632 matches
-
plita din bucătărie, nu-i nici o primejdie; ceva mai Încolo, nu prea departe, e clădirea unde ar putea locui profesorul de educație fizică de la școală; din cînd În cînd, clădiri acoperite de praf sau cîte o cazarmă sau un loc viran și Carlos se simte cam dezorientat, deși, fiind creol, se orientează repede și n-ar recunoaște pentru nimic În lume că nu știe drumul, ia spune, coană-mare, pe unde s-o luăm și Arminda, cam dezorientată și ea fiindcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe ochi. Susan trebui să-l trimită pe Carlos pînă la maghernițele din afara orașului ca să-i aducă pe cei doi majordomi. Rămăseseră acolo pînă-n ultima clipă, profitînd de vacanța plătită pentru a-și termina căsuțele În stilul cu-propriile-mele-mîini, pe locul viran pe care-l cumpăraseră, Îmbrățișări călduroase și mare bucurie În camerele servitorilor din noul palat. PÎnă și Susan veni să le spună bun-venit, ca să nu mai vorbim de Julius, care nu se mai mișcă de acolo de cînd sosiră Celso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la Lince. Banii erau păstrați În aceeași casetă și el prefera să-i țină În dormitor, fiindcă aici, În noua casă, erau mai În siguranță. Dar subiectul care i-a entuziasmat cel mai tare a fost construirea căsuțelor pe terenul viran din marginea orașului, Într-o zi o să-l ducă să i le arate. Deocamdată, aveau de Înfruntat probleme mai urgente. Numai patru supraviețuiseră după naufragiul vechiului palat și, chiar dacă pînă una alta Arminda pregătea de mîncare pentru copii și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stăteau mai departe cufundați În tăcere o să ajungă acasă la Cano și n-o să aibă ce vorbi, fiindcă de fapt nu se cunoșteau. Lucrurile stăteau acum și mai prost pentru Julius, după ce Într-o noapte visă că străbătea niște terenuri virane fără sfîrșit și umbla pînă se lăsa Întunericul ca să ajungă la o casă care i se păruse că e a lui, dar cînd o văzu de aproape Își dădu seama că e a lui Cano, și el era de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe lîngă ei, fără ca Julius să-l fi observat cînd se apropiase. — Să nu uiți. Te aștept mîine la patru. Îi spuse În fugă. Julius găsi cuvintele potrivite ca să-i răspundă abia cînd Cano era departe, intra În primul teren viran din șirul nesfîrșit pe care-l avea de străbătut, după ce se strecurase printre zecile de mașini și camionete care claxonau de zor anunțînd că mămica sau șoferul așteptau nerăbdători. Uite-l pe Carlos. Chiar În noaptea aceea Julius a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de rîs. Își luă avînt și sări pe trotuar și trebui să-și ia din nou avînt pentru că avea În față o băltoacă, așa Încît pînă la urmă făcu un soi de triplu salt și se trezi pe un teren viran, cu picioarele acoperite de un strat de praf uniform. Julius simți că privirea Îi fuge Într-o parte, că bărbia i se Înfige În piept și că, răsucindu-și capul, cravata i se deplasează spre umărul drept. Se simți trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Înfrigurat, dar obișnuința Îl sili să meargă Înainte. Drumul pe străzile care duceau spre casă nu era chiar atît de primejdios și de pustiu cum crezuse. Nu erau multe case deocamdată, dar erau mult mai puțin neprimitoare decît terenurile virane unde dădeai mereu peste cerșetori și hoți de copii. Dar acum era cu neputință să n-o ia pe-aici. Bunicuța se obișnuise să-l vadă venind la o anumită oră. Fusese un ghinion și nimic altceva, fiindcă la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vadă venind la o anumită oră. Fusese un ghinion și nimic altceva, fiindcă la Început el se Întorcea Întotdeauna pe străzile alea curate și tocmai În ziua cînd i-a trecut prin cap s-o ia pe scurtătură, peste terenurile virane, bunica i-a socotit timpul de care avea nevoie ca să se Întoarcă de la școală și acum, dacă stătea mai mult, ea se speria și el ar fi putut s-o găsească moartă de frică. N-avea altă soluție decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nevoie ca să se Întoarcă de la școală și acum, dacă stătea mai mult, ea se speria și el ar fi putut s-o găsească moartă de frică. N-avea altă soluție decît să se Întoarcă În fiecare zi trecînd peste terenuri virane și maidane. Era singurul mod de a evita moartea bunicuței și fără ea ar fi