1,913 matches
-
își deschisese liniștea argintată. Orice adiere de vânt căzuse. S-au dus de-a dreptul la cei doi brăduți. Ursake începu să caute smuncit. Cățelușa avea mai multă cumpănă decât el. În sfârșit, li s-a părut că găsesc urma. Vidra a înălțat apoi bănuțul nasului ei. Au socotit atunci că vrea să-i ducă de-a dreptul în fund; dar pe urmă i-a dus spre stânga. Când s-au oprit mai încolo, căutând o altă orientare, Nicula Ursake a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tramvai pe Hill Street, când a auzit doi tipi discutând despre un ciudat pe nume Thomas Cormier și despre animalele rău mirositoare pe care le ținea în spatele casei lui de pe Carondelet. Unul dintre ei le-a enumerat: nevăstuici, dihori, viezuri, vidre și wolverine. Coleman a devenit surescitat, a sunat la Thomas Cormier - tot cu pretextul falsului sondaj - și a aflat că omul lucra noaptea la grădina zoologică din Griffith Park. În noaptea următoare, înarmat cu o lanternă, le-a vizitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tătari să atingă malul stâng al Prutului, o săgeată vâjâi scurt și se Înfipse În scutul unuia din Apărătorii care aveau misiunea de a aștepta mesajele. Căpitanul deschise răvașul și citi: Dușmanul pe Valea Siretului. Lupte grele la Jariștea și Vidra, cu voievodul În prima linie. Ne retragem spre trecătorile Cașinului. Pietro. Copitele primilor cai se auziră intrând În apa Prutului. Oană ridică mâna. Valul de săgeți avea să pornească În treizeci de secunde. Până atunci, zorile unei zile luminoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
demon cu oase albe”, o băutoare de sânge și un nor de rău augur care atârnă pe cerul Partidului Comunist. Sunt cerută ca sacrificiu. Nu ți se lasă nici o alternativă, zice Mao, aruncându-se în piscina acoperită. Seamănă cu o vidră grasă. Prea multă carne de porc cu sos de zahăr și soia, îmi spun în sinea mea. Ce ai de gând să faci? mă întreabă el, făcând pluta. Mareșalul Tan zice că el nu a plâns niciodată, dar că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nick se duse către marginea trambulinei, repetîndu-și În minte săritura. Două siluete negre În Întuneric, stînd la capătul celălalt al trambulinei, Odgar și Kate Îl priviră cum se balansează și apoi Își face săritura pe care o Învățase urmărind o vidră. În apă, În timp ce se-ndrepta spre suprafață, Nick se gîndi: „Doamne, dac-aș fi cu Kate aici“. Sparse În grabă suprafața, simțind că are apă-n ochi și În urechi. Probabil că Încercase să respire cînd era Încă dedesubt. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în cuști de sticlă, grupate în perechi ca în Arca lui Noe și gravitând în jurul enormelor schelete, unul galben-rozaliu, cu colți întorși, ca de morsă, al Dinotheriului, celălalt mai mic, vânăt, al Mastodontului. Lăsând în urmă o trenă de lupi, vidre, vulpi, leoparzi, irbiși, antilope, porci mistreți, girafe, hipopotami, viezuri, urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-o pe Stella? Tot orașul vorbește. Tom rosti aceste cuvinte idioate cu intenția de a face o glumă. Dar văzu fața Dianei crispându-se brusc într-o grimasă animalică și, într-o secundă, se îndepărtă de el, iute ca o vidră, împungându-i piciorul cu călcâiul. Tom nu încercă să o urmărească. Se simțea umilit și ticălos. Își spuse: „Am să mă duc totuși la ea, nu-mi pasă de nimic!“ — Hello, Tom! Era Alex. Dansară unul în jurul celuilalt, în apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
soarelui din dormitor. Clipi și privi în dreapta și în stânga. Nu era țipenie de om. Ba da, era cineva, o femeie, rezemată de zid, alături de ușa pe care scria „Intrarea strict oprită“. Diane. Din momentul în care se îndepărtase „ca o vidră“ de prezența acvatică și de atingerea atât de strict interzisă a lui Tom McCaffrey, Diane intrase într-o stare vecină cu demența. Nu mai suporta să stea răbdătoare acasă, ieșind în oraș doar pentru drumuri scurte și apoi întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suflarea, și își spuse: „Încep să îmbătrânesc“. Se aruncă în clocotul valurilor de la baza stâncii și ieși la suprafață când simți gheara de gheață a apei. George era un înotător bun și își croi drum spre larg, cu mișcări de vidră. Pe măsură ce apa îi scălda capul și umerii, își spunea: „E bine, ah, ce bine e!