606 matches
-
copil, pentru că în fapt „Caloianul” fusese un copilaș. „Preotul” ce însoțea cortegiul funerar agita un gen de recipient ce semnifica în mod evident cădelnița. Nu parcurgeam mai mult de două, trei străzi, pornind de la noi, de pe Tudor Vladimirescu, ieșeam pe Viforului și ne întorceam pe Călugăreni și Vasile Sârbu. Uneori ne însoțeau și câteva mămici, mai ales în perioada când eram foarte mici și trebuia să fim atent supravegheați. Pe toată durata deplasării, noi cei din cortegiul funerar trebuia să cântăm
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
flăcău secuiesc. Nunta celor doi nu s-a făcut fiindcă acel tânăr a fost chemat la oaste, iar fata a fost răpită de un bandit. Aceasta s-a rugat munților cu atâta stăruință, încât natura i-a răspuns cu un vifor crud. Munții au început să coboare din culmile cerului, căzându-le victimă tot ce le ieșea în cale, la fel ca cei doi. O altă veche legendă ne povestește că surparea de teren ar fi acoperit un cioban, omorându-i
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
copil, pentru că în fapt „Caloianul” fusese un copilaș. „Preotul” ce însoțea cortegiul funerar agita un gen de recipient ce semnifica în mod evident cădelnița. Nu parcurgeam mai mult de două, trei străzi, pornind de la noi, de pe Tudor Vladimirescu, ieșeam pe Viforului și ne întorceam pe Călugăreni și Vasile Sârbu. Uneori ne însoțeau și câteva mămici, mai ales în perioada când eram foarte mici și trebuia să fim atent supravegheați. Pe toată durata deplasării, noi cei din cortegiul funerar trebuia să cântăm
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
flăcău secuiesc. Nunta celor doi nu s-a făcut fiindcă acel tânăr a fost chemat la oaste, iar fata a fost răpită de un bandit. Aceasta s-a rugat munților cu atâta stăruință, încât natura i-a răspuns cu un vifor crud. Munții au început să coboare din culmile cerului, căzându-le victimă tot ce le ieșea în cale, la fel ca cei doi. O altă veche legendă ne povestește că surparea de teren ar fi acoperit un cioban, omorându-i
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ei rătăcesc pe poporul Meu zicînd "Pace!" cînd nu este pace. Poporul Meu zidește un zid, și ei îl tencuiesc cu ipsos. 11. De aceea, spune celor ce-l acoperă cu ipsos că se va prăbuși, va veni ploaie cu vifor, pietrele de grindini vor cădea, și se va dezlănțui furtuna. 12. Iată, vi se prăbușește zidul! și atunci vi se va zice: Unde este ipsosul cu care l-ați tencuit?" 13. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "În urgia Mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
12. Iată, vi se prăbușește zidul! și atunci vi se va zice: Unde este ipsosul cu care l-ați tencuit?" 13. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "În urgia Mea, voi porni furtuna, în mînia Mea, va veni ploaie cu vifor, și vor cădea pietre de grindină ca să nimicească. 14. Voi surpa zidul pe care l-ați tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pămînt și i se vor dezgoli temeliile; se va prăbuși, și veți pieri în mijlocul dărîmăturilor lui. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
vrednic ca să piară". [A C T] Versiunea A 2282 D R E P T A T E! CURTE [SCENA] I (s-aude cântec sepulcral dindărătul scenii - aleluia - boierii s-apropie de fereastă) GLAS DE PREOT Marea vieții văzînd-o înălțîndu-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând strig cătră tine: Scoate din stricăciune viața mea, multmilostive". - Cine e acel ce trece? - E Arvinte din Calabă Ce în vremea cea din urmă i-a făcut atâta treabă Domnului. Dar el, prinzîndu-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încă la fereastră să aștepte... [ARBORE] Un prohod pe uliți trece... [BRAD] E-a lui Gruie. [ARBORE] Nu mai spune! [BRAD] E țărâna care cade peste-o stea care apune... {EminescuOpVIII 217} GLAS DE PREOT Marea, vieții văzînd-o înălțîndu-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând 112r striga cătră tine: "Scoate din stricăciune viața mea, multmilostive". I B[OIER] Dar visterul? Ține pasu-asupra tinerei femei. II [BOIER] O! visterul e-un prieten și-al lui Vodă și al ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în sfârșit, pianul în stare normală. Adela mi-ia cântat azi o bucată care știe că-mi place cu deosebire. Muzica corpului ei m-a impresionat însă mai mult decât muzica însăși. Mișcările brațelor, ale bustului la dreapta și la stânga, viforul dibaci al mâinii când întorcea pagina, mișcarea piciorului pe pedală, laitmotiv discret al muzicii de imagini, făceau pentru mine cea mai tulburătoare simfonie. Valsul lui Chopin acompania muzica corpului ei... (Cam emfatic, iubitul meu!) La sfârșit, după o linie trasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