rămas singur pe lume. În schimb, dacă ești un copil bun și ajungi mereu la timp acasă, bunica o să poată trăi liniștită pînă ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de primejdie, Se dezmetici numai cînd Îl auzi spunînd am ajuns, domnișorule... Se uită la Carlos Înspăimîntat și azvîrli crenguța cu care atinsese pe drum o mulțime de lucruri, dar În același timp venise cu camioneta și nu străbătînd terenuri virane și nu pusese nume nici unui lucru și nici nu ținea În mînă o crenguță. „Somn lung, profund și odihnitor“, se gîndi, coborînd din Mercury. Îi veni din nou să caște. Din fericire soneria bătută În peretele galben și rece, mîncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fapt nici nu-și luase rămas-bun de la Santiago și de la Lester, acum nu-și mai punea Întrebări fiindcă San Isidro, casele luminate Îi atrăgeau atenția unele după altele, Susan se uita În sus, fațadele Îi ascundeau cerul, dar un teren viran, un loc de casă nefolosit Îi Întuneca priveliștea, aducîndu-i În fața ochilor o bucată de noapte, o stea care dispărea iute, la fel ca mîna ei cu cîteva clipe În urmă În aerul călduț asemeni avionului care a plecat, da, darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ferme din statul New-York. De sus oamenii par furnici, automobilele jucării de copii. E Duminică, spre seară. Mulți se întorc din excursii, și acum ne putem da seama ce înseamnă automobilismul aci. Staționarea mașinilor ridică o grea problemă. Un loc viran e o avere. Se plătește 1⁄2 dolar pe oră. Într-unele străzi de pe cuprinsul țării s-au instalat aparate automate, care controlează durata staționării. În New-York și Chicago, se plăteau ulterior tineri șoferi cu ora, pentru a ține mașina
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
deschise. Erau dispuse În semicerc, la intervale neregulate și Îndreptate În toate direcțiile. Mie mi-a atras atenția priveliștea de pe partea cealaltă a rîului, peste mal. Nu se văzuse pînă atunci pentru că fusese mascată de livada de peri. Un teren viran Întins, necultivat, fără case, fără copaci, era luminat strălucitor, ca o scenă, din trei părți de proiectoare mari cu diametrul de vreun metru pătrat. Cam la o sută de metri spre dreapta se Înălțau o grămadă de birouri și diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Autobuzul, cu cei aproape douăzeci de pasageri, a luat-o pe malul râului Kamo și apoi s-a îndreptat spre nordul orașului Kyoto. Cu cât înaintam spre nord, cu atât peisajul citadin devenea mai pustiu, cedând locul câmpului și spațiilor virane. Acoperișurile negre ale caselor și serele acoperite cu folii de plastic străluceau puternic în lumina soarelui de la început de toamnă. Autobuzul a pătruns în munte. Drumul șerpuitor nu-i dădea șoferului răgaz nici măcar să-și tragă sufletul - trăgea de volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu mai știu nici măcar ce am văzut mai întâi sau la urmă. Călătoream dintr-o localitate în alta cu trenul, cu autobuzul sau făceam autostopul, și mă luau camionagiii pe locul din stânga 1. Îmi întindeam sacul de dormit pe locuri virane, prin gări, prin parcuri, pe malurile râurilor sau pe plajă. Chiar m-au lăsat într-o noapte să dorm la poliție, iar în alta am dormit în cimitir. Puteam dormi oriunde, atâta vreme cât nu încurcam pe nimeni și cât puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bunicilor. am regăsit strada care ducea la ei și care șerpuia în paralel cu un rîu. nu mai recunoșteam totul, iar la un moment dat una dintre potecile pe care o luasem s-a înfundat într-un fel de teren viran năpădit de o vegetație sălbatică, mărăcini și tufe pline de țepi. Un gard de sîrmă ghimpată bloca trecerea, iar undeva, pe o tăbliță, scria teren mILItar. am rămas uluit că acel drum pe care îl parcursesem de atîtea ori în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spus că avea și iel o părere. Copilu, care-l obosesc explicațiili, l-a Înghiontit c-o mână care, de-o vede măcelaru, s-a sfârșit cu lipsa de friptane și cârnățoi la grătar. L-a Împins p-un loc viran, din ălea care când nici nu gândești se construiește pă iele un loc dă parcat, și gagiu s-a lipit d-ăle nouă caturi dă la un calcan senza finestra nici geamuri. Între timp, ăi dân urmă ne Împingea, nerăbdători