2,160 matches
-
să îmi zici ce să pun pe o filă, apoi zâmbești și pleci ca lovită de bici. Ai gâtul prins în mărgele de crin, le simt mireasma ce poartă întreaga natură. Pielea-ți miroase a vin și buzele-ți tremură vioi. Mereu îți cer, mereu îmi dai câte o gură din tine pentru noi. Fermecată-ți e privirea în amurg când se plimbă în aer praf de miere. Se scurg toate izvoarele reci în mine s-acopere o julitură ce-mi
ÎȚI MULȚUMESC de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367602_a_368931]
-
-n portofel, Iar nasu', v-o spun eu, mă mir cum n-ați ghicit! E roșu câteodat', de la un păhărel, Și când o ia la mers, ca un arac de viță, E zvelt, nu-i cocoșat, și-atâta-i de vioi... Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiță, Dar asta... ce să mai!... rămâne între noi... Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Bătrânul Moș Crăciun / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie 2014. Drepturi de Autor
BĂTRÂNUL MOŞ CRĂCIUN de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367766_a_369095]
-
buna sa mamă s-a ocupat și de găsirea unei soții care să perpetueze spița imperială, una din marile griji ale oricărei domnii. A fost găsită imediat o vară bună, fiica surorii ei, o mânzoacă de șaisprezece ani frumoasă și vioaie pe care împăratul chiar a iubit-o de la început. Ce putea fi mai frumos!? O căsătorie imperială care împăca perfect sentimentele mirilor cu exigențele dinastice. Faptul că fata era cam naivă, ca să folosim un eufemism, părea compensat de faptul că
GLORIOASA DOMNIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367070_a_368399]
-
de un fel de cârlige agățate de ochiurile unei plase vechi întinsă pentru a primi bagaje ușoare. Se oprea definitiv în panglica de un negru spălăcit al unei pălării ce amintea de un violet suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. Pălăria acoperea capul unei femei a cărei față nu se vedea. Pe unul din cele patru scaune de pe ultimul rând, ea stătea chircită cu capul plecat și răsucit, în încercarea de a se răzima pe umărul dinspre geam pentru a
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
și cerceta orașul; Îmi vine să-i rup lanțul, mi-atâta milă!... Vreau libertatea să-i redau, și să-l poftesc la cină. Ce tare mult aș vrea, ca din nou, mic să mai fie: Un cățel gingaș - cu ochi vioi, la mine să mai vie, Și să mă bucur ca-ntrecut, să fiu alăturea de el, Că-n suflet dorul mi-a aprins - micuțul meu cățel! Referință Bibliografică: CĂȚELUL / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
de lucirea acelui soare și copleșit de întreg mirajul rupt de lumea ta? Exaltare nebună a biciului printre coastele unse de ceara lumânării moi, și la fiecare pas zgomote de plumb, frică și entuziasm, răni adânci, țărână înțepătoare și chemări vioaie ale semnelor tocate de uitare și datorie ... Păienjenișul gândului țesut în noianul ăsta de vină, asumarea de a fi - o nimicnicie - credința este datoare a îndura jertfa pașilor târșâiți, lipsa literelor în cuvântări, vești fără noimă și un singur adevăr
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
Un alun bătrân, fără crengi pe poale, povestea cum de-a ajuns așa ciuntit de parc-ar fi sperietoare de ciori: „Cu mulți ani în urmă, în Noaptea de Ispas, ramurile mi-au fost tăiate de niște bărbați zvelți și vioi, ce-și ziceau fântânari, și așa am ajuns de râsul pădurii.” Apoi, bunicul mi-a povestit că fântânarii folosesc crenguța de alun pentru a descoperi izvoarele subpământene, cu apă rece și bună, locul unde ar urma să fie săpată o
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
clipa în care mă așez pe ea pot să mă aranjez cum doresc eu. În acele zile nici nu mai pot să vorbesc prea mult. Simt că nu mai am grâi. După primul ou, o zi sunt un pic mai vioaie.. A treia zi mă așez din nou pe cuib și aștept să finalizez al doilea ou. După alte două zile, fac baie. Cu mare atenție îmi așez o cheruta, apoi pe următoarea în castronul din care beau apă. Până am
GU, GU, GU de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363684_a_365013]
-
Malciu Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Capitolul 2 Alertă generală / 2 Comisarul Grosu își freca mâinile cu satisfacție când procurorul Marius Dincă și‑a arătat trupul rotofei în cadrul ușii biroului. S‑a ridicat vioi de pe scaun și l‑a poftit pe magistrat să se așeze, cu amabilitate excesivă, adresându‑i‑se cu convingere: - Domnule procuror, cred că deja problema este rezolvată. L‑am depistat pe cel în cauză și l‑am adus aici. Se
