549 matches
-
siguranță, dacă aș întoarce capul, aș constata și acum că în hol s-au strâns multe persoane care așteaptă să-mi fac siesta. Nu îndrăznesc să mă tulbure, dar nici nu pleacă. Mă condamnă să stau pironit pe fotoliul acesta vișiniu, să mă prefac că dorm sau că mă uit în apa piscinei. Și, probabil, își închipuie că mă preocupă idei ieșite din comun din moment ce stau atât de concentrat. Adevărul e că nu mă gândesc la nimic. Îmi e capul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sugerez eu autorităților soluția. Să-și spargă singure capul. Eu mi-am făcut datoria acceptând laurii. Să-și facă și ele datoria asigurând să nu fiu călcat în picioare cu acest prilej triumfal. Așa că rămân mai departe în acest fotoliu vișiniu, mă uit la apa din piscină și caut mai departe o idee. Ce-ar fi să-mi imaginez că m-am sinucis? Ce emoție ar zgudui orașul și nu numai orașul: „Celebrul sculptor Daniel Petric s-a sinucis. Poliția investighează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nici nu se merită să-ți mai spurci vastul pe ei. Nu-i culegi... Dar dacă, să zicem, e sezon de gândăcei... I-ai geandit pe toți... Ai pus și specia pe ei. Iar seara, îți pică și cana aia vișinie la plată... În clipa aia te simți de parcă ai fi deja cu băutura în dobitoc!! - Vrei să zici că te simțeai gata machit, doar c-o geandeai pe a vișinie?! Păi, parcă mi se părea mie că se plângea mă-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
specia pe ei. Iar seara, îți pică și cana aia vișinie la plată... În clipa aia te simți de parcă ai fi deja cu băutura în dobitoc!! - Vrei să zici că te simțeai gata machit, doar c-o geandeai pe a vișinie?! Păi, parcă mi se părea mie că se plângea mă-ta, când o luam la făcăleț, cât de cu scamele ești în sânge... Cum naiba să fie o cană goală așa de... frumoasă? Căutând să-i cârmească prietenește una, negriciosul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o cană? - ... - Păi, o cană nu-i altceva decât locul unde se odihnește, după ce s-a trudit, băutura. Și cu cât are mai mult loc să se odihnească, cu atât încape mai multă drojdeală în cană... Iar pentru că a vișinie - cana, boule! - are pe tot fundul smalțul sărit, obligat încape în ea, cu un deget, mai multă drojdeală... - ... - Că n-ai vrea tu să fie aici a vișinie!... Care să dea pe-afară de frecțioară. Și care să-ți zică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
odihnească, cu atât încape mai multă drojdeală în cană... Iar pentru că a vișinie - cana, boule! - are pe tot fundul smalțul sărit, obligat încape în ea, cu un deget, mai multă drojdeală... - ... - Că n-ai vrea tu să fie aici a vișinie!... Care să dea pe-afară de frecțioară. Și care să-ți zică: "Bruță, astăzi hai să ne facem albiniști! Lasă-mă pentru ca să-ți sui la dobitoc". Adică la creirul mic. Avansau și ei de-a lungul parterului înalt, angajîndu-se când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adevărat, pituliceo! N-o fâsâi tocmai acum... Fir-ar ei ai dracului, ce-a putut să le treacă prin cap. Paișpe luni!... - În babornița de cârciumă... în care îmi polizam mințile... Has-Satan mai scurse o ocheadă spre ornic. Cadran mare, vișiniu, douăzeci și patru de rubine, trei limbi. Într-adevăr, toată viața în România era timp berechet. - Deci îți cam polizai mințile. Ce nenorocit!... - ...în care îmi polizam mințile - imediat ce-o degajam din șantierul ăla, despre care îți spuneam, din Mozambic... Deci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a nuielelor încîlcite stropea parcă, dintr-o legătură de busuioc, cu o dâră de apă fierbinte și sânge, fațadele căsoaiei. Din cadrul celei de-a treia uși, situată spre fundul imobilului, irupse o fătucă brunetă, cu pulpe imense, cu un tricou vișiniu și c-un dușman cât toate zilele (un nas enorm), pe fața micuță. - Cum te cheamă pe tine? o luă direct din servă Genel, el pe ea. Fără a-i mai da răgazul să-și ascundă cariile prietenoase sub pielea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al florilor, se Întâmpla să aibă reverii bizare. Atunci, Îi fluturau pe dinainte crâmpeie dintre cele mai neașteptate: chipul unui băiețel cu părul Încâlcit și genunchii juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cinstea victoriilor sale?... Ha, ha, ha, ce speculații caraghioase, lipsite de fond face uneori și Valeriu ăsta! Mi s-a părut că madam Gușă nu mi-a răspuns la salut când ne-am Întâlnit pe alee. Era Într-un capot vișiniu cu buline roșii, În papuci de casă, prefăcându-se că se uită pe jos, după ceva anume, ignorându-mă complet. Și ieri am avut aceeași impresie, dar mi-am zis că poate nu am auzit (era zarvă mare, de copii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