să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o mică parcare, își scoase mobilul și luă la rând numerele de pe listă. Profesorul Fay avea dreptate. Toate laboratoarele puteau face testul, dar nici unul nu era dispus să-l facă înainte de naștere. Descurajată, Fran rămase cu privirea pierdută la terenurile virane, pline de buruieni, ce înconjurau impresionantele clădiri de birouri, noi-nouțe. Mai avea doar două locuri în care nu sunase. Răspunsul fu din nou negativ, dar cel puțin îi dădură un alt număr de telefon, o clinică nouă, spuse funcționarul, recunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urme ale infracțiunii. La cea de-a doua treaptă, se rupe cuiul, milițianul cade și se lovește crunt la un cot. Se ridică înjurând și nervos ia scara, o frânge și o aruncă lângă gardul ce ducea la un loc viran. Pătruns de durere, renunță la idee și din acel moment se hotărăște să execute numai ce și se ordonă. Acel tânăr milițian era plutonierul Iacob Ioan, în prezent locotenent col. în retragere. Plutonierul Iacob Ioan, pe parcursul activității sale a dat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nu ardea prea bine, așa că îl ia și îl aruncă în wc-ul din curte. Este gata de plecare de la locul faptei, dar nu poate, căci în stradă apăruseră curioși la zgomotul de armă. Nu poate sări nici gardul spre locul viran din apropiere unde se strânseseră curioșii de la Fabrica ,,Oleaginoasa’’. Fără a fi observat de cineva, se rșefugiază în podul casei, unde rămâne ascuns mai multe ore până va găși momentul potrivit să sară peste gard și să fugă la gară
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ea, îndreptându-mă spre fundul orășelului, unde se găsesc cimitirele. Umblu, cu sandalele afundate în pulberea fină și albă a ulițelor, copleșit de febră, până când îmi dau seama că ceea ce caut este tot marea și atunci tai drumul prin locuri virane și grămezi de bolovani. În una din aceste inutile evadări cu pocăite reîntoarceri o văzui pe Amidé, în fundul unei curți. Era desculță, cu genunchii ușor îndoiți. Stătea în picioare, aplecată din șale, cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe partea cealaltă. Numai că, de data aceasta, nu mai urma un șir de clădiri cenușii deznădăjduitoare: de data aceasta, era doar un gard de sârmă, Înalt de șase picioare, care separa uscătoria verde de o fâșie largă de teren viran. O proprietate industrială se distingea prin gard și În spatele ei două clădiri Înalte: Tillydrone. Doug Disperatul MacDuff se străduia să se cațere peste marginea de sus a gardului celui Înalt. — Stai pe loc! Logan o luase la pas prin zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din nou. Ce naiba, ești afurisitul de Houdini? Cățărându-se pe gard, Logan realiză brusc cum de reușise Doug Disperatul să dispară așa repede. Gardul marca linia despărțitoare dintre Sandilands Estate și calea ferată dinspre nord, din afara orașului. Ascunsă de terenul viran și de tufe, era o ravenă adâncă și lată, făcută de mâna omului, cu șine de cale ferată pe fundul ei. Doug alunecase În jos pe o parte a marginii abrupte. Bătrânul nu mai alerga foarte repede. Încetinise până la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-l pună pe fugă. Howesbank Avenue numărul 25 era o casă mijlocie cu terasă, pe un bulevard larg din colțul de nord al Middlefieldului. Nu mai era nimic În spatele unui șir de clădiri vopsite În alb, În afară de marginea unui teren viran mizer, dincolo de care urmau carierele de granit dezafectată. Apoi urma o pantă abruptă spre Bucksburn, cu morile sale de hârtie și crescătoria de pui. Vântul șuiera În spatele caselor, ridicând de pe jos o perdea de zăpadă Înghețată, amestecând-o cu fulgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scoase insigna și începu să urce. Polițiștii mișunau, cu mâinile aproape de tocurile revolverelor și aruncând priviri sălbatice. Danny arătă spre tinicheaua lui. — LASD, West Hollywood. Lucrez și eu la un caz în care cadavrul a fost aruncat pe un teren viran și în timp ce eram la secție, am auzit la radioul vostru că ați găsit ceva. Doi polițiști dădură din cap. Doi îi întoarseră spatele, ca și cum un detectiv de la comitat era ultimul om. Danny înghiți în sec. Secția West Hollywood era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]