7,806 matches
-
com-por-ta-mentele individuale contradictorii de care fusese rupt aproa-pe douăzeci de ani. În fața superficialității, a incurabilei gîndiri colectiviste, a aroganței birocratice și a dezinteresului cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au stocat într-un
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
publicat duminică, a dat de înțeles că, din câte se pare, cancerul esofagian cu care a fost diagnosticat în urmă cu trei ani ar fi fost provocat de sexul oral. Întrebat dacă regretă acum anii de fumat și de băut, vicii considerate a fi cauza bolii cu care a fost diagnosticat în 2010, Michael Douglas a răspuns: „Nu vreau să fiu prea explicit, dar acest tip de cancer este provocat de virusul HPV, care poate fi contactat în timpul sexului oral”, citează
Michael Douglas, doborât de o plăcere "nevinovată": sexul oral by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72217_a_73542]
-
sau Un lung bun-rămas. Există un destin al cărților polițiste, acela de a fi citite discret, de a nu fi niciodată citate și de a fi comentate foarte rar, într-un cerc restrâns de inițiați care și-au mărturisit acest "viciu". Chiar și aceste comentarii sumare se reduc, de obicei, la felul în care detectivul reușește să rezolve enigma sau la gradul de credibilitate al intrigii. Obișnuiți ca în cărțile de critică literară să respirăm doar aerul rarefiat al piscurilor, suntem
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada poeziei lui Brumaru această etichetă infamantă, a unei "pornografii" cu atât mai tristă, nu-i așa?, cu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada poeziei lui Brumaru această etichetă infamantă, a unei "pornografii" cu atât mai tristă, nu-i așa?, cu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
sclipitoare, pe care Cornel Mihai Ionescu le camuflează cu intenție în spatele unor fraze cu mult mai liniștite și mai lipsite de violența ideii. Disimularea e într-atât de rulată de la o pagină la alta, atât de insistent exercitată, încât devine viciu. Jocul permanent al ascunderii sensului, practicat cu enorme delicii de autorii barochizanți și frizat adesea de soitarul Mateiu, ajunge, în Palimpseste, patimă. Nu mi-e foarte clar de ce, spre exemplu, corelarea dintre deviza aristocratului britanic și vorbele finale ale regelui
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
de boier cabotin și cinic, libertin și prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorescă și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A.Boicescu), estet al viciului și vicios al artelor, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi, Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi va păstra
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
mai găsește pe piață. Răutatea ia proporții îngrijorătoare, răii sunt tot mai activi, iar cuvintele care se rostesc sunt mereu mai otrăvite. Consecințele? Le enumeră dl Pleșu: "Suspensia bunătății provoacă, inevitabil, suspensia bucuriei, a altruismului, a solidarității benefice. E un viciu care se plătește scump: distruge și învrăjbește, anesteziază bunul gust, bunul simț, buna credință. ș...ț Câștigă cineva din asta? Nu. Dar rămâne măcar satisfacția de a lovi și de a pune răul înaintea binelui. Scrie cineva o carte bună
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
vorbească și corect, și miezos, abandonând astfel "marea trăncăneală". Mai degrabă nu. Pentru că, dacă, spre deosebire de umor, satira e forma neiertătoare, intolerantă, a comicului, eroii lui Caragiale n-aveau cum ieși de sub usturătoarele șfichiuiri ale vehemenței sale satirice. Moličre credea că viciile sunt accidentale. Moraliștii contemporani lui nu aveau, în schimb, nicio încredere în virtutea umană. Erau, altfel spus, mizantropi. Așadar, nu atât Moličre, cât, precumpănitor, moraliștii francezi sunt adevărații ascendenți ai lui Caragiale. Dar, dacă autorul Scrisorii pierdute era, prin structură sufletească
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
