623 matches
-
putut adopta contra lui. Doctorul își privi ceasul și spuse, adresându-li-se atât lui Kent cât și lui Grosvenor: - Voi trimite un infirmier. Discuția voastră trebuie să înceteze înainte de sosirea lui. S-a înțeles? - Perfect! zise Kent, cu o vioiciune silită, iar Grosvenor dădu din cap. Când ajunse la ușă, doctorul Eggert mai spuse: - Domnul Fander va fi aici peste vreo douăzeci de minute. După ce doctorul ieși, Kent se apropie încet de marginea patului și rămase acolo câteva clipe, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai aproape de model" ca alții, fiindcă "știa mai bine rusește", iar câteodată "a adăugat de la sine foarte frumoase idei". Nicolae Iorga Îi ia apărarea fabulistului, recunoscând că Donici l-a tradus pe Kralov „dar cu o libertate, o noutate, o vioiciune cu totul deosebite", "dând În foarte multe privințe o operă nouă” . În anul 1913 Alexandru Epure va demonstra că unele poezii, considerate originale, sunt mai mult traduceri din Kralov . Cel mai celebru caz de plagiat este cel al lui Ion
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
alergătoare. Am luat, prin urmare, internetul la scormonit și am găsit firma, figura ca existînd, ca fiind vie, reală, activă, prosperă. Doamnei avocat Flora More de la Londra i-am confirmat că sînt și eu viu și vioi și că, În vioiciunea și vitalitatea mea, accept moștenirea de opt milioane de dolari. Atîta doar că am și eu o nedumerire de supus vigilenței distinsei case de avocatură: cum de nu era vizat de moștenire un frate al tatii, cel mai În vîrstă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fața locului. Poetul o cunoscuse pe Júlia la un bal la Carei, lăsîn du-se cu cerit de inteligența, de cultura și de suplețea ei. Nu era o femeie frumoasă, dar, pentru tînărul bard romantic, preț mai Înalt a avut vioiciunea ei de spirit. Și-au jurat dra goste veșnică, legîndu-se ca, dacă unul din ei va pieri, supra vie țui torul să nu se recăsăto rească niciodată. Auzind acestea, des tinul a decis să joace cinic partida cu cei doi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
grație. Chiar dacă autorul se situează pe o poziție politică judicioasă, susținând procesul de reconstituire a democrației în România după aproape o jumătate de secol de comunism, replicile pe care le atribuie interlocutorilor săi ne zgârie adeseori timpanul, fiind de o vioiciune forțată. Nu ni-l putem imagina, de exemplu, pe Corneliu Coposu exprimându-se astfel: „Vreau să spun că politica, oricât de cutră ar fi, presupune un anumit comportament.“ Fantezia nu înseamnă frivolitate, cum crede Mircea M. Ionescu. Ea presupune, dimpotrivă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unei mâini cu degetele retezate, recifurile de coral care, văzute de sus, dintre dealuri, semănau cu o hartă, un uriaș atlas lichid... I-a vorbit și despre ea. Taică-său era Închis pentru că omorâse pe cineva, a spus ea cu vioiciune. La drept vorbind, nu-l omorâse, s-a Întâmplat Însă ca omul cu care s-a bătut să moară. Tatăl lui Neng doar l-a lovit. Mă rog, Îl lovise zdravăn, până și maică-sa a zis așa, dar n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urmă, după o importantă trimitere la Domul din Naumburg cu statuile de ctitori, din nou despre Grecia, dar fără menționarea serviciului său militar pe cutare sau cutare insulă, mai curând celebra severitatea arhaică, forma ce și-a găsit liniștea și vioiciunea ei interioară care ne irită încă și astăzi. Niște întârziați, asta eram; niște epigoni, ptolemeici... Iar între etapele europene ale timpului petrecut de el ca soldat și în centrul căruia s-a aflat, după cum se părea, arta și numai arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dor de el? — Nu ca ție. Și iar am tăcut amândoi. Ea a continuat să-și bea ceaiul, fără să-și întrerupă zâmbetul abia desenat. Lea nu părea niciodată încurcată. — De ce m-a ales mama pe mine? M-a izbit vioiciunea privirii aceleia. O țin minte perfect. O privire care s-a repezit într-a mea și mi s-a vârât pe sub gene, dincolo de ochi, până în străfundul creierului, o privire dureroasă, crudă întru câtva, dar vie, atât de vie și de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai răbda pământul!" Mare lucru experiența de viață, impresionantă memoria fabuloasă, indubitabilă măiestria relatării profesorului, în care frazele curg domol, bine-așezate în pagină, cu figurile de stil ascultătoare la locurile potrivite, cu relatarea amplă, "spartă" de intervențiile dialogate ce dau vioiciune și savoare particulară, prin limba folosită. Se simte în el participarea la viața socială, dar asta nu-l îndepărtează nici o clipă de postura de observator, consemnator, moralist. Autorul se retrage din prim-planul acțiunii sau al relatării, el nu devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
