1,691 matches
-
nicio bătătură de care să mă împiedic. Șezlongul alb, care îți alungește corpul, contrastează de minune cu slipul tău negru, strălucitor. Imaginea expusă gusturilor, o pot savura cât și cum vreau. Iar eu visez să-mi urc degetele ca niște vietăți mici și avide de cunoaștere, de pe talpă la gleznă, ca să simt clar oasele din compoziție, apoi pornesc la deal, spre gambele ușor ridicate. Pipăi mușchii relaxați și mă liniștesc, sunt la locul lor și îmi închipui forma sculptată a picioarelor
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
mută cu toată familia în pădurea de lângă lac. Era mulțumit că în acele locuri vânatul se găsea din belșug și nici că-i păsa că lacul din apropierea casei era tăcut ca un mormânt și lipsit de pești, broaște sau alte vietăți obișnuite în lumea apelor. Vânătorul acesta avea doi copii, o fetiță înțeleaptă și cuminte și un băiețel curios peste măsură și neastâmpărat. Locul preferat de joacă al copiilor era tocmai lacul din apropierea casei. Cât era ziua de lungă, aruncau pietre
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
tătărăsc al râului Ingul), altele de invenție proprie (Uvedenrode). Întânlim aici o natură translucidă, sticloasă, „în care albul este aici culoarea dominantă” (Adrian Marino- Retrospectivă...), o natură rece, în care afecțiunile poetului merg spre regnul animal: molusce, meduze, gasteropode, melci, vietăți translucide. „Riga Cripto și Lapona Enigel” ia forma baladei medievale, un fel de menestrel al regelui-ciupercă, la spartul nunții. Este un fel de „ Luceafăr” întors pe dos, cu rolurile inversate. Și aici ca și la Eminescu drama derivă din incompatibilitatea
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
deja în lucru. În tot acest timp, simțeam că eu sunt altfel decât fetele de vârsta mea, că preocupările mele nu sunt aceleași cu ale lor. Mă înduioșa, și mă înduioșează și astăzi orice suferință, oricât de mică, la orice vietate, la orice persoană, și nu pot sta cu mâinile încrucișate. Nu pot și nici nu vreau. Știu și simt că dacă voi face un gest cât de mic, acea suferință va fi curmată. Cu o vorbă bună, cu un zâmbet
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368967_a_370296]
-
arborele râurile ca niște caste își au templul lor oglinzi sumbre prăpastiile leagă(na) poduri de cer sufletul demonizat al muntelui naște mituri mimetic ecoul perturbă ritualul păgân al pădurii tu defilezi pe cărările pustnice că în aula magna împușcând vietățile tandre cu aburul morții în gene ai închis fereastră nordului cu arma cuvintelor civilizat eu îmi târăsc sufletul ahileic ca un melc umed și umil mustind a ploaie cornițele argintii pipăie ezitant seva ierbii miile de ochi din vârful degetelor
POLARIZARE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371040_a_372369]
-
acesta. În Biblie se spune despre pământ că era netocmit și gol. Acum iau naștere procesele fizico chimice în condiții impuse care fac ca pământul să devină încet încet ceea ce se dorește să fie. E și normal ca, nefiind nici o vietate pe pământ, procesele să le facem în condiții de maximă duritate și rapiditate. Evident, după apariția vieții pe pământ vom schimba aceste condiții, vom încetini procesele, vom adăuga sau vom scoate ceva din vasta ecuație care ne stă în față
DESPRE CELE ŞAPTE ZILE ALE CREAŢIEI. AU FOST ZILE SAU MILIARDE DE ANI? de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369859_a_371188]
-
ridicat mâinile în sus și a rostit:” Dragul mamei, tu de parcă ai venit din cer!”. Aproape că era să scape din mână și oul de găină luat cu ea din bucătărie. Ei, da sărmanele găinele, caprele, porcii, câini și altele vietăți din sat când au văzut elicopterul aterizând după casa noastră, câtă frică nici n-au prins ele...! S-au împrăștiat cine știe pe unde, mai departe de ’pericol’. Ne vom aminti de toate legate de chipul mamei, de viața ei
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
zece-douăsprezece vulpi se învârt... Tata spune că știe tot de la bunicul, brigadier silvic timp de 42 de ani, pensionar acum, că în astfel de situații e foarte ușor să împuști vulpile. Dar ce vânător adevărat, cu respect pentru natură și vietățile pădurii, s-ar gândi să facă un astfel de gest, profitând de un asemenea moment unic, în care vulpile trăiesc bucuria răscolitoare a iernii și a viscolului? Acum, probabil, uită de ele, își uită vigilența, pierdute în euforia cosmică stârnită
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
