590 matches
-
preia apelul. Poate că de data asta o să aibă un prezervativ. Poate că se găsesc de vânzare aici, la toaletă. Că tot s-a uitat așa de atent, îl întreb dacă a văzut vreo vânătaie, vreo mușcătură, vreo înțepătură de viespe, vreo urmă de ac, ceva de genul ăsta. — Absolut nimic, zice. Vreun bilet de adio? — Nu. Nu există vreo cauză aparentă a morții. Nash întoarce sendvișul și linge muștarul și maioneza care au curs pe la capătul celălalt. Zice: — Ți-aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să te pregătești pentru întâlnirea cu Alex. Am făcut un duș rapid și am luat pe mine o pereche de blugi scurți, a cămașă albă strânsă în talie cu o curea groasă, neagră care îmi scotea în evidența silueta de viespe. Părul buclat și lung l-am prins într-un coc dezordonat, într-o parte. Mi-am conturat ochii cu tuș negru și buzele le-am îmbrăcat cu o nuanță subtilă de roz. Pantofii, desigur, cu toc foarte înalt, deoarece sunt
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
netrebnic și un fricos, e paralizat de propria lui dorință, pentru că nu-și poate depăși mediocritatea și siguranța vieții în care este prins. Pulcheria este dorința lui de-a ieși din suficiență și platitudine. Pulcheria, cu talia ei subțire de viespe și mâna ei fină cu degete lungi și arcuite, în care ține mereu o floare, îi incită simțurile de mult amorțite, dar nu-și poate ieși complet din țesătura deasă și troglodită a condiției lui. E un impostor și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Unele sunt ca niște banderole largi, care pot fi ridicate și Înlocuite. Singura culoare În afară de verde, bronz sau roșcat, de cenușiul trunchiului sau cafeniul bogat al lemnului În putrezire, o dau mărgelușele trandafirii de pe trunchi, viitoarele mere În care vreo viespe și-a depus ouăle pe o nouă mlădiță. Însă tăcerea, așteptarea pe care o degajă Întregul loc, este obsedantă; o calitate pe care toate pădurile o au câteodată, Însă care aici este copleșitoare - o dramă, de o durată Însă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
stăpâni sau supraveghetori și nici măcar scribi. Doar meșteșugari și familiile lor, în drum spre casă. După ce am coborât de pe vas, am urcat un drum pieptiș, nu foarte lung, până la oraș, care se desfăcea la intrarea în vale ca pieptul unei viespi gigantice. Mi-a stat inima. Era cel mai urât loc pe care îl văzusem. În soarele fierbinte de după-amiază, copacii înșiruiți de-a lungul străzilor pustii păreau strâmbi și murdari. Casele se îngrămădeau una în alta, lipite, cu sutele, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitați de o meserie pentru care nu aveam chemare; în ultimele săptămâni stricasem câteva bucăți de marmură fără să scot nimic ca lumea din ele. Ascultam bâzâitul viespilor și filtram lumina aurie de toamnă printre gene. Mi-ar fi părut rău să mă despart de viață, păcătos de dulce și pentru un ratat. Încercam să mă liniștesc. Abia după ce m-am ridicat și m-am dus în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe câte fuse Torsese în viață... deci ea l-au învățat Să tâlcuiască semne ș-a păsărilor spuse Și murmura cuminte a râului curat. În curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare, În dulceie-mmiitul al paserilor grai, În murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare Zidesc o mănăstire de ceară pentru trai, De spânzură prin ramuri de sălcii argintoase O-ntreagă-mpărăție în cuib legănător, A firii dulce limbă de el era-nțeleasă Și îl împlea de cântec, cum îl împlea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nemișcat, cu ochii deschiși, precum o efigie de catran pe smalțul curat al după-amiezii. Era neînchipuit de frumos, cu crupele mătăsoase și roba de un negru profund, care cobora în albastru. La un moment dat, o albină sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i se proiectă drept în ochi, ca un vârf de săgeată. Omar însuși sări ca ars, dar calul abia schiță un freamăt al nărilor. Lăsă zburătoarea să îi alunece pe luciul pupilei, ca pe o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de sus, care îi păru netedă, ademenitoare. Omar strânse pleoapele, să nu vadă armăsarul înnebunit de înțepătură, dar, fiindcă nu îi simți saltul de durere în aer, se uită și-l văzu pe Zet cu dinții rânjind, ca în spasm. Viespea se lăsă înșelată, coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i țâșnească în cerul gurii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
