902 matches
-
era ascunsă În capătul lui Queen Street, chiar lângă Sheriff Court, vizavi de Marischal College, o construcție cenușie, din granit, cu aspect de tort de nuntă, și chiar după colț de Centrul Artelor, o imitație de templu roman construit de victorieni. Sediul central al poliției era o mărturie a devotamentului antreprenorului față de clădirile urâte. Dar era la o aruncătură de băț de primărie, de consiliul local, unde mai pui că se Învecina cu vreo zece puburi. Puburi, biserici și ploaie. Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un ciucure auriu ridicol În vârf. Plângea pe o bancă din Grădinile de Iarnă, În timp ce o femeie aparent confuză și cu un copil mic În cărucior făcea tot ce putea ca s-o liniștească. Grădinile de Iarnă - o amplă structură victoriană din oțel vopsit În alb, susținând tone de sticlă, protejând cactușii și palmierii de zăpada și de gerul de afară - fierbeau, pline de agenți În uniforme. Logan Îl găsi pe inspectorul Insch așezat pe o punte arcuită de lemn, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
într-un cuvânt, gotică. Contrasta cu cei doi zgârie-nori care o încadrau mai ales prin acoperișul plat și prevăzut cu balustradă, cât și prin faptul că obloanele ferestrelor erau în marea lor majoritate închise. Construcția era o relicvă a epocii victoriene și fusese pe rând școală cu internat și sanatoriu de nebuni. Școala de Muzică și Arte din Manhattan, căci acesta era numele ei astăzi, ar putea fi sălașul a zeci, sute sau poate mii de spirite. Cel mai tânăr dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Malerick. Onorată audiență... Vorbea în mod constant către mulțimea imaginară de oameni (câteodată îi auzea aplaudând, râzând și chiar țipând de groazăă. Un șuvoi de cuvinte revărsându-se pe o intonație specifică spectacolelor de teatru și amfitrionilor lor din epoca victoriană. Acest tip de discurs era îndreptat către audiență cu scopul de a le oferi o idee generală despre trucul ce urma să fie pus în scenă și pentru a construi un soi de raport, care ajuta la crearea unor impresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Probabil singurele momente din viața mea în care chiar mi-a plăcut să fiu lipsită de control. Îmi amintesc când stătea Charlie în casa părinților mei, pe vremea când ieșeam împreună. Locuiam într-una din casele acelea înalte, în stil victorian, din Marylebone și tocmai se alăturase biroului, în calitate de junior. Avea unde sta, dar în cea mai mare parte a timpului venea să locuiască la noi. Din cauza mâncării făcute de mama, așa spunea, iar ea se umfla de mândrie, și tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la obrajii ei și la sugestiile sânilor ei enormi care răzbeau mereu afară din bluza uniformei sale. Trandafirii din obrajii ei, m-am gândit eu, în vreme ce o priveam emoționat: dar expresia evoca roșeața delicată de pe pielea catifelată a vreunei eroine victoriene. Nu - obrajii fetei mele aveau loc cât pentru o vază-ntreagă. Plus câteva crizanteme gigantice. Iubirea mea e ca o sofa roșie-roșie, am meditat eu. Și da, desigur - proaspăt izvorâtă. Cât de potrivit! Am râs în sinea mea plătind pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
înțelepciune și de judecată dreaptă. Mereu am crezut că nepoata mea avea ceva sadic, dar poate eram doar un tată prea protector. Ăsta era termenul pe care îl folosea Madeleine. Puneam ultima rolă de tapet cu păsărele în mica sufragerie victoriană. Era o treabă migăloasă, mai ales pentru niște mâini așa de mari ca ale mele, și stăteam aplecat, concentrat asupra muncii pe care o aveam de făcut. Cele două fetițe erau așezate pe o latură a mesei de lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
părinților, proiecte despre Egiptul antic care presupun construirea unor piramide tridimensionale făcute din cărămizi din nisip confecționate manual, care trebuie să fie gata într-o săptămână, spectacole cu clasa care presupun ca fiecare mamă să coasă de mână o rochie victoriană, zile cu temă pentru care trebuie să gătești „plăcinte-păun“1 după rețete originale care pot fi găsite numai în arhivele îngropate în pivnițe aflate sub cheie, din Liverpool. Chestii de genul ăsta. M-am gândit că poate are o cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din satin negru și lână, cu părul alb tras pe după urechi și strâns În coc la ceafă, cu un ten bine spălat, neatins de cosmetice, părea să fi călătorit prin timp către Londra cea dărăpănată de război venind din epoca victoriană sau echivalentul său din New England. Insistă să Îl vadă pe Henry imediat, În ciuda faptului că Theodora o avertizează că s-ar putea să fie confuz - ceva mai devreme În ziua aceea s-a crezut la Cork. — De ce Cork? