6,708 matches
-
de calibrul tău. Este cît se poate de limpede, de aceea m am gîndit că acum este o pîine de mîncat, că ăsta s-ar putea să fie momentul pe care l-am așteptat atîta timp, că se va crea vidul de putere pe care va trebui să-l valorific cît mai bine. În afară de perspectiva asta care nici ea nu este prea clară, îți garantez, Geniule, că totul va fi doar întîmplare, hazard, noroc. Uită-te și tu cu cine voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
retrag pe străzi lăturalnice, revin, și iar se retrag. Apar steagurile decupate în mijloc. Aici zice că Securitatea, Miliția, Armata au tras în aer, păi unde să fi tras, dom’ Colonel? Doar nu puteau să spună că au tras în vid, zice Poștașul, și ca să vezi cum se brodește de-o povestioară interesantă, în primul rînd milițienii cu căști albe și scuturi, în spatele lor Armata, iar apoi Securitatea, ca blatul unui tort, înțeleg unde bateți, dom’ Colonel, adică dumneavoastră prinși la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au elocvența lor - își închipuie că albul hârtiei din jurul lapidarelor lui improvizații poetice spune mult cititorului. Nu spune. Ce rezonanță pot avea în conștiința noastră niște enunțuri terne și lipsite de orice noimă? „Nici clipă, nici infinit, / Tu și-atât - / Vidul deplin din mine.“ „Te-am strigat și ai veni / puțin. / Să-ți șoptesc / doar?“ „Anii, / care îți lipsesc / M-au ars cu totul, / ieri.“ Există și cazuri când autorul nu lasă poetizarea în seama cititorului, când își poetizează el însuși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sistem. Se cere tribut incompetenței și rețineri de mari achiziții.“ „Stadiul capului e inclus în membrele periclitate... Unghiile recurg la forță majoră. Se adaugă colaborare subiectului pentru a fi mai distructiv. La actul doi suntem domnii aceluiași rol pozitiv.“ „Peregrinez vidul de ceva vreme și mă îmbogățesc cu degringolada în care fiecare e amintit mai mult sau mai puțin. Mă cosmetizez pentru a crea ansamblu de putere nobilă, cavalerească. Femeia cu condeiul s-a pierdut în micimi și ordinării de gâscă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
crea ansamblu de putere nobilă, cavalerească. Femeia cu condeiul s-a pierdut în micimi și ordinării de gâscă bătrână.“ Ce înseamnă „Amintim ocazia de revendicare plus-minus împăunatul sistem“? Ce înseamnă „Stadiul capului e inclus în membrele periclitate...“? Ce înseamnă „Peregrinez vidul de ceva vreme și mă îmbogățesc cu degringolada în care fiecare e amintit mai mult sau mai puțin“? Ar trebui organizat un concurs de descifrare a acestor texte. Dar, probabil, nu ar putea fi desemnat nici un câștigător. Marturisiri riscante „Acest
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
gând, decât înălțare; zborul miroase a stea. Inima în ieslea animalelor de povară visează aripi... visează și numără din doi în doi, din trei în trei, din inimă în inimă, până când viața în sine devine un răstimp de prisos, un vid presărat cu sticlă pisată. Lumina ei, doar cât să ne strecurăm printre oameni cu ochii deschiși. Carnea se desface precum o scoică sub briceagul pescaru-lui. Durerea, la un moment dat, nu mai este durere, ci pătimire ia forma trupului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o tăiere împrejur. Nebunia, o transfigurare anatomică a sufletului, un glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se depune pe sinapse, precum razele de lumină peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
identitate, într-un registru de stare civilă; viața criptată pe o copertă, într-o monografie a frunzei, pe o cruce. Nimic nu rămâne în afara cifrei: jucării, cărți, virginități, verighete, boli, mântuiri... fiecare în parte, după virgulă, după câteva zerouri, întregește vidul. Doamne, cât de perfect poți fi în viață când știi să te numeri!... Funcționezi ca un ceas elvețian și asta nu pentru că ai ajuns la un nivel superior al existenței, al percepției limitelor, ci pentru că fuga în timp îți îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