azvârleau umbra pe o parte a mormântului. Într-o stâncă înecată de ierburi era cioplit un chip tânăr, mândru, cu părul fremătând... L-am recunoscut. Așadar, în această oază se găsea mormântul lui Alexandru... Florile galbene, sălbăticite, erau năpădite de viespi. În apropiere, se afla o colibă de paie, înnegrită parcă de ploi... Atunci i-am văzut pentru prima oară ochii. Niște ochi prea mari pentru figura ei și arzători, umezi, strălucind, pentru ca dintr-o dată să devină triști, aproape dureroși. După
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu? Ce-aș mai vrea să văd camera din care le-ai luat. —Șnurul, idiotule. Neavând-o pe Mammy 1 să tragă de mine și eu să mă agăț de stâlpul patului, nu-mi prea ieșise chiar o talie de viespe, dar mă strânsesem destul de mult. Și sânii, cărora nu le lipsea substanța, în vremurile mele bune, se odihneau acum într-un echilibru fragil chiar deasupra corsetului de piele, împinși în sus, pare-mi-se, de o mare parte din carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
băiat demult uitat, Într-un costum roșiatic; dacă priveai cu atenție, observai că de fapt culorile erau o masă de puncte roșii dese. Fiecare episod se termina cu o bătaie zdravănă administrată lui Buster de către mămica lui cu talie de viespe, dar foarte puternică, folosind un papuc, o perie de păr, vârful unei umbrele, orice - chiar și bastonul unui polițist Îndatoritor - și scoțând nori de praf din turul pantalonilor lui Buster. Întrucât eu nu mâncasem niciodată bătaie, aceste poze Îmi sugerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
joace două roluri simultan (ca actorul din spectacolele orientale care joacă rolul unei perechi de luptători Înlănțuiți): acela de larvă cârcită și acela de furnică mare care pare s-o sfâșie. Când un fluture de noapte anume seamănă cu o viespe anume, la formă și culoare, el umblă și Își mișcă antenele ca o viespe, și nu ca un fluture. Când un fluture trebuie să atare ca o frunză, nu numai că sunt reproduse splendid toate detaliile unei frunze, dar există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de luptători Înlănțuiți): acela de larvă cârcită și acela de furnică mare care pare s-o sfâșie. Când un fluture de noapte anume seamănă cu o viespe anume, la formă și culoare, el umblă și Își mișcă antenele ca o viespe, și nu ca un fluture. Când un fluture trebuie să atare ca o frunză, nu numai că sunt reproduse splendid toate detaliile unei frunze, dar există și puncte care imită găurile produse de viermi, Împrăștiate generos pe toată suprafața. „Selecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
7A găsit sac de bucate. 8Aleargă după iepure cu carul. 9A lăsat-o în coarda de jos. 10Al meu scaun să-mi trăiască, alt picior în loc; al meu deget să-mi trăiască, alt inel în loc. 11Alta-n c... popei! 12Albina de viespe, cât cerul de pământ. 13Albă, neagră, asta este. 14Alb în căpistere se vede? 15Am ac și ață de cojocul tău. 16Am un frate cât un domn ș-un cumnat cât un împărat. 17A murit, înghesuit la pomană. 18Am învățat la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împiedicat să fim. Moartea fiecăruia dintre noi poartă finețea acestei mântuiri originare. * Hristosul din Bruges era un țăran care la sfârșitul secolului al VI-lea (591), ne spune Grégoire de Tours în Historia Francorum, este atacat de un roi de viespi în pădure, drept pentru care brusc cunoaște extazul și se crede Dumnezeu pe pământ. Influența lui e considerabilă în epocă și nu poate fi oprit decât prin asasinare. Călugărul Adelbert se credea, în secolul al VIII-lea, însuși Mesia, iar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