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
în Berlin are ceva în ea de sărbătoare, razele soarelui ne descrețesc puțin frunțile și ne încântă prin faptul că atâtea spații verzi pline de flori specifice primăverii capătă nuanțe mai vii în lumina soarelui, iar veverițele se zbenguiesc mai vioi pe crengile copacilor. De obicei vremea aici este înnourată și ploioasă, de aceea o zi însorită produce întotdeauna destindere și bucurie. Stând în acea stație atenția ne-a fost atrasă de un tânăr ce cred că avea în jur de
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
glorifică. Sentimentul de împlinire a viselor pre și post ulterioare din opera ei, îmbunătățește comunicarea întrerupând discursul epic, moderându-și afecțiunile, manifestând singurătatea expansivă și veșnica speranță, care imprimă un optimism sănătos... o poezie masacrând figurile de stil cu dezinvoltură,vioaie, exuberantă, comunicativă și deschisă. Textele în proză pulsează nostalgic de impaciența amintirilor, de forța sau moleșeala lor și năvălesc peste cititor punându-i întrebarea... îți amintești? ca și cum ar fi un fapt de la sine înțeles pentru el. Nuvelele sunt operate din
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
golași... Pașii m-au dus, ca în fiecare început de primăvară, în parcul minunat din apropiere; privirea abia aștepta să se scalde în culorile minunate ale floricelelor, proaspăt răsădite în pământul... ursuz și rece. Vîntul adia ușor iar un ciripit vioi străbătea orizontul luminos, dăruindu-mi acea bucurie nestăvilită, de ...Viață. Norii transparenți și rotunzi au început plimbarea lor spre zările înalte...iar izvorul cu al lui susur, strălucea mîndru sub särutul aurit al soarelui. Acest tablou efemer, pictat de natură
PRIMA...ZI de DOINA THEISS în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350430_a_351759]
-
anii precedenți, i-am dat telefon s-o felicit. Apoi au fost evenimentele din familia fiului meu( nașterea și botezul nepoatei mele) care m-au ținut în București. Dar de vorbit la telefon am vorbit în fiecare zi. Ochii ei vioi și calzi, sunt aproape neschimbați, dar cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O îmbrățisez și o
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]
-
a trecerii timpului; e semn că anii fetei galopează de parcă viața i-ar fi datoare să-i arate și încuviințeze cât mai mult și prematur din ea...! Domnișoara aceasta este tânăra și dăruita cu necuprins duh de cântec, Cătălina Alexa, vioaie și visătoare, inocentă și îngemănată cu îngerul cercetării tainelor cerului inimii. E în căutarea sublimei cunoașteri, către care pornește totdeauna gândul pur, singurul luminat sub pleoapa îngerului. O frumoasă tânără, gingașă și visătoare domnișoară, dar neînchisă în singurătate! E atât
CĂTĂLINA ALEXA. SUNT FATA DE LA MARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349336_a_350665]
-
2011: -------------------------------------------------------------------------------- Pentru că m-ai provocat...îți voi spune ce înseamnă pentru mine bucuria. De-a lungul vieții...dar și al zilei...acest cuvânt dobândește conotații diverse: de la liniște interioară...ochi senini, ușor surâs...la o stare de bine, cu ochi vioi și zâmbet larg...de la speranța, la încredere...dar, cel mai adesea și mai profund, bucuria e armonia cu D-zeu...e acea stare de abandonare a sinelui, în mâinile Domnului, cu încrederea că niciunde în lume nu-ți va fi
IMPRESII ŞI SIMŢĂMINTE DE LA CITITORI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349725_a_351054]
-
să se vadă ofițer, cu pistol și porthart la șold”. De acum înainte, cititorului îi este ușor să deslușească personajele și povestea fiecăruia în parte, fiindcă prozatorul Dumitru Dănăilă știe să povestească și să dea viață romanului printr-un stil vioi, clar și captivant, fără să facă descrieri plictisitoare, să înnăbușe pur și simplu narațiunea, să îmbine cele două planuri paralele în așa fel, încât te face să nu lași cartea din mâini. Personajul Tase, fiul unui pădurar, este prezentat în
PERSONAJELE DIN PLANURILE PARALELE ALE ROMANULUI „UMBRA ÎN UNIFORMĂ” DE DUMITRU DĂNĂILĂ. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344413_a_345742]
-
teamă! - Așa-i Ioane, precum spui tu. Și mie îmi este teamă. După aceea tăcură amândoi până dimineață. Și așa trecu cea mai lungă noapte din viața lor. Cum începură să se vadă primii zori ai zilei, săriră în sus vioi, mai ceva ca niște tinerei, se îmbrăcară și ieșiră din colibă. Când ajunseră lângă lanul de lalele, se uitară și Maria spuse: - Ioane, uită-te și tu cât de multe lalele sunt. Cum o găsim noi pe fetița noastră? - Nu