v-aplaud; Dară nime nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut; E menirea-mi: adevărul Numa-n inima-mi să-l caut. {EminescuOpIV 202} PUSTNICUL Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua, Cusut cu foi și roze vișinii, Și ceruită strălucea podeaua Ca și-aurită sub lumine vii - Lumini de-o ceară ca zăharu - o steauă, Diamant topit pe-oricare din făclii. Argint e-n sală și de raze nins E aerul pătruns de mari oglinzi. Copile dulci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
observând bosumflarea lui Va spuse: Adică vrei să zici că te-ai supărat de-acu, așa-i? Hai lasă!, zise Împăciuitor și când prinse privirea lui Va, se măi uită o dată Împrejur și reîncepu să-și ridice rochița cu flori vișinii, la fel de Încet ca mai Înainte. Când ajunse pe locul unde ar fi trebuit să fie marginea chiloțeilor Înguști de astăzi, băiatul privea transfigurat la gândul că acu acu se va produce miracolul și va Începe vraja multimilenară. Fata mai privi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Marinița a răspuns imediat: Venim acu’ mămică! Au plecat de mână (asta le era permis și chiar indicat de către ambii părinți, din considerente de securitate), fata privindu-l Într-un mod necunoscut de Va, netezindu-și rochițica roz cu flori vișinii, iar el copleșit de Încă o neîmplinire greu de suportat! Soarele, care În fiecare zi străbate de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, `n pofida adevărului cosmic
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înțeles cam care-i motivul, a mai spus: Uite Îmbracă astea de-aici, că eu nu mă uit! Îi pusese, deja, sub pernă o pereche de pantaloni scurți, flanelați și foarte moi și o bluză bărbătească de mătase, de culoare vișinie. S-a Îmbrăcat, a aranjat hainele sale În locul celor aduse și a intrat iar sub plapumă. Hai vino! Ia să te văd, cum Îți stă. A privit băiatul care era cuprins de o timiditate extremă și i se părea că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
elegant”, „spilcuit”, „aranjat”, „cochet”, „dichisit”, „fercheș”, „ferchezuit”. Toate extrem de potrivite unui dandy de pe malurile Senei, ce poartă „venghercă de postav negru cu brandenburguri și cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi de se vedea numai vârful botinei de lac; jiletca de catifea vișinie, cu găitan de fir de jur Împrejur și mai multe lanțuri de aur la ceasornic”. Cu un glosar alături, aflăm că pantalonii sunt de culoarea năutului, adică gălbui, că vengherca e o haină scurtă de postav sau că, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de cât amabil. Am intrat Într-o Încăpere spațioasă, ceva Între salon de primire și birou de companie I.T. last generation. Prima imagine care mi-a izbit retina dilatată de uimire Înfățișa frumoasele mele geamantane gri-petrol așezate cuminți pe mocheta vișinie, la doi metri distanță de ușă. Un fel de a spune cuminți: cuvântul potrivit ar fi mai degrabă sfidător... 8 Individul mă mințise: nu mă aștepta nimeni, camera era goală cum o făcuse constructorul ei, completat În eforturile creatoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acela și nu știau încotro s-o apuce. Atunci au apărut tancurile americane și un soldat l-a luat pe tatăl lui Ghidale, i-a dat ceva de mâncare și timbrul acela, pe care americanul îl păstra într-o cărțulie vișinie, la buzunarul din spate al uniformei. Spunea Ghidale că tatăl său, de multe ori când făcea rugăciunea de aprinsul luminilor, la Hanuca, dar și la alte mari sărbători, scotea timbrul acela și le spunea tuturor celor de față povestea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ester? Că avea să-și caute loc chiar în vagonul și în compartimentul acela în care B. dormea pe genunchii mei? Trenul era arhiplin și, ca o pedeapsă, Ester a stat mai tot timpul, până în București, în ușa compartimentului. Cojocul vișiniu, cu fulgi de zăpadă topiți, lipit de geamul compartimentului lățise picurii aceia de apă, dându-le contururi de petale sângerii. Ne-am privit doar în străfulgerarea clipei cât Ester a vârât capul pe ușă, căutând un loc liber. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întâlnit și unele relatări despre Camil Petrescu care îmi păreau cunoscute din povestirile acelei bătrâne doamne. VARDISTUL. La intersecția Căii Victoriei cu Bulevardul, în dreptul Cercului Militar, întâlneam câteodată un domn burtos, înalt, cu o barbă colilie, deasă. Avea o manta vișinie, decolorată și cizme de cauciuc înalte, verzui. Mereu în jurul lui erau câțiva gură-cască, iscodindu-l. Se adunau, de obicei în înserat, când se pornea jurnalul luminos de pe clădirea Cercului Militar. L-am ascultat și eu de câteva ori, pierdut între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am făcut-o? Da’ am pierdut-o la naționalizare.“ WANDA. O doamnă grasă, cu picioarele umflate, roșii, cu șosete trei sferturi. Îmbrăcată țipător, cu rochii pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă, cu multe interjecții și mirări din te miri ce. Venea, de obicei, la „Spicul“, unde, rezemată de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
20Iar drumul văii pline de miroase Afar-de el nu-l știe-n lume nime - Acolo ș-a închis frumoasa fată Ca nici-o rază-a lumei să n-o bată. 25Sale - mbrăcate în atlas, ca neaua, Cusut în foi și roze vișinii - 47 {EminescuOpVI 48} În mozaicuri strălucea podeaua, Din muri înnalți priveau icoane vii; Fereasta-i oarbă, deși stă perdeaua, 30De-aceea-n sale ard lumini, făclii Și aerul, pătruns de mari oglinzi, E răcoros și de miroase nins. O noapte - eternă prefăcută
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bătut de soartă, cum bine se gândise ea, și bine făcuse să nu l judece. Să vă trimit la părintele diacon al nostru? Are o locuință la două case de aici, uite colea, după trăsura aia cafenie sau mai curând vișinie, o vedeți, nu? Dar are mulți copii, e nevoiaș și el. Dacă nu-l găsiți, veniți înapoi la mine - mie îmi zice Epiharia - și ne-om mai gândi. Străinul plecă. Nu trecură cinci minute și se întoarse cu un gest
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
surpriza să dau peste acest om străin, cu care am înțeles că trebuie să împart camera. M-am culcat în patul de fier care mi s-a părut limanul spaimelor mele. Așternutul era curat, alb, și plapuma groasă, din mătase vișinie. Mirosea neplăcut, a praf contra insectelor, cred. Apoi am adormit adânc. Atâta liniște, atâta singurătate - de ce-am visat cuvintele astea? Începe să se lumineze de ziuă. S-a sculat și vecinul meu și-a scos tot felul de sunete
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în centrul căreia se afla înrămat portretul președintelui țării, încadrat între două steme și două drapele: a patriei și a partidului. Din poziția în care se afla Bidaru, în costumele lor închise la culoare, toți cu cămăși albe și cravate vișinii aproape roșii, asemănătoare cu a celui din portretul ce atârna deasupra lor, personalitățile din prezidiu se confundau perfect cu eroii unui spectacol de animație. Dacă cel de deasupra lor ar fi tras de o simplă sforicică invizibilă, întregul prezidiu, perfect
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-o, inima Îi bătea cu putere, ca și cum ar fi fost un tinerel la prima lui Întîlnire - În fața unui cinematograf, Într-un restaurant „Lyons“ sau la o serată dansantă din curtea unui han rustic. Anna Hilfe purta un pulover de culoare vișinie și niște pantaloni bleumarin cam uzați - pentru raidurile nocturne ale avioanelor. Rowe remarcă, melancolic, că avea niște picioare superbe, cum nu mai văzuse niciodată. — Nu pricep, zise ea. — De unde știai că voi căra o valiză plină cu cărți pentru domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]