neașteptate, am auzit pe cineva strigând În limba engleză: —Sylvie! Bună! Lauren! Ola! Ce ghine să vă văd aici! M-am Întors și am văzut-o pe Valerie Gervalt venind spre noi. Era cu Marj Craddock, o tipă ca o viespe pe care Hunter o cunoștea vag, din New York, amândouă Însoțite de soți. Împopoțonate cu perle și cu blănuri, păreau totuși cu mult Întrecute de rusoaice la capitolul găteli. Valerie și grupul ei s-au așezat la o masă chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
jurnal personal. Oricum, toate sunt doar cuvinte pe care le scriu, însă sentimentele cum aș putea să le exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici să tulburi un cuib de viespi, nici să răscolești apa mlaștinii, nici să trezești din somn ursul care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-am înscris în acel barou de avocatură. Cel care fusese înaintea mea tocmai demisionase și, astfel, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
al copacilor plutitori, un epakué al lianelor „ucide-lemn“, care se încolăcesc de trunchiuri și le sufocă până putrezesc... Împotriva unui Taré al lianelor „ucide-lemn“, un epakué al orhideei care crește pe ele... Împotriva unui Intié al orhideei, un epakué al viespii... Și tot așa, la nesfârșit, pentru că, de la cea mai umilă insectă până la imensitatea bolții cerești, totul apărea clasificat de către yubani de partea binelui sau a răului... Focul era dintotdeauna de partea binelui, și de aceea, de îndată ce se întuneca, strălucea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
concluzionează după ani și ani. Camionagiul avea în minte o dorință ascunsă: să aibă o aventură cu o negresă. Aproape de Amsterdam i-a ieșit negresa în cale, cu niște buze cît ale cămilelor, cu sîni cît harbujii și talie de viespe, dar și constrastul cu fundul era tot de viespe. Negresa era cam țîfnoasă, a cerut un preț exagerat și Daniel a mers pînă la capăt, acceptînd toate condițiile. A trecut la control ca de obicei și a dat peste... o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o dorință ascunsă: să aibă o aventură cu o negresă. Aproape de Amsterdam i-a ieșit negresa în cale, cu niște buze cît ale cămilelor, cu sîni cît harbujii și talie de viespe, dar și constrastul cu fundul era tot de viespe. Negresa era cam țîfnoasă, a cerut un preț exagerat și Daniel a mers pînă la capăt, acceptînd toate condițiile. A trecut la control ca de obicei și a dat peste... o enormă surpriză. Românul îl lovește pe cioroi, dar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și mai numeros, cu atât atacurile lui sunt mai eficace. Poți fugi de-un bivol sau de-un hipopotam, urieșenia lor Îi face mai lesne observabili și mai lenți, dar cine a reușit vreodată să scape de-un roi de viespi, ce să mai vorbim de miliardele de virusuri, bacterii, germeni și spori care parcă ne declaraseră război? Lupta seculară dintre oameni și microorganisme de-a lungul vremurilor e redată și În multe izvoare bisericești, cum ar fi această cronică aparținând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă în jur, primarul atrăgea atenția asupra nivelului slab ce domnește în rîndul organizațiilor comunale, ceea ce va
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cale greșită. Revino‑ți! Distrugi nevoile propriei tale clase sociale, Hans. Nu există nimic universal. În loc să‑i dorești unitatea și, astfel, forța, tu vrei să fărâmițezi această clasă în molecule separate, fiecare pentru sine. Mama a devenit agresivă ca o viespe, în curând o să împroaște cu griș și o să se refere pentru a cincizecea mia oară la tăticul ucis care știa mai bine ce să facă. Se vede în prezent cu ce s‑a ales din asta. Iar mai înainte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib de viespi plin cu miere și nu-mi dădea drumul deloc, măi Enkim! Știa, blestemata, știa să se tăvălească. - Cum Îi plăcea cel mai mult? Preț de câteva clipe n-am spus nimic. Cum adică - cum Îi plăcea cel mai mult? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]