și, totodată, cel mai credibil narator), scrisoare descoperită cu aceeași ocazie, va lămuri enigma, confirmînd ipotezele narative ale primilor doi reflectori și întregind perspectiva printr-un scurt istoric al incredibilului fenomen. Suferind încă din copilărie de o dualitate structurală, a viciului și virtuții, doctorul și-a proiectat științific "condiția", spre maturitate, inventînd o compoziție lichidă, ce-i permitea, după ingerare, transferul de identități din plan ipotetic în plan real. Astfel, pe lîngă distinsul doctor Jekyll, s-a născut domnul Hyde, un
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
literar sunt figuri ce trec curios de repede prin paginile jurnalului, document castrat de afectivitate filială și paternă. Să mai existe un manuscris deschis și către această zonă, totuși, esențială a unui om care (se) scrie, chiar dacă unicul lui mare viciu e singurătatea? Să mai avem un supliment la supliment? Numai autorul o poate ști. Deocamdată, e de notat la superlativ acest jurnal infra-politic și metaliterar. Dacă nu m-ar încurca trilogia postrevoluționară a scriitorului, aș spune fără notă de exagerare
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
orice legătură cu civilizația, întruchipînd ipostaza absolută a anahoretului modern. Un om trăind libertatea ca autonomie absolută. Sălbaticie pe cont propriu, dar nu sub forma abrutizării suferite de un om degenerat (Ted Kaczynski este de o cinste verificată, nu are vicii și nu se dedă furturilor sau tîlhăriilor), ci ca o retragere din nevoia de a fugi de agresiunea tehnicii. Rece, calculat și fără ezitări, Ted Kaczynski își taie legăturile cu exteriorul. Un supraom în chipul unei schimnic meșterind cutii-capcană. Se
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
comun și mai puțin constrîns de apartenența destinatarului la tagma cititorilor, își pierde din prezență și din importanță. Cu nostalgia iernilor cînd amîndouă erau normale și la locul lor, scriu despre faptele de rînd, urări, prietenii, între oamenii pe care viciul literaturii i-a ocolit. Elipsa specifică sărbătorii, clișeele și pana hibernală de idei le supraviețuiesc chefurilor d'antan în doar cîteva rînduri pe-o felicitare. Format mic, unele cît niște cărți de vizită, felicitările interbelice abundă de culori și de
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
Scriitori printre sirene: Panait Istrati și Nikos Kazantzakis. Dezvoltarea instituțională a FNSA este o himeră fără pregătirea altor generații de specialiști în editarea de texte și fără obținerea unei finanțări constante și sigure. Nu e de vină FNSA pentru acest viciu de sistem.
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
care se raportează opera componistică se manifestă altfel decît în consonanță cu orientările sale autentice și profunde atunci există toate șansele să se instaleze manierismul. Sunt creatori, dar și epoci sau culturi sonore (reduse în ordine cantitativă) pândite de acest viciu, așa cum s-a întâmplat, de pildă, în câmpul artelor plastice, cu alexandrinismul. "Manierismul, remarca Tudor Vianu, apare mai ales atunci când se produce disocierea și dezacordul dintre originalitatea artistului și a națiunii, epocii sau culturii care îi înglobează". Sunt astfel manieriști
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat pe dulapul lui Faust, diavol androgin, efeminat și încercănat de vicii, droguri și povara arsenalului de tentații pregătit pentru un captiv ca Faust. Este un joc de mare anvergură și deopotrivă de periculos. Ludicul morbid amplifică, ca și opțiunea pentru androgenitate, pentru jocul pervers cu identități, sexualități, bărbat-femeie, femeie-bărbat, amplifică, spuneam
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat pe dulapul lui Faust, diavol androgin, efeminat și încercănat de vicii, droguri și povara arsenalului de tentații pregătit pentru un captiv ca Faust. Este un joc de mare anvergură și deopotrivă de periculos. Ludicul morbid amplifică, ca și opțiunea pentru androgenitate, pentru jocul pervers cu identități, sexualități, bărbat-femeie, femeie-bărbat, amplifică, spuneam
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
