou nemișcat, rigid, veșnic. Este "vama" spre lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lumea de dincolo... (a cortinei), o lume care se scurge încet, care se scufundă. "Dincolo" începe cu un râu pe malul căruia un dulap vechi, centenar, stă răsturnat și pe sfert înghițit de apă. Lucrat cu siguranță în lemn de vișin, mobila seamănă cu o luntre ancorată vremelnic la mal; luntrea lui Caron pare să fie, de vreme ce în chiar primul moment al spectacolului, copilul Grișa iese la suprafață din același râu în care se înecase cândva. De ce compune Alexa Visarion acest
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cunoscător al vechilor rânduieli, el devine de prisos prezentului. La ridicarea cortinei alte fantome ni se dezvăluie. De diverse mărimi și acoperite cu cearceafuri albe, mobilele populează un spațiu rece, pătruns parcă de bruma și frigul de afară, căzute peste vișinii albi, în floare fantomele vegetale. În acest peisaj, Ranevskaia este doar o ilustrată parfumată, dintr-o altfel de lume. Venirea ei provoacă o întoarcere în trecut, iar casa își trăiește alături de ea ultimele clipe de "viață". Regizorul rememorează aproape identic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
O persoană discretă, în ciuda recentelor recunoașteri oficiale (Premiul Uniter pentru întreaga activitate, anul trecut), întrecută în notorietate de fiul său, Felix Alexa, regizorul Alexa Visarion n-a mai făcut spectacole în ultimii (destul de mulți) ani. "Revenirea" sa, cu Livada de vișini, la Teatrul Național din Craiova, e o montare așteptată, după publicarea, la LiterNet, a traducerii făcute de Alexa textului și s-ar prea putea să fie o mărturie de concepție teatrală a unui director de scenă în genere puțin declarativ
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din Craiova, e o montare așteptată, după publicarea, la LiterNet, a traducerii făcute de Alexa textului și s-ar prea putea să fie o mărturie de concepție teatrală a unui director de scenă în genere puțin declarativ. [...] totuși, Livada de vișini, dincolo de a fi un text clasic, e o "poveste" de tranziție, atât de... estică, despre o lume înfrântă și una acaparatoare, cu un inevitabil aer agresiv, dar, poate, cu nimic mai bună sau mai rea decât cea care moare. Ranevskaia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dezvelind măruntaiele scenei, Lopahin încuind cu zgomot surd ușile sălii, și apoi masivele cortine de incendiu coborând scrâșnit, dinaintea spectatorilor prinși în capcană, ei și uitatul Firs. Și dulapul-coșciug, din care renaște, teatral, o livadă în miniatură. O livadă de vișini înflorită. (Iulia Popovici) Alexa Visarion a conceput lumea livezii de visini ca pe una insularizata, dar o insula mai putin obisnuita, cuprinsa intre o banuita apa, pe care plutesc vestigiile trecutului casnic, cu un dulap in prim-plan, culcat ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
si, de fapt, ale lui Lopahin si mai ales Petea. Global, spectacolul isi cucereste spectatorul, oferind mai mult decat o lucrare de amanunt, oferind o viziune. (Nicolae Prelipceanu) Sorin Leoveanu Lopahin și Petra Zurba Varia [...] Pentru Alexa Visarion, Livada de vișini este un tratat de histrionism și plictiseala. "Un grand-guignol vesnic" populat de ființe obosite și ofilite, "plictisiți și plicticoși... care visează să fie". El notează în caietul-program al spectacolului: "In interiorul fiecăruia dintre personaje trăieste o livadă de vișini. Țârmul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de vișini este un tratat de histrionism și plictiseala. "Un grand-guignol vesnic" populat de ființe obosite și ofilite, "plictisiți și plicticoși... care visează să fie". El notează în caietul-program al spectacolului: "In interiorul fiecăruia dintre personaje trăieste o livadă de vișini. Țârmul de adevâr al plesei este