intrat pe poarta curții noastre, ne-a apucat jalea. Peste tot pagini din cărțile lui tata, chiar cărți întregi, stogurile cu fân nu mai erau, plutea în aer un început de părăginire. În locuința noastră totul era vraiște, de parcă un vifor cumplit trecuse pe acolo, de parcă acolo nu mai locuise nimeni de cine știe când. Mai apoi am aflat și ce se întâmplase cu Tarzan al nostru, că de „Cățica” n-am mai aflat nimic. Ne-a povestit Antal, ginerele proprietarului
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dar și în fotoliul tău din camera ta cu biblioteca ticsită, cu picturi frumoase pe pereți, cu flori peste tot, cu pick-up și magnetofon, cu mașină de scris pe birou, cu tot acest blindaj prin care nu trecea nimic din viforul de afară (așa am supraviețuit cu toții), și în intimitatea micului apartament în care am fost atât de fericit uneori în ciuda tiraniei, și aici începeam să tremur de nervi citind "Demonii", citind despre Șigaliov, cel care, la ședința posedaților, vine cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trecerea vremii, cu limpezimea teribilă cu care, nopțile, te auzi uneori chemat pe nume: "Lulu, ai înnebunit? închide geamul și vino înăuntru!...") Fereastra se-nchisese foarte repede la loc și se-acoperise sub ochii mei de flori de gheață, pentru ca viforul să șteargă imediat orice urmă a ei. Stăteam în zăpadă, în paltonaș, cu mâna în mâna tatălui meu, și un tramvai străvechi se apropia încet, clătinîndu-se pe drumul lui singuratic, luptîndu-se cu zăpada. Tatăl meu era o statuie ninsă, amețitor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
groază la revelion, îl voi face oare împreună cu ea? Mi se părea neverosimil. Mergeam aplecați prin ninsoarea care ne repezea ace de gheață peste obraji și până după gât. Străzile încîlcite, luminate stins, portocaliu, din loc în loc, erau măturate de vifor până se dezgoleau pe alocuri pietrele negre din pavaj, iar în alte părți, prin locurile mai ferite, zăpada făcea valuri cu umbre albastre. Ea își scosese rnănușa și își ținea mâna în buzunarul meu căptușit cu blană, îi strângeam degetele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tractoarele cu șenile. Moții seamănă grâu de primăvară și pun cartofi. Tot cu boii cară lemne și fân. Paraschiva Toduță a crescut zece copii și toți îi trăiesc. Tamara a venit de la Alba să-și vadă mama la vreme de vifor greu. N-a mai fost de patru luni că s-au blocat drumurile. Stric o vorbă către orășeanca Tamara. «Cum să mă-ntorc la Ponor? Doar n-am înnebunit! Eu câștig două milioane pe lună la turnătoria din Alba...» Primar este
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a demnității, a înțelepciunei (Besonnenheit) și a elementelor epice mai mult retardive ale reprezintațiunei; dar tot astfel la rândul ei volubilitatea e condițiunea negativă pentru tonul de conversațiune în sensul cel mai larg, precum și pentru espresiunea efluxelor pasiunei și a viforului simțirilor. Liberul ton de conversațiune a claselor superioare, care dezavuează cu desăvârșire accentele marcate și acute, acest ton e numai posibil prin îmbinarea fără greutate a elementelor limbei, prin lucrarea ușoară a tonului, prin care se înlăturează orce accent care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chiar bătu în urma ei din picior, ca s-o înfricoșeze și mai mult, dar, întâlnind privirea prințului, care se uita la el derutat, rosti drept explicație: — Pentru... respect, he-he-he! N-are rost... dădu prințul să înceapă. Îndată, îndată, îndată... ca viforul! Și Lebedev dispăru iute din cameră. Uluit, prințul se uită la fată, la băiat și la cel întins pe canapea; toți râdeau. Izbucni în râs și prințul. — S-a dus să-și îmbrace fracul, zise băiatul. — Ce rău îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca din drojdia lor să-mi otrăvesc credințele, sub un cer fugar! Nimic nu exprimă mai chinuitor decepțiile unui suflet religios ca dorul de otrăvuri. Ce flori veninoase, ce adormitoare crude să ne vindece de molima înfiorătoarei lumini? Și ce vifor de căință să ne descarce sufletul la margini de fire? Timpul e un anotimp al veșniciei; o primăvară funebră a eternității. Desprinderea ființelor