început și ei să cânte împreună cu Tudorel. Întreaga câmpie până în depărtări și până în slăvile cerului vibra, răspândind în toate zările serafica melodie. În semiîntunericul depărtărilor s-au aprins mii de luminițe care au început să alerge spre el. Pasămite erau vietăți ale câmpului înzăpezit care alergau fermecate spre alaiul său de nuntă. După ce a trecut de Cruce și a ajuns în dreptul lotului unde a fost astă vară la secerat, a strigat la amintirile sale : -Hei, voi ciocârlii, prepelițe și voi, dolofane
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
să știi sau să crezi care este destinul lui.El este o ființă iubită de Noi, la fel ca toate ființele din Univers. -Doamne, te rog mult, schimbă-i destinul și adu-n calea lupilor iepuri sau căprioare... -Oare, acele vietăți sunt mai puțin nevinovate decât acest băiat? Sau viața lui Tudorel este mai importantă decât a lor? -Dar cum să fac, Doamne, să-l salvez de lupii înfometați? Sunt totuși, îngerul lui păzitor. -Nu-i nevoie. În orice clipă oamenii sunt
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
în fotoliul de plus, pufos și adormi rapid. Era cu Violeta pe tărâmul Africii, pământul natal și erau împreună atât de fericiți... nimic care să le umbrească viața nu exista în jurul lor... Soarele care ardea cu pasiune pământul, vegetația și vietățile sălbatice, parcă intensificau iubirea lor unică, dogoritoare. Violeta era fascinată de peisaj, de natură și nici animalele sălbatice africane nu o speriau deloc. Privea pericolele cu inocență, candid, ca pe ceva imposibil. A venit fără frică cu el și cu
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
astăzi se unesc! Tu plângi? Nu plânge - cântă! Cânta-mi de dor, numai de dor, Dragostea și viitorul mă-nspăimântă Iar eu de dor și dragoste-o să mor. Să-mi cânți de dor. Chiar de-oi muri, Să cânte orice vietate, Căci tot ce mă- nconjoară am iubit, Cu cântec mă petreceți în eternitate. Nu plânge ! Tu cântă-mi pe această lume, Cântă-mi de dor, numai de dor, Ca văile și codrii să răsune, Căci eu de dor și dragoste
NU PLÂNGE, CÂNTĂ! de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370455_a_371784]
-
muri de uimire de câte s-au descoperit după plecarea lor! • Sănătatea e o comoară care nu are egal! Unii o păzesc, alții o risipesc. • Cu negustorul nu te împaci, dar cu Dumnezeu, da! • Omul este mai complet decât toate vietățile de pe Terra. • Mișcarea nu este un fenomen întâmplător. Ea este baza eistențială a lumii umane. • Omul trece cu vremea, dar vremea nu trece cu omul. • Sensibilitatea este piesa noastră de rezistență în fața cataclismelor. • Sisif a demonstrat prin forța lui că
GÂNDURI REBELE (38) – AFORISME: RELATIVUL ŞI ABSOLUTUL de HARRY ROSS în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369521_a_370850]
-
îmi treceau năzdrăvănii cu crocodili încastrați. Nu „castrați”! Să nu înțelegem greșit! (Sic!). Potrivit planului meu, prind un pui de șopârlă și îl bag într-un borcan. Perechea de oameni harnici mă întreabă cu groază ce să fac cu biata vietate!? Nu știu ce mi-a venit... că le-am spus că vreau s-o mănânc. Și-ai scuipat în sân, au pus jos uneltele și au urcat în grabă panta care ducea la șosea. După aproximativ două ore am revenit și eu
BANCA AMINTIRILOR (8) OUL, ŞOPÂRLA ŞI MAMA SOACRĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369655_a_370984]
-
țărani adunați de pe câmp de amicii mei cu coasa, să vadă ca la circ omul care „mâncă șopârle”. Tulai Doamne! Dar întâmplarea cu șopârlă nu se termină aici... Era să se termine mai rău, din cauza mamei soacre! Ajungând acasă cu vietatea în borcan și „cu ou-n buzunar...” ca în poezioara aceea de copii cu „cățelușul cu păru’ creț care fură rața din coteț...”. Am avut de gând să fac o mică diversiune și să o provoc pe șopârliță să mă
BANCA AMINTIRILOR (8) OUL, ŞOPÂRLA ŞI MAMA SOACRĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369655_a_370984]
-
de trei ori, apă sfințită de la Botezul Domnului“; b. Rugăciunea la sfințirea vasului spurcat; c. Rânduiala ce se face la țarini (holde), la vii și la grădini, când se întâmplă să fie stricate de sălbăticiuni sau de alt fel de vietăți, la care se face stropirea cu Agheasmă de la Botezul Domnului și undelemn din candele de la icoanele sfinților protectori ai holdelor, viilor și grădinilor. 5. Stropirea cu apă sfințită în cazul unor boli sau neputințe: a. Pentru oameni, astfel de stropiri
