KorAP: Find »[drukola/base=violet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...55 >

1,358 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

un Hob-Nob. Hazel, tot vreau să repetăm încă o dată monologul tău de la sfârșitul primei scene - știi tu: „How happy some o’oer other some can be1“ dacă avem timp azi. Deși cred că o să fiu ocupată până peste cap cu Violet. —Violet? repetă Hazel. — Da, este din nou printre noi, spuse MM ușor ironic. Jură că știe textul ca pe apă, ceea ce n-ar strica. Ei bine, mă bucur să aud că și-a învățat, în sfârșit, replicile, zise Fisher cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Hob-Nob. Hazel, tot vreau să repetăm încă o dată monologul tău de la sfârșitul primei scene - știi tu: „How happy some o’oer other some can be1“ dacă avem timp azi. Deși cred că o să fiu ocupată până peste cap cu Violet. —Violet? repetă Hazel. — Da, este din nou printre noi, spuse MM ușor ironic. Jură că știe textul ca pe apă, ceea ce n-ar strica. Ei bine, mă bucur să aud că și-a învățat, în sfârșit, replicile, zise Fisher cu sarcasm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
aici mai devreme. De acum încolo o să muncesc pe brânci, vă promit eu. Îi trecu în revistă pe cei din grup cu ochii săi mari și violeți. —Tu trebuie să fii Hazel, spuse ea pe un ton perfect prietenesc. Pe lângă Violet și Tabitha, care erau o mână de om fiecare, Hazel, care nu avea mai mult de un metru șaptezeci, părea un monolit. Îmi dădeam seama de ce era preocupată de greutate; avea o osatură solidă, care făcea să se vadă fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
dădeam seama de ce era preocupată de greutate; avea o osatură solidă, care făcea să se vadă fiecare kilogram pe care-l punea. Fără să vrea, își lăsă capul în jos, părând extrem de jenată de situație, și mormăi un salut către Violet. Altfel, Tabitha era foarte sigură pe ea. Făcuse chiar câțiva pași în față și se străduia s-o privească pe Violet de sus. Ochii îi scânteiau și stătea cu mâinile în șolduri; părea una din dansatoarele de flamenco ale lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
punea. Fără să vrea, își lăsă capul în jos, părând extrem de jenată de situație, și mormăi un salut către Violet. Altfel, Tabitha era foarte sigură pe ea. Făcuse chiar câțiva pași în față și se străduia s-o privească pe Violet de sus. Ochii îi scânteiau și stătea cu mâinile în șolduri; părea una din dansatoarele de flamenco ale lui Joaquin Cortez, provocându-și o colegă la duel pentru un solo cu însuși dl. Super Picioare. —Ei bine, eu sunt Tabitha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
provocându-și o colegă la duel pentru un solo cu însuși dl. Super Picioare. —Ei bine, eu sunt Tabitha, zise ea, și n-am știut că o să apari. Nu m-a anunțat nimeni. Înțelegând dintr-o privire cum stăteau lucrurile, Violet se comportă impecabil. Îmi pare atât de rău, spuse ea, în locul tău, m-aș lua de săracul de Matthew. Cum te cheamă? —Tabitha. Dar... —Mulțumesc mult de tot că mi-ai ținut locul cald, Tabitha - mi-aduc aminte că asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
era îndrăgostit la nebunie. Ce chestie! Își dădu jos jacheta și privi în jur, considerând, în mod evident, că a scăpat de Tabitha. —E prima dată când vin aici. Se poate cumva face cafea? Fac eu pentru toată lumea, adăugă rapid. Violet se comporta ca la carte. —Fisher, dragul meu, poți să-mi arăți cam pe unde să o iau? Braț la braț cu Fisher, traversă sala către zona unde era bucătăria, sporovăind. Mesajul era clar; nu era nevoie să stea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
să te mai lași cuprins de freamătul credinței în supranatural. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Odată ce termină de discutat cu MM, Tabitha se năpusti iar în sală, își luă geanta, își flutură părul, îi aruncă din nou o privire ucigătoare lui Violet și se năpusti afară, gata s-o pornească oriunde, dar neștiind încotro. În tot acest timp, Violet se purtă de parcă întreaga poveste nu merita atenția ei, o tactică desăvârșită, pe care mi-am propus să o țin minte pentru mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
