564 matches
-
facă frică de bivol. Și mai era și faptu’ că era supărat. Și mașina. Mașinile făceau ca totul să pară normal. O să mănânce foc de-acuma. Văzuse asta și-n război. Te schimbi mai mult decât după ce ți-ai pierdut virginitatea. Frica dispare de parcă ar fi fost amputată. Crește altceva-n locu’ ei. Cel mai prețios lucru pe care-l are un bărbat. Lucrul care Îl face să fie bărbat. Și femeile puteau să-și dea seama de asta. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
simpatică), și în casa inginerului. Remarc atitudinea lui Sen în această căsătorie; de fapt, el a aranjat totul și mi se plânge că Mantu "sugerează" prea mult și se precipită. Mantu îl respectă într-atît, încît i-ar îi dat și virginitatea miresei, după cum e obiceiul în anumite părți ale Indiei, ca învățăcelul să acorde prima nox lui guru (Mantu îmi spune mereu că inginerul nu e numai văr, ci și guru). Am fost peste tot, am văzut toate amănuntele totdeauna în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sufletului ei. Dar mă trezeam prea puțin clătinat de întîmplările acestea eventuale. Scriind, mă întrebam: o mai iubesc? Nu; mi se părea că o iubesc, numai atât. Înțelesei pentru a suta oară că mă atrăgea altceva în Maitreyi: iraționalul ei, virginitatea ei barbară și, mai presus de toate, fascinul ei. Îmi lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nu îndrăgostit. Și, ciudat, înțelegeam nu în ceasurile mele de luciditate, ― multe-puține câte mai aveam ―, ci în clipele din pragul experiențelor decisive, în clipele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și nu se plâng, care au încă o etică, iar fetele lor sunt sfinte, nu târfe ca ale noastre. Să mă căsătoresc cu o albă? îl întrebai eu, încercînd să fiu sarcastic, cu o fată care n-a cunoscut niciodată virginitatea și nu va cunoaște niciodată desăvârșita abandonare? E o lume moartă lumea noastră, continentele noastre albe. Nu mai găsesc nimic acolo. Dacă aș fi primit, cum mă rog lui Dumnezeu să fiu, într-o familie indiană, aș găsi puteri să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care se masturbează știe el, i-a telefonat chiar ea cu un hamster. În traducere... libertină: ca să faci sex, n-ai nevoie de sentiment. Și se crede cu haz cînd îi spune interlocutoarei, logic și spontantaneu: "Ce? Dacă-ți pierdeai virginitatea (și scoate un șir de onomatopee, sugerînd bufnetele) cu un picior de scaun, te îndrăgosteai de scaun?" Urît mai arată viața între Bebe Sex și Titi Sacru, între vipuri goale și vipuri în sutană, între reclame și manele! Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu, Înseamnă că bea foarte repede. Lily băuse Întotdeauna În stil mare, dar asta nu era deloc bizar, dat fiind că Lily făcea totul În stil mare. Ea fusese prima care fumase marijuana În școala generală, prima care Își pierduse virginitatea În liceu și prima care sărise cu parașuta În facultate. Iubea orice și pe oricine, chiar dacă iubirea nu-i era Întoarsă, cu condiția ca asta să o facă să se simtă vie. „Zău că nu Înțeleg cum poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iadului. Cuvântul acela m-a oprit din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către gravitate, spre acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară ca un fulg de voal, s-a Înșurubat Într-un dans al virginității cărnii. Nu mi-a mai păsat că a aruncat apoi cu oale și ulcele pline de lături, că s-a smiorcăit, m-a umplut de zoaiele unei vorbiri deșuchiate, Închise În putreda alterare a cărnii, m-a arătat cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
neliterar care, realmente, ar merita să fie scris de mâna unei scriitoare capabile de la fel de multă sinceritate sentimentală nesofisticată de nici o retorică. E În jurnalul lui A. substanța unui personaj (al persoanei Întâi) care conturează un teribil bovarism al virginității și o năucitoare lipsă de finețe și de geometrie a erotismului adolescentin. Pe de altă parte, jurnalul lui M. ar trebui citit simultan ca document al vieții autentice a criticului in nuce și ca literatură (critică, proză, eseu, jurnal), conștientizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
matrimoniale ale familiei. Conservând virtutea copilei lor, părinții conservă de asemenea continuitatea descendenței și integritatea patrimoniului lor. Câțiva ani mai târziu, într-o societate misogină, acest model le va permite și bărbaților să-ți țină mai bine sub control consoartele. Virginitatea soției le aduce liniște, le gâdilă ogoliul: nu vor fi niciodată comparați cu un altul, și vor putea să-și modeleze soțiile după chipul lor. "Bărbatul este un Dumnezeu care se vrea stăpân absolut al creaturii sale", spune un personaj