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI, INDICII ŞI REFERINŢE, NECESARE ŞI UTILE, DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ CÂT ŞI DESPRE APA SFINŢITĂ SAU AGHEASMA – MARE ŞI MICĂ [Corola-blog/BlogPost/369681_a_371010]
-
o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parca o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzuta precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică de pe patul ce o atrăgea că un magnet și se duse la geam, un geam ... Citește mai
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parca o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzuta precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică de pe patul ce o atrăgea că un magnet și se duse la geam, un geam ... X. MÂNTUIREA
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
se lasă. * Privighetoarea și alte neamuri de înaripate Au încropit orchestra ad-hoc, cum s-ar zice, Și până-n zori distracție, pe cinste, ca la carte! Nu s-a născut unul, plăcerea să le-o strice. * Regina nopții, gâze și alte vietăți nocturne S-au prins în hora asta mare românească. Noi prin căluș, gimnastică și nai, în astă mare lume, Ca nație română, vor toți să ne cunoască ! * Legende se pot însinua oricând și de la sine, Dar azi, când zorile spânzură
JOCURI DE NOAPTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368142_a_369471]
-
O ramură de fag, bătrână... Colindam printre stejari Și printre brazii falnici... Mă cătarăm sus în castani... Cu mine derau darnici... Mă cunoștea toată natură De la iarbă până-n cer... De mult m-a lăsat pădurea Să-i citesc orice mister... Vietățile pădurii De mult mi-erau prieteni... Iepurași și aricei... Și păsărele-n cetini... Cand vedeam o veverița Cu coada ei stufoasa... O luăm în palmă și, ușor, Sus în castan acasă... Anotimpurile, toate Le treceam tot împreună... Primăvară, vara, toamna
ÎMPLETITURI DE CONDEI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368152_a_369481]
-
nor, când ajungând spre mijloc de iulie la Olănești abia așteptam să revăd acele două ochiuri de apă gemene pline de nuferi. Este acolo o Deltă în miniatură aș spune, dacă mai adaug, că anul acesta au apărut și alte vietăți. Nuferii nu-și desfăcuseră corola de culori, după cele șapte săptămâni de vară rece. Era mai puțin veselă natura fără ei și în acest joc al anotimpului îmi doream să văd ochii nuferilor. Probabil, că le-am transmis această nerăbdare
MARIOARA GODEANU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368269_a_369598]
-
doar îl extenua și mai mult. Vătuiul căzu într-o parte, vlăguit. Nu i-a fost greu pădurarului să pună mâna pe el, să-l prindă zdravăn în brațe și să-l descâlcească dintre răzlogii în care se încurcase mica vietate a pădurii. Se văzu, deci, cu puiul de căprioară în brațe. Acesta încă mai încerca să se zbată un pic, dar fără folos. Pădurarul observă că un picioruș îi este frânt, așa că nu se mai punea problema să-l lase
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
de care se lega un bănuț de argint, pentru a-i proteja împotriva bolilor, oamenilor mai în vârstă li se cădea grija atentă față de toate animalele din ogradă, dar și de păsările cerului. În această zi nu se sacrifica nicio vietate pentru că altfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. De asemenea, în această zi, nu se cosea și nici nu se lucra la câmp. Singura activitate era curățenia generală din interiorul casei, pentru ca tot ce avea să urmeze să fie cu
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
stătea Mira și începu jocul ritual cu presupusa pradă. Și, cum viermișorul era o înșiruire de ațe moi și electrizate, se unduia între labele motanului, nevrând să se stingă de frică și dureri, cum s-ar fi întâmplat cu o vietate reală. Toată energia iradiată dinspre animăluț își făcu efectul. Amarul dispăru, sufletul se zvidui, pentru o clipă, putu să privească detașat grosieria verilor. Chiar zâmbi în sine, dându-și seama cât de închipuiți sunt când cred că un punct de
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
peste întreaga deltă. Păsări și animale, potopite de căldură, cu limbile spânzurate și suflând din greu alergau în toate părțile, în speranța găsirii unei picături de apă sau a unor tufe dătătoare de viață. Numai șerpii și șopârlele erau singurele vietăți, care nu se temeau de dogoarea soarelui, și care se strecurau cu ușurință printre bolovanii încinși și tulpinele răsucite și spinoase ale tufelor. Nimeni nu îndrăsnea să tulbure marea liniște, ce se așternu-se peste tot, care transmitea un fior
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]