“. Dar marea era și amenințătoare - te puteai foarte ușor îneca într-o asemenea mare. „Mi-ar plăcea să mor aici, gândi George. Dac-aș înota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în jur... Totul însă părea prins în plasa nopții. Au pornit mai departe. Călcau ca și cum ar fi pipăit cărarea de pe malul pârâului... O plescăitură în apă i-a încremenit în poziția ogarului de vânătoare când simte vânatul... „O fi vreo vidră care, simțindu-ne, s a aruncat în apă” - a gândit sergentul. Când pârâul dădea semne că se depărtează spre stânga, de undeva, din față s-a auzit pufăit de locomotivă ce părea că a pornit din loc cu încărcătură grea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o depărteze, ea primea necontenit dovezi de dragoste tot mai mari, care o apropiau. Într-o vreme simțeam nevoia unei superiorități nete asupra bărbatului ei, în ceea ce privește situația socială. Știam cât sânt de sensibile femeile când e vorba de galoane ierarhice. (Vidra lui Răzvan trăiește în orice soție.) Eram avocat, el funcționar public. Între aceste două cariere nu părea să fie o diferență sensibilă. Mie îmi trebuia una zdrobitoare. Cu câtă râvnă și putere de muncă am izbutit să ocup o catedră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Patima roșie, Corina din Jocul de-a vacanța, Borivoje din De la noi la Cladova ș.a.) cu câteva (e drept, teribile) Nona, Daria, Ivanca, Rusoaica? Sigur, la soții, sau amante, impetuoase, pline de nuri și cornițe drăcești, nu stăm chiar rău - Vidra, Voica, Matilda Petrini, Ela Gheorghidiu, Carmina din Despot Vodă, Anca din Năpasta, Nadina din Răscoala, Alta din Act venețian, Lelia din Bunăvestire, Domnișoara Nastasia, Ioana Boiu din Suflete tari, Chira Chiralina, Madeleine-Mădălina lui Puiu Faranga din Ciuleandra, Laura din Balaurul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în șir caravanele... S-a terminat cu turmele, spunea ghidul. Și cu șacalul și cu vânătorul băștinaș - au fost dați la o parte. Orașele câinilor de prerie, cu străzile lor subterane întinse pe kilometri întregi, s-au înecat în otravă. Vidrele de râu, aproape anihilate. Antilopa americană, lupul sur - împușcați cu toții. La pagina 23 era o ilustrație în culori cu două schelete expuse, roase de molii, din Muzeul de Stat din Lincoln. Doar două specii mai mari trăiau acum în regiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de niște chestii care o să ne lase cu gura căscată. N-am cu destulă fantezie ca să-mi închipui jumătate din tot ce-i trece ci prin minte. * Bătrânii așteptau îmbrăcați. Ioniță Dragu își încheia nasturii paltonului demodat cu guler de vidră îngălbenită, fără să scoată un cuvânt. Șerbănică își plimba ochii bulbucați luîndu-și parcă pentru totdeauna rămas-bun de la pereții plini de tablouri cu flori mici. Florence, înfășurată într-o haină de astrahan, cândva superbă, și cu pălăria în cap, privea în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fericiții care nutresc convingerea că lucrurile sfârșesc totdeauna prin a se aranja. * Ioniță Dragii conducea crispat, cu degetele încîrligate pe volan. Pe tâmple îi curgea sudoarea, ținea gura deschisă, respirând greu. Gâtul lung și subțire ieșea caraghios din gulerul de vidră. Inginerul îi căută privirea în oglinda retrovizoare. ― Conduceți admirabil. Felicitări! Șerbănică Miga încercă să-i intre în grații: ― A fost campion pe vremuri. Nici Nababul nu era mai abil. ― Interesant, observă de circumstanță Raul Ionescu. Aveți mașină? Profesorul clătină capul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu gura... N-am vrut să-l jignesc râzându-i în față. Am luat-o pe o potecuța ce cotea spre nord și am trecut din nou râul la un loc unde se întretăiau mai multe pâraie, perturbând cele câteva vidre care vânau pești. Ne aflam într-o poiană cu niște colibe de babulci, adică de oieri, unde ne-am lăsat caii la un individ șchiop care avea grijă de gâște. Am luat-o pe jos până-ntr-o pădurice ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de copaci paluștri, de ramurile cărora ne agățam ca să ne smulgem picioarele din mâl. Chinul a durat cel puțin patru ceasuri. - Suntem aproape ajunși, l-am auzit pe neașteptate pe Bovo, care ne arăta ceva mișcându-se în apă. Erau vidre. Apa începea să scadă și să se mai limpezească; în fine, ne-am trezit în mâlul unei poteci care mi s-a părut sigură precum stânca. Gundo a început să-și ocărască toți zeii; picioarele ne erau tapisate cu lipitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu puteam să-i fiu de folos. Cu îndoielile și slăbiciunile mele aș fi provocat doar pagube. Drept care m-am gândit, nu știu de ce, să-l duc la călugărul Garibaldo. Înfofoliți în blănuri groase de berbec și cu căciuli de vidră și acoperind caii cu valtrapuri, am pornit spre biserică. Era atât de frig, că ne-ngheța răsuflarea pe mustăți. Cerul era gros și-ntunecat, dar nu ningea. Am străbătut acea lume în alb și negru, încremenită-n ger, tăcută, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