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cele din urmă, la "isterie", "nebunie", chiar "suicid"3! În practică totuși, preceptele creștine privind castitatea suferă pentru a o spune la modul eufemistic numeroase deformări atunci când este vorba de băieți. În vreme ce nici nu se pune problema vreunei concesii cu privire la virginitate și puritate morală în cazul tinerelor domnișoare, inițierea sexuală a tinerilor bărbați este acceptată, ba chiar considerată în unanimitate ca firească. Unii aristocrați mai libertini mergeau chiar până la a-și familiariza feciorii cu bordelurile. De ce această toleranță? Pentru că bărbații sunt
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din brațele ei plin de dezgust și de amărăciune"5. La colegiu, cei mai experimentați dintre tovarășii de învățătură găsesc plăcere în a-i iniția, într-un stabiliment din apropiere, pe nou-veniți, dornici să-și piardă cât mai repede stânjenitoarea virginitate. Raitele prin bordeluri, unde tinerii se iau la întrecere în a-și dovedi bărbăția, sunt un obicei împământenit. Laurii îi revin celui care se arată cel mai îndrăzneț. "Când eram tânăr [...], povestește tot Flaubert, mergeam la bordel cu prietenii, o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
La rândul ei, soția dezamăgită riscă să devină complet și iremediabil frigidă... asta dacă nu încearcă să găsească alinare în brațele altui bărbat. În afara corpului medical, unii vor merge chiar mai departe, neezitând să pună sub semnul îndoielii însăși dogma virginității feminine. Léon Blum mai ales stârnește un scandal atunci când cere în controversata sa lucrare Du Mariage (1907) ca bărbații și femeile să beneficieze de aceeași libertate sexuală. De asemenea, un oarecare Croissac nu se ferește să afirme în 1898, în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o funcție educativă, o funcție de trezire. O tulbură, o amețește, îi provoacă fiori și senzații îmbătătoare. Oferă senzualității pe care ea se încăpățânează s-o refuleze un drenaj, o mică supapă de siguranță, care o împiedică să explodeze. Face ca virginitatea să-i fie suportabilă. Din păcate, pe măsură ce gustă din savoarea acestui joc, Catherine îi descoperă și limitele. Ca atâtea alte fete tinere, este asaltată de "emoții neașteptate și de așteptări care rămân nesatisfăcute"36. Se împiedică mereu de un obstacol
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se apropie uneori în mod straniu de cea a domnișoarelor. Adesea, adulții sunt, ca și fetele tinere, măcinați de contradicții. Prinși ca într-o menghină între dorințele, regretele, fantasmele lor nedomolite, constrângerile morale și imperativul, de data aceasta nu al virginității, ci al fidelității. În perioada Belle Époque, acesta din urmă este mult mai constrângător în cazul femeilor decât în cel al bărbaților. Atât legea, cât și opinia publică sunt mai indulgente cu soțul adulter decât cu femeia care "a călcat
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se mai întâmplă ca natura să-și recapete drepturile", flirtul devenind preludiul, anticamera adulterului. Interdicțiile morale pe care le au de înfruntat adulții pentru a trece la fapte atârnă mai puțin greu în balanță decât teama de necunoscut și tabuul virginității. Există, în societatea înaltă din la Belle Époque, o convenție tacită care stabilește că un bărbat însurat și chiar o femeie măritată pot avea aventuri, cu condiția să rămână discreți. Relațiile adultere, chiar dacă sunt condamnate și provoacă uneori drame, sunt
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
burghezilor în primul rând ca o pervertire, o degradare socială. Acest joc amoros îi șochează deoarece nu corespunde codurilor clasei aristocratice și burgheze, care se străduise întotdeauna, prin intermediul normelor sale de distincție, de bună-cuviință, să se delimiteze de marea masă. Virginitatea și pudoarea extremă a tinerelor fete, greaua povară a conveniențelor care apasă pe umerii lor, toate acestea nu au numai o justificare morală, ci și o rațiune de a fi socială. Pentru mediile dominante, acestea sunt un simbol al puterii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ar putea părea adevărate "gâsculițe neprihănite", crescute după vechiul stil, în cea mai strictă tradiție burgheză. După cum subliniază Simone de Beauvoir în memoriile sale, clasele înstărite întrețin încă "un cult al tinerei domnișoare, cea autentică"91. În acești ani '20, virginitatea și neprihănirea feminină rămân idealuri cu atât mai mult cu cât modelul băiețoasei este prezent în cugetul tuturor. Însăși Simone de Beauvoir, înainte de a deveni simbolul scriitoarei feministe din perioada postbelică, mărturisește că fusese și ea una dintre aceste fete
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