autoiluzionarea, autoamăgirea. Țărmul de realitate, de realism al piesei este magia". Exceptional plastic, decorul lui Viorel Penișoară-Stegaru exprimă metaforic viziunea regizorului. Un spațiu deschis și închis în același timp, o punte circulara ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și prin acest rol un reper pentru interpretări viitoare. Tânăr, atrăgător, personajul trăieste sub semnul forței dar și al fragilității. O dorește pe Liubov cea din copilăria sa. Îndrăgostit de femeia de atunci, Lopahin începe să iubească si livada de vișini. Imaginea pe care ne-o oferă actorul în lectura scenică a lui Visarion nu este cea a durității, a ferocității și a vulgarității, nu sugerează puterea cuceritorului îmbogățit. Lopahin dărâmă perdele, mută oglinzi, trage cortina de fier peste această lume
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu știe să o păstreze și o distruge. Citind Livada..., pentru Alexa Visarion miza nu este "economicul, alungând simbolicul, simptom al timpurilor moderne", nu este "opoziția dintre util și inutil", cum scria George Banu în superba sa carte-eseu: Livada de vișini, teatrul nostru. Sfârșitul partidei nu e dat nici de cel care a pierdut livada, nici de cel care a câștigat, ci de trecerea timpului. Regizorul este obsedat de coarda care plesnește în actul II, un semn al timpulul care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
livada din el, din noi aduce un omagiu teatrului. Livada înseamnă trecere; nu e veșnică; e uscată; nu mai rodește, dar imaginea ei trebuie păstrată. Ea înseamnă frumusețea "inutilului" fără de care nu putem trăi și nu putem muri. Livada de vișini: o piesă-testament despre alegerea între trecut și prezent, din care iese sfâsietor imaginea viitorului. În viziunea lui Alexa Visarion, finalul este ambivalent. El ne lasă pe retină două imagini contradictorii: pe de-o parte prăbușirea violentă a cortinei de fier
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ambivalent. El ne lasă pe retină două imagini contradictorii: pe de-o parte prăbușirea violentă a cortinei de fier la un gest ferm al lui Lopahin, peste un teatru cu culise reci și descoperite; pe de altă parte livada de vișini fragilă, în miniatură, care iese din dulapul plutitor, devenit din sicriu altar, lângă un Firs ce-și dă duhul rostind: "Viața mea s-a sfârșit de parcă nici n-aș fi trăit-o". Mica livadă a lui Alexa Visarion este ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mea, roluri importante, în spectacole semnate de mari regizori. A fost un privilegiu pe care l-am primit, ca o dată cu cei nouă ani de Faust, să pot juca într-un spectacol al lui Alexa Visarion. Îl cunoșteam de la Livada de vișini, unde întâlnirea noastră a fost specială, adâncă și histrionică, adică Firs și Charlotta Ivanovna. De data asta, rolul Actorului m-a cuprins de la prima lectură și, pas cu pas, am început să construiesc imaginea imaginației... Împreună cu Marian Râlea, am descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Flecar Flecar, gureș, vorbăreț din cale-afară, pocit la gură etc., să nu crezi că-i un om de treabă, că toate le fonfăiește* și nimic nu pornește. Floare Cînd uzi florile dumineca, fac viermi la rădăcină. Dacă ramurile de măr, vișin etc. ce se pun în ziua de Sf. Varvara [4 decembrie] în oale cu apă vor înflori pînă în ziua de Florii e semn de an bogat; iar de nu, e semn de an sărac. Dacă ia o fată de la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