până în tălpi, semn că o prețuiește, și îi dăruia salba ei de aur. Închina apoi o cupă de rachiu în cinstea ei. * Preocupați de viitoarea noră, Lisandru și Rafira își cercetau în taină fiul să vadă dacă ochii plini de vioiciune ai băiatului lor drag săgetau pe vreuna dintre multele fete ce zburdau, de dimineața până seara, prin fața corturilor. În șatra lui Iorgu Stănescu nu era nici un băiat ca Vișinel, cu părul galben numai inele, cu ochii albaștri ca floarea de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ai imitat pe "balauri" în propriul lor bîrlog! Ușa clasei a VII-a reală de la liceul Sf. Sava se deschise scârțâind și intră profesorul Pompiliu Constantinescu. Un tânăr frumos, prezentabil, bine zidit și cu multa prestanță. Ochii, de o rară vioiciune! ― Bună seara, băieți! Răpăitul uniform de picioare fu răspunsul la salutul profesorului. O liniște în clasă, cum la noi, la Lazăr, numai la orele Barosanului și-ale lui Attila, profesori vechi, se pomenea! ― Băă!... m-am mirat eu admirativ, Pompiliu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ăăăă... Hai, mă, intrați mai repede, că de când v-așteptăm! Doamne, cum s-au schimbat băieții!... Unde sânt siluetele atât de frumos îmbrăcate pe vremuri de tunicile bleumarin?... Unde este părul lor bogat de odinioară? Unde, strălucirea ochilor, plini de vioiciune, de altădată?! ― Ce naiba ați chelit așa? Parcă v-ați vorbit să veniți fără păr! ― Dar tu ce cusur ai? ― Pe mine m-a ros pălăria, dar voi?! ― Las' că e mai bine așa, să nu mai primim observații de la profesori
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fructe exotice, o conduse la bătrâna pe care urma s-o Îngrijească. Bătrânica, Mașa nu știa de ce Îi uita mereu numele, În ciuda celor nouăzeci și trei de ani ai săi, avea o energie debordantă, mișcându-se prin casă cu o vioiciune uluitoare. Cu memoria Însă stătea cam rău. Ca și bătrâna Tatiana, confunda lucrurile Între ele. Inițial, văzând-o cât e de vioaie, Mașa nici nu Înțelese de ce ar fi trebuit s-o Îngrijească. Bertha părea să nu aibă nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sale nu sunt decât arareori imperative, ele având mai curând valoarea unor constatări. În ceea ce privește aspectul literar al scriiturii, deși predomină modalitatea categorică și apodictică, specifică genului, există în stilul profesorului Vasile Fetescu o varietate de tonuri și nuanțe care dau vioiciune și farmec întregului. Unele reflecții sunt triste, altele de o veselie sobră, unele sunt imperative, altele întrebătoare, nota ironică o însoțește permanent pe cea gravă iar formularea rimată întrerupe din loc în loc logica enunțiativă. Genul aforistic este destul de bine reprezentat
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cei de față au devenit conștienți în mod acut de personalitatea domnului Hedrock. E interesant de observat exact cum această manifestare fățișă a unei puteri pînă acum ascunse, verifică ceea ce am descoperit noi. Trebuie să-mi mărturisesc propria uimire față de vioiciunea acestei forțe. ― Asta mi se aplică și mie, întrerupse Deam Lealy, bărbatul cu fața greoaie. Pînă acum un minut l-am crezut pe Hedrock un tip rezervat și cu vorba blîndă. Dar acum deodată se vede strîns cu ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la îndemâna expunerilor sale, Profesorul brodă rapid o teză privind multiplicitatea aspectelor realității, precum și operațiunea de reproducere și aducere-aminte în procesul cunoașterii, executat pe fundamentul memoriei primordiale. La un popas oratoric, impus de constrângerile terenului denivelat, îi spuse, cu o bruscă vioiciune: Propun să cădem de acord că multe aspecte ale Contemporaneității pot fi rediscutate! Desigur că într-o lumină științifică... Instantaneu, apoi, Profesorul se înfierbântă într-atât de mult, încât în jurul său produse o lumină asemenea fenomenului de incandescență, neluând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a oamenilor noștri de știință... Profesorul îl întrerupse cu o impaciență evidențiată printr-o mișcarea iritată, ca a unui pretențios dirijor de formație, care nu se înțelege cu instrumentiștii