imaginarului religios. Profeții accentuaseră caracterul sacru al istoriei; apocalipticii operează o întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e reintegrat planului divinității. Descrierile așa-zise „meteorologice” se întind pe zeci de pagini; fără ele, călătoriile vizionarilor ar fi treceri absurde „prin vid”. În intertestamentare, cosmosul devine peisaj multiform și policrom, sălaș al epifaniilor. E vorba însă despre un cosmos nemundan, mai precis, supramundan, spațiu transfigurat al eternității. * Propunând un determinism à outrance, scrierile apocaliptice elimină, în opinia unor exegeți, libertatea individuală, liberul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pune și răspunsurile care se vor da”... Profesorul i-a arătat locul unde să se așeze. El executa totul aproape mecanic. S-a așezat, a pus hârtiile pe masă și-a scos stiloul, l-a rânduit alături și cu un vid de nedescris În minte a intrat În așteptare... „Fii calm, prietene. Sunt aici. Orice Întrebare ți se va pune, să nu te repezi cu răspunsul. Imaginează-ți că Întrebarea a venit de la profesorul tău și că lui Îi răspunzi, nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stimată colega ? În afară de febrilitatea ușoară : 37,9°, totul este perfect. Să vedem și plaga. Nicolaï iese din grupul compact de oameni îmbrăcați în alb. Dora simte atingeri ușoare pe frunte și pe ceafă. În rest, nici o durere, numai senzația de vid imens care a luat locul capului. Ciudat că vidul acesta știe să gândească. Strânge bine pleoapele parcă din dorința de a ajuta gesturile tânărului intern. Cum nu se poate mai bine, se aude din nou vocea profesorului, care privește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
perfect. Să vedem și plaga. Nicolaï iese din grupul compact de oameni îmbrăcați în alb. Dora simte atingeri ușoare pe frunte și pe ceafă. În rest, nici o durere, numai senzația de vid imens care a luat locul capului. Ciudat că vidul acesta știe să gândească. Strânge bine pleoapele parcă din dorința de a ajuta gesturile tânărului intern. Cum nu se poate mai bine, se aude din nou vocea profesorului, care privește cu atenție plaga și apoi dă niște ordine laconice : pansament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rău..., foarte rău !" Într-un târziu, Dora este copleșită de un somn greu ca un coșmar. Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre buze ca dintr-o dată să dispară, înghițită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre buze ca dintr-o dată să dispară, înghițită de hăul gâtlejului însetat. Vidul din cap i-a invadat toată făptura. A intrat în comă ! Urgent la reanimare ! Limba ! Trage-i limba afară ! Temuta barieră spre S. I. P. O. s-a deschis din nou pentru Dora. Ea nu aude și nu simte nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
t'écris de l'île de mes rèves, de Hawaii. Peux-tu t'imaginer qu'au milieu de la civilisation moderne, puisse se trouver mon Paradis, habrité par elle, par la societé, par le tourisme? C'est mon coin d'intimité, mon vid, d'où j'ai accès à tout ci que je veux, mais dans lequel personne ne peut entrer. Tu te rappelles notre discussion, notre dispute. Je suis partie ailleurs et je suis arrivée ici. Une nuit en me prommenant, je
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
speciale. El vede prin lucruri, tocmai pentru că le știe simbolistica, legăturile, le simte. Am avut și eu o experiență. Mi-amintesc de Nasti. Dar nu am atins Nirvana, căci nu m-am uitat pe mine într-o "extraordinară senzație de vid", ci m-am bucurat de tot cu o simțire extraordinară, totală a sinelui. Adevărul e dincolo de noi, e în afara noastră, e doar unul. Ce păcat însă că îl percepem toți în felul nostru, și nici unul din noi nu-l știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scăpa de ceea ce suntem și reacționăm în consecință. Nevoia de viață este principiul a tot ceea ce există. Există persoane care, când au atins un anumit nivel de miticism, nu simt nevoia să vorbească. Alții nu o fac deoarece, odată cunoscut vidul, absolutul, știu că nu are rost, că suntem în siguranță, că vom fi toți salvați, și atunci privesc spectacolul vieții, de care se pot bucura, pentru că nu-i mai deranjează nimic în ei. Alții fac un efort și-i ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am de el, să mă îmbrățișeze, aline, creadă, așa că nu avea rost să prelungesc agonia mea ( înțelesesem asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să