obișnuit masculul în cugetul fecioarelor". Această reflecție a posteriori are totuși meritul de a evidenția cât de pronunțate erau anumite idealuri și trăsături culturale în perioada dintre cele două războaie: ideea că dragostea trebuie să fie absolută și eternă, imperativul virginității impus fetelor tinere, precum și neîncrederea viscerală privind simțurile. Scrupulele și temerile care o tulbură pe adolescentă seamănă cu confuzia cu privire la sentimente care le caracteriza pe tinerele domnișoare la începutul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, secolul XX sfârșește prin
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ambiguității, flirtul devine de asemenea artă a jumătății de măsură, a compromisului. Femeile și a fortiori fetele tinere oscilează încă între dorință și teamă, între tentația aventurii și imperativul virtuții. Însă ele pot acum, fără a risca să-și piardă virginitatea ori onoarea de femeie măritată, să meargă mult, mult mai departe. Până unde...? Aceasta-i întrebarea. Linia dincolo de care nu se trece nu mai este la fel de precis definită ca în anii Belle Époque. De acum înainte, flirtul prezintă particularitatea de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
încurajatoare, ne putem permite oarecare libertăți vizavi de ea..". Iar Paul Reboux și-o permite pe aceea de a propovădui o morală mai hedonistă, mai epicureică, o "nouă știință a iubirii". "Să ne dezbarăm de vechile principii privind pudoarea, nuditatea, virginitatea. Să le lăsăm pe femei să ne devină egale"101. De fapt, chiar dacă este mai puțin spectaculoasă ca în perioada "anilor nebuni", mișcarea de liberalizare a moravurilor continuă pe parcursul anilor '30. Impulsul inițial fusese imprimat. Anii '20 au sădit germenii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
grădiniței se închide, îi face o scenă lui André. Și totuși, aceste absențe providențiale ale părinților le permit tinerilor să meargă și mai departe cu flirtul. Să se aventureze departe, mult mai departe pe căile senzualității... până la "pragul" sacru al virginității. "Groaza de a nu rămâne însărcinată mă trăgea înapoi mai mult decât interdicțiile morale, recunoaște astăzi Dominique Desanti. Era una dintre meschinele banalități ale generațiilor acelora. Frica de un copil închidea o graniță, dar te forța în schimb să fii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
neîmblânzită, ca să poată să-i sufle bruneta drăguță cu care Bernard se pregătea să flirteze! Totuși, nu acesta este aspectul cel mai important în ceea ce privește grupul de colegi. Problema principală este de a ști care dintre ei are să-și piardă primul virginitatea. Împotriva oricărei așteptări, Claude este cel care, înaintea tuturor celorlalți, face pentru "prima dată" amor, și aceasta se întâmplă cu o prostituată. Tânărul este atât de necăjit în urma acestei îmbrățișări sinistre, a acestor "câteva clipe de căldură", încât se duce
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ar spune, o afacere. Or, pe această piață numărul cât mai mare de flirturi le crește valoarea, face să le urce cota personală. Totuși, această valoare s-ar fi prăbușit brusc, dacă tânăra Americă ar fi ajuns să-și piardă virginitatea, devenind o "femeie ușoară". Chiar dacă intră în concurență cu noile canoane ale seducției, puritanismul primilor colonizatori continuă totuși să se exercite cu aceeași vigoare. Mai cu seamă în anii '40-'50, când pilula contraceptivă se află încă în stadiul de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vieții familiale și rolul casnicelor de la periferie de stăpâne absolute ale gospodăriei, recunoscând în același timp autoritatea supremă, și adesea absentă, a tatălui". Prin urmare, se așteaptă de la o femeie "cum trebuie" să se dedice exclusiv soțului și căminului. Pierderea virginității, depășirea fazei flirtului în anii vieții de domnișoară nu sunt nici acum tolerate. Cu toate acestea, cinematografia, revistele precum Playboy și chiar arta prin artiști precum Andy Warhol, care celebrează, în 1962, chipul și buzele multiplicate ale lui Marilyn 163
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ani ai Războiului Rece și decolonizării, societatea franceză trăiește încă întoarsă către trecut. Așa cum se înverșunează să-și păstreze prestigiul de mare putere, tot așa se agață cu încăpățânare de valorile sale tradiționale: ordinea, respectarea autorității, morala creștină burgheză și virginitatea tinerelor fete. Și totuși, este pe cale a se înfăptui o revoluție culturală. În cursul acelorași ani, Franța pătrunde de asemenea în modernitate. Pe plan internațional, renunță treptat-treptat, de bunăvoie sau silită de împrejurări, la posesiunile sale coloniale. Recunoaște, fără a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]