ageamii ai orchestrei simfonice: Colega, îi tăie el discursul cu o vioiciunea ce încerca să mascheze enervarea-i necontrolată, ca o dovadă a accesului dumneavoastră la sensul acestei recente Teorii, vă rog să-mi răspundeți la o întrebare! Menționez că, dealtfel, întrebarea aceasta o port în mine de pe când eram adolescent... Directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domn Mitropoliei... Nimeni altul însă să nu se amestece. Iași, la 20 martie 7166 (1658)>.” „Uite cu cine am eu de-a face. Acum spune că nu poate citi pentru că i-au obosit ochii și acum îmi citește cu mare vioiciune această traducere - din nemțește - făcută de Aaron la 26 iulie 1784 în Cernăuți. Păi să-l mai crezi altădată?” Asta gândeam eu, dar m-am făcut că nu bag în seamă și am tăcut. Și bine am făcut...În liniștea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o flacără albă și palpitantă. Se prăbuși în iarba lucioasă, ca o oglindă în soare. - Nu va fi la fel de luminoasă în plină zi, zise Discipolul. Ține minte că trebuie să i-l dai în camera dumitale. Întrebări? Janasen culese cu vioiciune obiectul strălucitor. Părea ca un fel de plastic. Era plăcut la pipăit și era satinat. Pe el era ceva imprimat, prea mărunt pentru a putea citi cu ochiul liber. - Și ce trebuie să facă asta? - Să citească mesajul. Janasen se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
scaunul. Era un semnal. Secoh încetă - numaidecât să mănânce, deși mai avea mâncare în farfurie. Gosseyn lăsă cuțitul și furculița și se gândea că dejunul se termina. Servitorii începură să strângă masa. Enro se ridică în picioare și zise cu vioiciune: - Nici o veste de pe Venus? Secoh și Gosseyn se ridicară. Al doilea cu dificultate. Șocul produs de acest nume familiar într-un loc atât de depărtat de sistemul solar era numai personal, așadar controlat. Fragilul sistem nervos al lui Ashargin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să sfârșească în brațele Cititorului. Îl voi face pe Cititor să plece pe urmele Falsificatorului, ascuns într-o țară oarecare, foarte îndepărtată, astfel încât Scriitorul să poată rămâne singur cu Cititoarea. Sigur, fără un personaj feminin, călătoria Cititorului și-ar pierde vioiciunea: trebuie să întâlnească altă femeie în drumul său. Cititoarea ar putea avea o soră... Într-adevăr, se pare că Cititorul e gata de plecare. Va duce cu sine Pe covorul de frunze luminate de lună de Takakumi Ikoka, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la cincizeci de ani că muncise destul. Se culcase și de atunci nu se mai sculase. Astmul lui se împăcase totuși cu statul în picioare. O mică rentă îl dusese până la cei șaptezeci și cinci de ani pe care îi purta cu vioiciune. Nu putea suferi să vadă un ceas și într-adevăr nu era nici unul în casa lui. "Un ceas, spunea el, e scump și e ceva prostesc". Evalua timpul, și mai ales ora meselor, singura care îl interesa, prin cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
MIC BAR ÎN CARE SE VINDEAU SARDELE PRĂJITE, SE SIMȚEA MIROSUL PÂNĂ AICI. ― Oricum, a încheiat Garcia, asta nu mă privește pe mine, ci pe Raoul. Și trebuie să-l găsesc. Și o să fie cam greu. \ A! întreabă Cottard cu vioiciune, se ascunde? Garcia nu răspunde. Lângă bar s-a oprit și pentru întâia oară s-a întors spre Rambert. \ Poimâine la ora unsprezece, în colț la cazarma vămii, sus pe deal. Avea aerul că vrea să plece, dar s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
simt degetul mare atingându-mi-l pe-al meu, așa cum a făcut în prima seară petrecută împreună. Ca un fel de limbaj numai al nostru ; ca și cum am comunica la nivel epidermic. — Nu mă prezinți, Samantha? spune Guy apropiindu-se cu vioiciune forțată. — El e Guy, spun fără prea mare tragere de inimă. Colegul meu de la Carter Spink. Guy... Nathaniel. — Încântat de cunoștință ! Guy întinde mâna și Nathaniel e obligat să-mi dea drumul ca să i-o strângă pe a lui. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe nas ochelarii cu ramă aurită și își îndesa pe cap căciulița neagră, un fel de ciorap de lână țuguiat la capăt. Gâfâia, e drept, și era cam încovoiat de spate, dar ținea la drum lung și nu-și pierduse vioiciunea, în ciuda șocului. „Au trecut două ore, închipuie-ți, și încă n-au curaj să admită public că s-a întâmplat ceva care n-a fost în puterea lor. Ceva inevitabil, imprevizibil, care contestă Autoritatea atotstiutoare si atotputernica. Surprizele mamei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]