animale sălbatice (bouri, mistreți, căprioare, vulpi, lupi, jderi, pârși, bursuci, veverițe, cerbi lopătari), păsări (coțofene, cinteze, pițigoi, turturele, bufnițe, corbi, ciori), reptile (șerpi, șopârle, salamandre), rozătoare (iepuri, șoareci, șobolani, popândăi, hârciogi, cârtițe) și insecte (fluturi, bondari, cărăbuși). În jurul apelor viețuiau vidre, nurci și variate păsări de apă (cocostârci, berze, rațe), iar mediul acvatic includea specii diverse de pești (crap, șalău, somn, știucă, caras, babușcă, oblete). Aceste specii de animale sunt contemporane cu fauna mamiferelor actuale, apărută în momentul dispariției mamiferelor adaptate
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
să se accepte reciproc. * Progresul, organ liberal politic, economic și literar, apare în 1883 până la 1885, cu întrerupere de la 29 ianuarie până la 132 8 iulie 1884, la tipografia Cațafany. Au semnat avocații Iancu A. Sturza, T.V.Ioan, Lascăr Costin, G. Vidra și T. Istrati. De la 16 ianuarie 1883 apare în format 40x28 cm. iar de la 8 mai 1883 -47x32 cm. De la 16 ianuarie 1883 costă 10 bani numărul, iar de la 7 februarie 1883, anual 12 lei, dar nu mai consemna costul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
piriforme, vase cu suport, străchini, castroane, amforete, pahare, polonice, capace etc. În epoca eneolitică începe să fie cunoscută și metalurgia aramei, din care se confecționau obiecte de mici dimensiuni (ace, obiecte de podoabă, dar și obiecte masive (topoare de tip Vidra sau cele cu brațe în cruce. Epoca bronzului (cca. 2000-1150 î.Hr. care reprezintă etapa timpurie a civilizației tracice, este bine documentată de cercetările întreprinse în circa 50 de așezări și necropole, dintre care menționăm Mândrișca Valea Seacă, Răcăciuni, Răcătău, Luizi
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
de la drama de idei la drama mitică ori poetică, de la drama romantică, la cea realistă (burgheză) sau modernă - simbolistă, expresionistă, existenția listă, absurdă etc. - În literatura română, primele drame sunt istorice și au fost scrise de B.P. Hasdeu (Răzvan și Vidra, prima dramă românească, publicată în 1867), V. Alecsandri, B. Șt. Delavrancea, Al. Davila, N. Iorga). În perioada interbelică se dezvoltă drama poetică și mitică, drama expresionistă și drama de idei sau drama psihologică, aducând teatrul românesc în sincronie cu cel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
imperfecte (2000) și celelalte, dispune de o certă siguranță a dicțiunii, încât dincolo de teme și scenarii lirice, stilul o diferențiază prompt. Prospețimi silvestre (sub frecvent-repetatul titlu Pădureanca) relevă la nivel existențial consonanța cu sufletul transilvan. Trăsătură intens-particularizantă, "pădureanca" (arădeancă din Vidra) pune în pagină palpitul spațiului natal, acesta cadru de semiografie lirică, inclusiv de axiologie (verificată multisecular), de mitologia vegetală și faunistică. Vivacitate, voluntarism, stări tensionale întrețesute confirmă parcă opinia lui Eugenio d'Ors că sufletul e "o stare a peisajului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Eugen Simion (1978); Versuri. Prefață de Lucian Raicu (1981); Biliard / Biliard. Ed. bilingvă română-franceză, trad. Micaela Slăvescu (1981). Traduceri (singur sau în colaborare): din Charles Baudelaire, Rafael Alberti, Irving Stone, Edouard Miezelaitis, Curzio Malaparte, Robert Gary și alții. CAROLINA ILICA Vidra (Vârfurile), Jud. Arad, 19 martie 1951. Neîmblânzită ca o stea lactee (1974); Cu împrumut, mireasma tinereții (1977); Dogoarea și flacăra (1977); Tirania Visului, I (1982); Tirania Visului, II (1982); Ephemeris (1987); Poeme reci Tirania Visului, III (1993); Makedonsky molitvi Rozariu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
împlinească sorocul, pentru ca recolta să-și verse belșugul în hambare. Împleticindu-se printre ciulini, dropii sprintează prin pustiile fierbinți. În stufăriș, pelicani și lebede leneșe plescăie zgomotos. Agită covorul de nuferi așternut peste ape în care la suprafață se lăfăiesc vidre. În adâncuri, stau îngrămădiți somni uriași și crapi dolofani, sturioni, cu pântece umplute de icre, și scrumbii pe care atârnă carnea grasă. Drumul nostru pe aceste meleaguri se sfârșește în depărtarea mării. Din luciul ei, țâșnesc delfini arcuiți pe deasupra valurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]