discutat cu MM, Tabitha se năpusti iar în sală, își luă geanta, își flutură părul, îi aruncă din nou o privire ucigătoare lui Violet și se năpusti afară, gata s-o pornească oriunde, dar neștiind încotro. În tot acest timp, Violet se purtă de parcă întreaga poveste nu merita atenția ei, o tactică desăvârșită, pe care mi-am propus să o țin minte pentru mai târziu. Aerul său de nepăsare avea și un efect secundar, anume acela de a o impresiona pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
aici până nu-mi spune Sam ce s-a mai întâmplat. Soph, știu că și tu ești la fel de curioasă. Fă-o să ne spună. Gâdil-o, fă-i ceva. Prinsă la strâmtoare, i-am pus la curent cu întâlnirea Tabitha/Violet. Hugo plescăi de parcă ar fi gustat un vin bun. Minunat, suspină el. Nici că se mai termină povestea asta... O siluetă voinică se zări înaintând cu greu pe cărare, către noi. Hugo se întoarse rapid și vocea i se înmuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
prea multă tragere de inimă. Era clar că plăcerea ei de a mă vedea scădea văzând cu ochii. Ne-au urmat înăuntru. Hugo îl lăsase pe Bill să-i scape din gheare pentru moment și cum stătea de vorbă cu Violet, care mânca cu simț de răspundere dintr-un pachet de biscuiți cu cremă. — Deci, cum a fost în Goa, dragă? Se zice că e plină de turiști acum. —Eh, n-a fost chiar așa de rău, îmi tăie Violet vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
așa, Bill? Bill, care-și turna niște cafea, mârâi ceva și plecă să vorbească cu Helen. Aceasta îl salută cu entuziasm, mergând până-ntr-acolo încât să-i ofere din îndulcitorul ei, semn de înaltă apreciere. — Fii atent, îi spuse Violet cu reproș, e bolnav de inimă. Hugo își dădu ochii peste cap. Ia spune-mi tu, dragă, insistă el, l-ai văzut pe dl. Edwards pe plajă? Cred că toată lumea te întreabă de el. —Cine? întrebă Violet cu indiferență, extrăgând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
atent, îi spuse Violet cu reproș, e bolnav de inimă. Hugo își dădu ochii peste cap. Ia spune-mi tu, dragă, insistă el, l-ai văzut pe dl. Edwards pe plajă? Cred că toată lumea te întreabă de el. —Cine? întrebă Violet cu indiferență, extrăgând un alt biscuit cu cremă din pachet. —Nț, nț, nu mai ești la curent cu noutățile. Richey Edwards, chitaristul de la Manic Street Preachers 1, ăla care se spunea că și-a găsit sfârșitul într-un loc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
spuse Hazel cu calm. Și nu era o persoană foarte fericită. Parcă-l vedeam pe Hugo că-i stă pe limbă să spună: „Eh, cu atât mai bine“, dar, spre meritul lui, se abținu. Probabil că ai fost șocată, spuse Violet cu compasiune. —Păi, eu nu eram acolo la momentul respectiv, spuse Hazel cu simplitate. Și nu mă șochez așa de ușor. Violet făcu ochii mari, cu empatia înăbușită în fașă. Hazel, chemată de Sophie pentru măsurători, traversă camera, iar Violet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
spună: „Eh, cu atât mai bine“, dar, spre meritul lui, se abținu. Probabil că ai fost șocată, spuse Violet cu compasiune. —Păi, eu nu eram acolo la momentul respectiv, spuse Hazel cu simplitate. Și nu mă șochez așa de ușor. Violet făcu ochii mari, cu empatia înăbușită în fașă. Hazel, chemată de Sophie pentru măsurători, traversă camera, iar Violet șuieră către noi: — Incredibilă fata asta! Până nu-o pui să spună cuvintele altcuiva, lemn. Extraordinar. Să știi, Hugo, că e nemaipomenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Violet cu compasiune. —Păi, eu nu eram acolo la momentul respectiv, spuse Hazel cu simplitate. Și nu mă șochez așa de ușor. Violet făcu ochii mari, cu empatia înăbușită în fașă. Hazel, chemată de Sophie pentru măsurători, traversă camera, iar Violet șuieră către noi: — Incredibilă fata asta! Până nu-o pui să spună cuvintele altcuiva, lemn. Extraordinar. Să știi, Hugo, că e nemaipomenit de bună. Va trebui să fiu la înălțime. —Să nu-ți vină rău, acolo sus, Vi, spuse Hugo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