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
resemnă, și, văzând lângă grajd cușca goală a dulăului, intră în ea și se așeză să se odihnească. Când reveni din promenada sa din preajma gospodăriei, dulăul rămase stupefiat, văzând o făptură ciudată, firavă, cu botișor cu mustăți lungi și ochișori vioi, care-i ocupase cușca. La rândul său, vulpișorul, trezindu-se, nu schiță nici cel mai mic semn de deranj sau de frică în fața fălcosului și fiorosului dulău. Acesta, văzând atâta îndrăzneală la ființa aceea firavă, ciudată, care-i ocupase adăpostul
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
Cuvintele, dar și timbrul vocii au atras multe priviri curioase. Parcă rușinate pentru neatenție, câteva persoane s-au ridicat numaidecât să-i ofere locul. Astfel am avut ocazia să stau față în față cu el. Era un bătrânel cu ochi vioi, simpatic, ajuns puținel la trup odată cu trecerea anilor, motiv pentru care putea fi confundat cu un copil. Sânt tinăr, mai am trei ani pân' la sută! a repetat el ca pe o glumă. Așa e că sunteți oltean? l-am
SUNT TÂNĂR, MAI AM TREI ANI PÂN LA SUTĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347701_a_349030]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > ALMA - CAP. I Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 1. TĂRÂMUL ÎNCREMENIT - Hei, Prinț, vino aici! Strigă fata, vioaie. Câinele sări de-a dreptul în brațele ei și începu s-o lingă pe mâini. - Ți-e foame? Întrebă Alma. "Rou, rou...", se auzi un lătrat care voia să spună da. - Bine, hai vino cu mine la bucătărie. Parcă înțelegând
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
frigider pentru a pregăti hrana animalului "favorit" al Almei și, prinsă de data aceasta de propriile gânduri legate de fiică, doamna Teodorescu uită pe dată că exact starea asta o dezaprobase mai devreme la fată... Din salon răsună o voce vioaie. Alma vorbea la telefon. - Bună Alex, ce faci? Cum te mai simți? - Bine, dar încă mă doare capul. Gripa asta a făcut ravagii în toată familia mea... Alma, pot să te rog ceva ? zise deodată fără legătură tânărul. Sesizând schimbarea
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
În cele din urmă îl descoperi și, ca de fiecare dată când umbla în sertarul cu pricina, era fericită. Îl numea în glumă "Tărâmul Încremenit". " Unde este lupa mea?", întreba tatăl pasionat de filatelie. "Caută în Tărâmul Încremenit!", râdea Alma, vioaie. "Știi unde este harta României?", întreba agitat fratele, Grig, dornic de drumeții. "Vezi dacă nu-i în Tărâmul Încremenit..." Fata se atașase de acel sertar și nici prin minte nu-i trecea să-și facă ordine în el. Îi plăcea
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
care țineau mult la ea. Chiar dacă i se zicea „țigăncușa”, potrivit originii ce-și pusese amprenta pe viață în pigmentul pielii ei ca abanosul, ea nu purta nimănui pică și era admisă în toate jocurile din pauze. Era cea mai vioaie și neîntrecută la alergări de băieții din clasă și nu numai. Deja începuse vacanța de vară. Toți adolescenții erau fericiți, mai puțin cei care erau angrenați în susținerea examenelor de admitere ori bacalaureat. Era larmă în cartier până după miezul
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
un talent, doamna răspundea: ,,nu, fiindcă știam că talentul autentic nu se pierde, chiar dacă îl scoți pe ușă afară, el intră pe geam și tot se impune”, această afirmație fiind susținută și prin parcursul literar sinuos străbătut uneori în pas vioi, alteori anevoie de către Al. Florin Țene, a cărui afirmare a început de pe băncile școlii, când în clasa a X-a debuta cu poeme în ,,Tribuna”, iar în clasa a XII-a înființa Cenaclul literar ,,Gib I Mihăescu”, la Casa de
AL.FLORIN ŢENE-UN SENIOR AL CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362007_a_363336]
-
vânătoare, sprinten, cu tolba doldora de săgeți și cu arcul cel puternic, nou, pus pe umăr. Era primăvară, când zăpezile mari din păduri se topiseră, dar mai dădea câte o ninsoare ușoară, ca de sfârșit de iarnă. Mergea vânătorul nostru vioi pe un plai de pădure. Când acolo, dintr-un luminiș, răsări, chiar în fața lui, un vătui de căprioară, de toată frumusețea! Era numai bun pentru ce-i trebuia lui Artemie. Ascuns după un copac, luă arcul de pe umăr, luă o
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]