mă uit înapoi, de ciudă că nu l-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fericire, militarii se mulțumeau să-l ironizeze pe orator). În scrierile sale, Mishima teoretizase și apărase o doctrină a extincției, pe care o numise "nihilism activ" și despre care declarase că exprimă scopul ultim al existenței: accederea la realitatea marelui vid. Inspirat, după propriile mărturisiri, de filosofia gânditorului chinez Wang-Yang-min, prozatorul nipon puncta cu emfază (repetând, inconștient probabil, un titlu nietzschean) că "marele vid este rădăcina creației și adevărul fundamental de dincolo de bine și de rău" și, mai mult, că "nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
numise "nihilism activ" și despre care declarase că exprimă scopul ultim al existenței: accederea la realitatea marelui vid. Inspirat, după propriile mărturisiri, de filosofia gânditorului chinez Wang-Yang-min, prozatorul nipon puncta cu emfază (repetând, inconștient probabil, un titlu nietzschean) că "marele vid este rădăcina creației și adevărul fundamental de dincolo de bine și de rău" și, mai mult, că "nu poți crea o operă de valoare fără a fi nihilist". Homosexual, cu un profil psihologic sado-masochist, autorul Confesiunilor unei măști ajungea să-și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
așadar, pentru a petrece patru zile într-un ryokan (han tradițional). Ocazia este unică și nimeni nu poate înțelege ideea de confort a samurailor până când nu vizitează un asemenea loc. Odăile sunt aproape complet goale (reamintind de obsesia extrem-orientală a vidului omniprezent, mu), podeaua este acoperită cu tatami (un fel de parchet din bambus, în forma unor rogojini, însă extrem de stilate), iar ușile sunt glisante și tapetate cu hârtie japoneză, albă și poroasă, ca în vechile albume de artă. Aerul condiționat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
parte, caracterul haotic al celor mai multe dintre clădirile noi, orientate în toate direcțiile posibile și amestecate, de-a valma, cu construcții distonante. Mai mult, interiorul acestor case, plin până la refuz de obiecte, constituie un straniu contrapunct la spațiul gol, la acel vid sugestiv care definea locuințele tradiționale. Hibridizarea care își pune amprenta pe majoritatea covârșitoare a orașelor nipone nu poate fi înțeleasă dacă nu se au în vedere, după părerea mea, două aspecte, unul geografic, celălalt istoric. În primul rând, nu trebuie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
protector întreaga avere (între bunurile mobile intrând și amanta susnumitului, Chera Duduca). Scris într-un stil împiedicat, cu paranteze epice poticnite, Ciocoii vechi și noi este un desuet și ridicol tablou de moravuri, reținut de istoria literaturii autohtone doar grație vidului de concurență estetică din mijlocul căruia a răsărit precum o ignobilă floare de lotus. Dacă Murasaki nu-și permite niciodată să interfereze în destinul caracterelor, dovedind, prin aceasta, deopotrivă maturitate artistică și intuiție de o rară modernitate, arhivarul Filimon știe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
supărător dintre un somn și altul... Anonim În fața mea, pe bancheta opusă. Îngrijit, cu ovalul perfect încadrat de părul drept, lucios în întunecimea lui absolută, chipul ei nu pare viu. Nici un sentiment nu răzbate; ochii plutesc peste spații inventate, măturând vidul care se retrage umil spre genunchii ei. Acolo unde se găsește, strânsă în palide mâini mici, gentuța roz. Doar dacă privești cu atenție, cu mare atenție, observi că încordarea mâinilor este nefirească. Din când în când, un tremur le străbate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
punându-și un braț sub cap. Noi așa mâncăm, stăm la taifas, ne bem ceaiul, ne odihnim, ne bucurăm de ceilalți. Alături, e încremenită în tokonoma, la mai puțin de un cot distanță, caligrafia ce conține un singur caracter, mu, vidul. În spațiul rupt de mundan al celei care ar fi trebuit să fie o încăpere de ceai, o cultură străină, celebrând revărsarea, excesul, amestecul strălucitor, clocotul greu, violența și senzualitatea, inundă ca un torent de nezăgăzuit. În tăcerea care s-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]