bună. Va trebui să fiu la înălțime. —Să nu-ți vină rău, acolo sus, Vi, spuse Hugo. Cred că e rândul tău. Îi făcu semn cu capul lui Sophie. —Ultima oară m-am măsurat acum o sută de ani, spuse Violet neliniștită. Îndreptându-se către Sophie, își ținea brațele întinse, cu aerul de martir care așteaptă să fie crucificat. Ia stai un pic, Vi. Sophie trase o dușcă zdravănă din cana ei cu cafea. —Scuze, dar iau niște antihistaminice pentru guturai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Janey îmi făcu semn să nu scot nici un cuvânt. —E gluten vegetal. Are foarte puține calorii și-ți face bine, o asigură ea pe Helen. —A, da? Helen luă o îmbucătură zdravănă. — Din moment ce nu beneficiez de dieta miracol a lui Violet, trebuie să am grijă. Nu-mi trebuie mie biscuiți. Violet împroșca cu venin prin fiecare por în seara aceea, dar Janey părea că nici nu observă acest lucru, copleșind-o cu afecțiunea și sprijinul ei. Hai, nu te prosti, ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
gluten vegetal. Are foarte puține calorii și-ți face bine, o asigură ea pe Helen. —A, da? Helen luă o îmbucătură zdravănă. — Din moment ce nu beneficiez de dieta miracol a lui Violet, trebuie să am grijă. Nu-mi trebuie mie biscuiți. Violet împroșca cu venin prin fiecare por în seara aceea, dar Janey părea că nici nu observă acest lucru, copleșind-o cu afecțiunea și sprijinul ei. Hai, nu te prosti, ești la fel de subțire ca și ea, zise ea mângâietor. Ești încântătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
o să se întâmple“. Nu prea-mi aduc aminte piesa, spunea Helen. Dar numele rolului ăsta e. Adică, trebuie să fie ăsta. Ar fi interesant de văzut care sunt limitele susceptibilității lui Philip Cantley. Bineînțeles, îi sărise imediat în ajutor lui Violet când MM ar fi putut s-o dea afară; dar a juca rolul principal dintr-o piesă pe care o regiza el și a o juca pe Hermia într-o producție la cârma căreia era un regizor liber profesionist sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de minune, nu? Merge cu pantalonii. Își ținea o palmă lipită de coapsa-i îmbrăcată în piele neagră, astfel încât să putem aprecia contrastul. —Popo! îi spuse Bill, în scârbă. —O, asta e noua culoare din gamă? Presupun că e un violet închis. Cât de minunat. —Pervers nenorocit ce ești, zise Bill. Ăștia ca tine și ca macaronarul ăla pitic nu merită numele de actor! — Ce idee extraordinară, răspunse Hugo cu glas suav. Și chiar te sfătuiesc să nu cumva să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
îi șopti foarte familiar la ureche: — Ce fetiță rea - fumatul nu-ți face bine. Gâdilată de barba lui, însoțită de duhoarea de bere de rigoare, Tabitha se trase deoparte, tocmai când MM intră și spuse: Are cineva vreo veste de la Violet? Clătinarăm cu toții din cap. Toată lumea e aici, în afară de ea, MM, zise Matthew. Și de Sally. S-a dus s-o ia pe Marie de la spital. — Ești sigur că ai vorbit cu Violet ieri? — Bineînțeles! zise Matthew cu indignare. De fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
intră și spuse: Are cineva vreo veste de la Violet? Clătinarăm cu toții din cap. Toată lumea e aici, în afară de ea, MM, zise Matthew. Și de Sally. S-a dus s-o ia pe Marie de la spital. — Ești sigur că ai vorbit cu Violet ieri? — Bineînțeles! zise Matthew cu indignare. De fapt, i-am lăsat un mesaj pe robot. Nu i-am spus despre ce e vorba, doar că ai convocat o întâlnire specială în dimineața asta. MM se uită la ceas. Deja e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
vorba, doar că ai convocat o întâlnire specială în dimineața asta. MM se uită la ceas. Deja e zece și jumătate. Trebuie să începem, altfel nu mai avem nici o șansă să repetăm în dimineața asta. S-o ia naiba pe Violet, adăugă ea. Nu-și dă deloc silința. Venind din partea lui MM, acest comentariu destul de blând avea aceeași forță ca și când Oliver Stone ar fi înnebunit de furie, i-ar fi făcut cu ou și cu oțet pe toți actorii, de la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
repetată ieșiră în față, în timp ce ceilalți se răspândiră care încotro ca să-și pună hainele pe ei. Tocmai în acel moment se auzi o voce din capătul îndepărtat al sălii: — Nu pot să cred! Am crezut că întâlnirea a fost anulată. — Violet? Unde ai fost? zise Sophie pe un ton disperat. — Unde am fost? Păi, e clar că sunt singura care nu a fost anunțată! zise Violet supărată. — Ți-am zis de întâlnire ieri după-amiază! protestă Matthew în timp ce ea săgeta cu privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]