realului" poetic: "O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara / în albia dulce a râului / le stoarce și le întinde / la uscat pe sârmă / în livada de vișini. // în locul fiecărui cârlig / cântă albastra privighetoare" (Peisaj cu îngeri orbi). Umbră de aur, melancolia apasă greu și peste lumile din Suflete la second-hand (Editura Vinea, București, 2000) și din Centura de castitate (Editura Cartea Românească, București, 2007). Majoritatea textelor se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului capătă valențe tragice. Distincția dintre trecutul idilic și realitatea degradantă a societății prezente apare transpusă în "metafora arcului de vișin, care capătă două conotații distincte. În prima parte este simbolul unei trăiri plenare, al unei vârste ce își ține în mâini, cu putere, destinul, pentru ca în ultima strofă să devină simbolul unui trecut ce nu se mai regăsește în realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
distincte. În prima parte este simbolul unei trăiri plenare, al unei vârste ce își ține în mâini, cu putere, destinul, pentru ca în ultima strofă să devină simbolul unui trecut ce nu se mai regăsește în realitatea înconjurătoare"51: "Arcul de vișin uitat pe umăr se legăna,/ Călcam molozul cu ură în rând cu băieții-/ Pe dureroase străzi de mahala/ Târam tăcuți pisica moartă a ceții". (Învingători) "Poezia, în general, e un monolog, care are eventual ecou în conștiința publicului, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Bărbatul încerca să arunce mizeria de pe el. Le privi nedumerit pe cele două înlănțuite. Bătaia de-acuma începuse. Alergară dinspre bucătărie și celelalte femei să le despartă. Popa se ridică și se trase spre o bancă de lângă pompa americană, sub vișin. Doi bărbații ieșiseră și ei din bucătăria de vară și porniră spre popă. Unul se răzgândi și se repezi spre femei, încercând și el să le despartă. Celălalt, scund, rotofei, cu o jiletcă vișinie, brodată cu trandafiri mari, galbeni, cu
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
a regretatului folclorist Nicolae Rădulescu, pentru asocierea lui Lazăr, „erou vegetațional”, cu Dumuzi, Osiris, Adonis și Attys. Elemente comune: a) Nașterea miraculoasă. „La naștere, Lazăr apare înfășat în elemente vegetale: foi de viță, foi de nuc, legat în crengi de vișin”; „Adonis s-a născut din copacul de smirnă”; „Forma primitivă a lui Osiris a fost un trunchi de copac”; „În numele lui Attys se executau sacrificii de spînzurare a bărbaților de crengile pinilor”. b) Moartea violentă și renașterea eroilor sub forme
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a ei și sînu-i desmiardă, {EminescuOpIV 199} Cu tot aurul razelor lui. La pământ se mai uită... Florile toate ridică la el cochetele capuri Copilăroase și ochii lor plini de zădarnice lacrimi... Pe grădini se mai uită, pe-alei de vișini în floare Și de cireși încărcați, de salcâmi cu mirosul dulce. Pe-acolo se primblă o fată-în albastru-mbrăcată, Părul cel blond împletit într-o coadă îi cade pe spate... Ca Margareta din Faust ea ia o floare în mână Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cauzele dereglării. În țările dezvoltate, viața privată a omului este pe cale de dispariție. Epoca actuală înseamnă un soi de fundamentalism al pieții. Pământul este, probabil, cazinoul sistemului nostru planetar. Ultima licitație s-a încheiat. Condiția umană a pierdut livada cu vișini. Nu mă plictisesc insomniile, pentru că le pun să reconstruiască lumea. Lumea e plină de cauze pierdute. Lumea de până acum nu constă decât în intonațiile diferite ale câtorva sloganuri. Să fie marca dolarului ($) zvastica actuală a lumii? Epoca intră în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și de copacii ei verzi, de harbuzărie, de grădină, de frunzele de tutun întinse la uscat pe garduri. La marginea satului, spre nord-vest, aveau o grădină în care-i plăcea să stea vara. Acolo era și via, livada cu cireși, vișini și nuci bătrâni. În jurul viei, pe lângă gard, erau trei prasăzi (peri) și-un măr care făcea mere acre. De grădina cu straturi pentru harbuji, zemoși, fasole, mazăre și năut din care se făcea un fel de cafea, îl legau
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]