din haosul inițial a creat fenomenul individuației, adevărată străduință a vieții spre luciditate. Ca un strigăt după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ploaie; zâna melopeelor / spaima florilor, Doamna curcubitaceelor; toamna ironică; toamna-n grădină și-acordă vioara. Despre vânt: vânturi sunătoare; mătăsuri lungi de vânt; vrăjmășia câinoasă a vântului; frământată chinuire a crengilor; hohotirea despletită a vântului; calești de vijelii; iernaticul vânt; viforul turbat; vântul transparent și uniform; un vântuleț, potolit aduce cu el o mireasmă blândă; supărat pe liniștea omenirii, vântul bate în lună plină; plutește mort pe cerul fumuriu către susurul lin al frunzelor; Despre vară: zile caniculare; vara a pictat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tare : Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul au grăit și au chemat pământul, De la răsăritul soarelui și până la apusuri. Din Sion este bună-cuviința frumuseții lui, Dumnezeul arătat va veni, Dumnezeul nostru, și nu va tăcea. Foc înaintea lui va arde, și împrejurul lui vifor foarte. Chema-va cerul de sus și pământul, ca să osăbească pre norodul lui. Adunați lui prin cuvioșii lui, pre cei ce așază legământul lui prin jertfe. Ce ai simțit citind versetele cărții sfinte ? întreabă Teodora. Am simțit în interiorul meu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-i semnul neamului nostru și În bine și În rău»”. - ”Nu mi-i ciudă de străini cât de pământeni haini”. Acestea sunt câteva aforisme risipite În scrierile lui Arcadie Donos. Opera sa literară cuprinde teatru, proză, poezie... din care menționăm: Vifor - teatru - 1943 S-a Întâmplat la Seceriș - teatru 1956 Bogata la telefon - teatru 1980 Misiune În prima zi de pace - teatru 1989 Zbor paralel - teatru radiofonic 1982 Sunetele arse - versuri 1974 Cântarea verbului a fi - versuri 1979 Cetățile de rouă
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cel mai evident că opera de vindecare desăvârșită rămânea ornicul din părete, adică timpului. După ce au plecat domniile lor la Sibiu și la Cluj, s-a abătut un alt crâmpei de iarnă peste Prelunci. S-a slobozit din miezul nopții vifor de omăt, care a început din ziua de Sfântul Ion Botezătorul, 7 ianuarie, și a ținut până la 10 ianuarie, ceasul amiezii. Atâta și-au răspuns, urlând cu felurite modulații, văgăunile adânc și piscurile strident, încât Culi Ursake a petrecut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cărunți ai bărbii ce-i căptușea obrazul, țânțarii dădură din nou năvală asupră-mi. Pielea mea le era mai plăcută, mai moale și mai ușor de străpuns. Poate aveau și alte motive să mă prefere; Mitrea Pescăruș rămânea oarecum în afară de viforul lui. Recunoșteam în asaltul lor vitejie, dar mai cu samă totală lipsă de respect. Eram și eu o victimă a bătăliei pe care specia lor o poartă de mii de ani împotriva omului. Faraonii, la Nil, nu s-au bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca a mea... Aceeași barbă s-a zbârlit cu turbare în Divan-Yolù, unde l-au împresurat pe măria sa dregătorii chemați în pripă. Sultanul a ațintit cu priviri pline de înfricoșare pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii ai împărăției. Înțelegi ce-ți poruncesc, Rustem? a întrebat împăratul cu glas trudit de bântuirea furtunii. Ascult, prea mărite stăpâne. —Îți poruncesc, Rustem, să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-un lichid amniotic și chiar el însuși în mijlocul acelei mulțumiri și totuși, concomitent, fiind și de cealaltă parte a ecranului, de unde se vedea și își urmărea propriile gesturi caraghioase. Sau ca și cum s-ar porni din senin un curent, un vifor, o vijelie, o tornadă sau chiar ceva și mai aprig, încât se prăvălea asupra lui și asupra celor din jur noian de nedreptăți pe care le suportau cu o inimaginabilă uimire, dar parcă știind, în chiar clipa nedumeririi lor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se aduceau ofrande de mochi zeilor Anului Nou și se găteau niște mochi cum nu mâncau în fiecare zi, din orez cu bobul roșu. În prima zi din anul acela nu căzu zăpadă, dar o dată cu lăsarea nopții, vuietul trist al viforului se auzi la fel ca în fiecare an. Pe locul de onoare din sala mare întunecată, stăteau înșirați oamenii de seamă ai Stăpânului. Chipurile lor grave și inexpresive îi aminteau misionarului de statuile lui Budha pe care le văzuse demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]