interpretate, întoarse pe toate fețele, cu doza de subiectivitate creatoare - inerentă literaturii confesive - a unei mari personalități a culturii române, într-un stil variat, agreabil, alert, fără prețiozități, nesofisticat, franc, adecvat, dar și cultivând, adesea, cu fervoare, cu voluptatea unui viciu, paradoxul. De n-ar fi talentul scriitoricesc incontestabil al autorului - narator, evocator, portretist -, mulțimea temelor - unele aride prin însăși natura lor - ar putea crea cititorului o stare de disconfort. Portretele sunt numeroase și se împletesc adesea cu evocarea. Mai întâi
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
pentru cauze aparent pierdute, propunând pariuri care astăzi par aberante, Alexandru Paleologu nu face economie de erudiție și farmec, iar atunci când argumentele utilizabile în disputa pe fond nu îi mai sunt eficiente, nu ezită să apeleze, ca marii avocați, la viciile de procedură sau, mai mult, la sofisme, în sine, greu de contrazis, dar fără o legătură directă, ori măcar vizibilă, cu ceea ce s-ar putea numi cauza discuției. Până la urmă toate aceste bătălii cu mize mai mult sau mai puțin
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
spiritul în care stoicul își concepea filozofia i-ar rămîne neștiute cititorului. În privința imaginii pe care o avem despre Seneca, dincolo de cele cîteva poncife pe care le punem de obicei în seama lui - virtutea e libertate interioară, plăcerea e un viciu, omul nu trebuie să se frămînte decît pe seama lucrurilor care se află în puterea lui -, stoicismul lui presupune o atitudine activă de racordare la armonia lumii. Miza nu este așadar viața, ci o viață trecută prin filtrul virtuții morale. Cînd
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
comportamentele individuale contradictorii de care fusese rupt aproape douăzeci de ani. În fața superficialității, a incurabilei gîndiri colectiviste, a aroganței birocratice și a dezinteresului cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Din aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
incompetenți. Pe deasupra, pînă și regina stupului e rea. În fiecare zi în stup de comit fraude și crime, iar justiția, coruptibilă fiind, nu poate rezolva decît anumite cazuri. Și cu toate acestea, națiunea este prosperă și puternică, și asta fiindcă viciile și egoismele individuale contribuie la bunăstarea colectivă. Există așadar o fericire pe porțiuni limitate a cărei cauză stă în amănuntul paradoxal că binele general se clădește pe baza egoismelor individuale. Societatea e fericită în ciuda faptului că albinele nu sunt nici
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
care au avut ideea bizară de a nu mai dori decît cinste și virtute. Au cerut o reformă radicală; cele mai leneșe, cele mai necinstite țipau cel mai tare. Jupiter a jurat că ceata aceasta gălăgioasă va fi scăpată de viciile de care se plîngea; și în clipa în care a jurat, inimile au fost cuprinse de o dragoste exclusivă pentru bine. De aici s-a tras grabnic ruina întregului stup. Nu se mai făceau excese, nu mai existau boli: n-
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
un "autoportret" în care oricine a avut vreodată de a face cu Alexandru Paleologu îi va recunoaște trăsăturile definitorii. Se poate vorbi de un brand Alexandru Paleologu, excelent creionat încă de la primele rânduri ale cărții sale se debut: "Lenea favorizează viciul; lectura, acest viciu pe care Valéry Larbaud, înșelându-se, îl credea nepedepsit, îndeamnă la confidență și complicitate. Paginile acestea cuprind confidențele unui maniac care simte nevoia să se întrețină cu alții despre slăbiciunea lui. Autorul lor nu are firea unui
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
care oricine a avut vreodată de a face cu Alexandru Paleologu îi va recunoaște trăsăturile definitorii. Se poate vorbi de un brand Alexandru Paleologu, excelent creionat încă de la primele rânduri ale cărții sale se debut: "Lenea favorizează viciul; lectura, acest viciu pe care Valéry Larbaud, înșelându-se, îl credea nepedepsit, îndeamnă la confidență și complicitate. Paginile acestea cuprind confidențele unui maniac care simte nevoia să se întrețină cu alții despre slăbiciunea lui. Autorul lor nu are firea unui cărturar, și spiritul
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]