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În realitate era destul de veche, având În jur de o sută de ani. Pe la jumătatea acestei existențe, clădirea fusese extinsă Într-un mod destul de stângaci și de aceea avea acum o Înfățișare neobișnuită, bălțată, jumătate stucatură georgiană crem, jumătate cărămidă victoriană cafenie. La exterior era mai pretențioasă decât o justifica interiorul, iar curte nu avea aproape deloc - doar una Împrejmuită cu zid, În spate, cu un petic de iarbă care abia dacă merita numele de grădină. Dar Întinderea vastă și vântoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Powers, ed., Henry James and Edith Wharton: Letters 1900-1915 (1990); Elizabeth Robins, Theatre and Friendship: Some Henry James Letters and a Commentary (1932); Miranda Seymour, A Ring of Conspirators: Henry James and his Literary Circle 1895-1915 (1988); Alison Smith, The Victorian Nude (1996); John Sutherland, Mrs. Humphry Ward (1990), Elaine Showalter, Introducere la Trilby, ed. Oxford World’s Classics (1995); Ann Thwaite, Edmund Gosse: A Literary Landscape 1849-1928 (1985); Edith Wharton, A Backward Glance (1933); H.G. Wells, An Experiment in Autobiography
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
face la Londra, dar acum nu ești la Londra“. Așa că am avut de ales între a îmbrăca una dintre pijamalele colorate ale lui tata sau să împrumut una dintre cămășile de noapte ale mamei, care erau enorme, cusute în stil victorian, lungi până în podea și cu guler înalt, căptușit cu lână și imprimate cu flori. Cum de reușise femeia asta, îmbrăcată în asemenea țoale, să-și convingă bărbatul s-o insemineze chiar și o singură dată, ce să mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prin a deveni obiectul urletelor mele și prin a primi uși trântite în față. În locul lui James. La început, când m-am întors de la Londra, suferința mea avea o oarecare doză de demnitate. Mă simțeam asemenea unei eroine din perioada victoriană care a fost dezamăgită în dragoste și care nu avea nici o alternativă, deci trebuia să-și întoarcă fața și să se stingă de durere înconjurată de sărurile ei mirositoare, continuând însă să fie frumoasă. Ca Michelle Pfeiffer în Legături primejdioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
explicită sau teribil de timidă? Mi-e foarte greu să vorbesc despre sex fără să fiu brutal de limpede astfel încât totul să pară copiat dintr-o carte pornografică sau fără să fiu atât de discretă încât să par o romancieră victoriană reprimată și cu bățul în fund care suferă în mod regulat de vaginită și chiar și după douăzeci și șapte de ani de căsătorie i se adresează soțului cu Domnule Clements. Ce-ar fi dac-aș spune doar că dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chelnerul cel tânăr, care se aplecase ca să-mi vadă mai bine picioarele pe sub masă, iar zâmbetul i s-a risipit. Și eu am rămas cu sentimentul unei mari pierderi. —Claire! a zis James încruntându-se ca un patriarh din perioada victoriană. Acoperă-te! Uite cum te privește chelnerul! M-am înroșit. Acum, îmbrăcată în rochia mea scurtă, mă simțeam caraghioasă și jenată, în loc să mă simt sexy și provocatoare. Du-te naibii, James, că m-ai făcut să mă simt așa! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Evadarea avusese loc În zori. Nu puteau ajunge În Darktown fără să fie văzuți. Și-i Închipui pe toți patru Înarmați. Speriat - ca la Guadalcanal, În 1943. Nelegiuit - nu a raportat pista. Ed conduse mașina pînă la jumătatea cvartalului. Clădire victoriană, acoperiș din șindrilă, patru nivele, zugrăveală scorojită. Sări treptele și controlă cutiile poștale: R. Navarette, 408. Înăuntru, cu haina Înfășurată În jurul armei. Un hol lung, lift cu ușă de sticlă, trepte. Urcă treptele. Nu-și simțea propriii pași. Ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fel sau altul eram destinat să devin scriitor, dar îmi apăruse deja și prima carte, într-un singur exemplar - conceput, ilustrat și scris de mâna mea. Narațiunea pigmentată cu anacronisme comice, relata diverse episoade din însemnările unui detectiv din epoca victoriană; eroul meu avea ca model, fără prea multă considerație față de restricțiile impuse de legea drepturilor de autor, un personaj din numeroasele benzi desenate care consituiau baza lecturilor mele din acea perioadă. Joan avea și ea aspirații literare: scria povești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ferma domnului Nuttall să ne imortalizeze pe Joan și pe mine la apogeul fericirii noastre casnice. Da, acum trăiam împreună. Sau, cel puțin, scriam împreună - pentru că acceptasem cu oarece ezitare să încercăm o colaborare, în care detectivul meu din epoca victoriană urma să fie dus înapoi în timp în epoca tudorilor pentru a dezlega misterul unei crime, la cererea lui Henric al VIII-lea însuși. (Scenariul, îmi amintesc, era inspirat în mare parte din Mașina timpului, pe care tata mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a născut în Birmingham în 1952 și a primit recent cronici extrem de elogioase pentru romanele lui Se mai întâmplă accidente și Tandrețe. Michael avea doar opt ani când a creat primul lui personaj de roman, un detectiv din epoca victoriană cunoscut sub exoticul nume de Jason Rudd. El a fost eroul multor aventuri, cea mai lungă și mai palpitantă fiind Castelul misterelor, din care vă prezentăm primele pagini. Din păcate nu este prima din serie - un caz anterior în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să facă asta, Înclinîndu-și puțin capul pe spate și privind cu maximă intensitate, dar nu la domnul Mundy, ci la un tablou pe care-l atîrnase deasupra șemineului, și care reprezenta o femeie cu ochi blînzi, Îmbrăcată Într-o rochie victoriană cu guler Înalt, despre care Duncan aflase că este fondatoarea Științei Creștine, doamna Mary Baker Eddy. Pe rama neagră cineva scrisese, nu foarte Îndemînatic, cu vopsea emailată - poate chiar domnul Leonard - o cugetare, care suna astfel: „Să stai mereu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o femeie de serviciu. Ele nu puteau face asta pentru că Împărțeau același pat. La etajul superior mai era o cămăruță care le era prezentată vecinilor și vizitatorilor drept „camera lui Helen“; avea un divan de modă veche și un garderob victorian sobru, unde Își țineau paltoanele, jerseurile și cizmele de cauciuc. Dar ar fi fost mult prea complicat, s-au gîndit ele, să trebuiască să se prefacă În fața servitoarei că Helen dormea acolo În fiecare noapte; erau sigure c-o să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Străzile deveniră mai goale. Panourile publicitare apărură la marginea drumului cu reclame de genul, Un pachet de Player’s, vă rog! sau Wrigley’s, „Jiffy“ Dyes și Vim. Se așeză mai relaxată privind cum coaja orașului dispare În urma lor - străzile victoriene cu clădiri masive, bombardate, făcînd loc vilelor roșii edwardiene, iar acestea, la rîndul lor, deschizînd calea unor căsuțe ordonate ca niște funcționari cu meloane, urmate de bungalowuri și case din prefabricate. Ca și cum ai merge cu viteza fulgerului Înapoi În timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În camera lui și Începu să se dezbrace. Camera era mică - una de băiat, chiar Încăperea În care domnul Mundy Însuși obișnuia să doarmă cînd era tînăr și locuia În casa asta Împreună cu părinții și sora lui. Patul era Înalt, victorian, cu măciulii de alamă lustruite la fiecare colț; odată, Duncan deșurubase una și găsise o bucată de hîrtie Înăuntru, mîzgălită cu scris de copil: Mabel Alice Mundy douăzeci de blesteme oribile pe capu’ tău de citești asta! Cărțile din bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mundy era o poză: o scenă cu un Înger conducîndu-i pe copii peste un pod Îngust și accidentat. Obișnuia să se uite la ea pînă se Încheia Întîlnirea lor. Se uita la pliurile complicate ale veșmîntului Îngerului și la fețele victoriene ale copiilor, late și de o inocență răutăcioasă. Lăsă pieptănul jos și mai luă o dată bucata de pipă din lut; și de data asta o aduse la gură. Era rece și foarte netedă. Închise ochii și o mișcă ușor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu capul Într-un unghi inconfortabil, și să vezi luna, stelele, strălucirea nefirească a focurilor de mitralieră. Luminile Îți dădeau fiori. Celula era rece. Mai jos În zid, sub fereastră, era o deschidere În stratul de cărămizi, Închisă cu feronerie victoriană; rostul ei era să ajute la circulația căldurii, dar aerul care se ridica de acolo era În permanență Înghețat. Duncan era Îmbrăcat În pijamaua de Închisoare, peste care avea o vestă și șosete - Întinsese restul hainelor, cămașa, haina, pantalonii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]