2,463 matches
-
puncte, atunci, când explici sau expui o situație. Punct și virgulă .. de la capăt. Viața are multe semne de punctuație. Dar ... și le alege singură, după propriile reguli. Gramatica și fonetica vieții se aplică diferit, în ... Citește mai mult Punctul și Virgula fac diferența.Semnul exclamării înfrumusețează, sau nu, existența.De ce?Pentru că te surprinde prin entuziasmul trăirilor sau te atenționează, când ceva nu e în regulă.Semnul întrebării e curios și tupeist. Vrea, să știe tot.În scris și în viață.Pui
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
existența.De ce?Pentru că te surprinde prin entuziasmul trăirilor sau te atenționează, când ceva nu e în regulă.Semnul întrebării e curios și tupeist. Vrea, să știe tot.În scris și în viață.Pui punct, când situațiile sunt în defavoarea ta. Pui virgulă, dacă lucrurile se pot remedia.Punct. Sfârșit de capitol. Punct, într-o situație clară.Virgulă, în continuarea unei idei sau întâmplări care vrei, să continue.Două puncte, atunci, când explici sau expui o situație.Punct și virgulă .. de la capăt. Viața
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
în regulă.Semnul întrebării e curios și tupeist. Vrea, să știe tot.În scris și în viață.Pui punct, când situațiile sunt în defavoarea ta. Pui virgulă, dacă lucrurile se pot remedia.Punct. Sfârșit de capitol. Punct, într-o situație clară.Virgulă, în continuarea unei idei sau întâmplări care vrei, să continue.Două puncte, atunci, când explici sau expui o situație.Punct și virgulă .. de la capăt. Viața are multe semne de punctuație. Dar ... și le alege singură, după propriile reguli.Gramatica și
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
în defavoarea ta. Pui virgulă, dacă lucrurile se pot remedia.Punct. Sfârșit de capitol. Punct, într-o situație clară.Virgulă, în continuarea unei idei sau întâmplări care vrei, să continue.Două puncte, atunci, când explici sau expui o situație.Punct și virgulă .. de la capăt. Viața are multe semne de punctuație. Dar ... și le alege singură, după propriile reguli.Gramatica și fonetica vieții se aplică diferit, în ... XI. POȚI ..., de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. ... înțelegi, dacă
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
E ultima zi a anului, după această virgulă nu ar mai trebui să apară decât un punct. Nimeni, absolut nimeni nu mai are timp de cronici, editoriale, emisiuni, interviuri, anchete sau reportaje, nimeni nu mai are, în această ultimă zi a anului, obiecții, nimeni nu fuge după cuvinte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93504_a_94796]
-
din acela al hermeneuticii tematice, stilistice, expresive a Limbii Române - filonul aurifer, mereu fraged, numit nu geniu, ci ingenium ingens. DAN LUPESCU P.S.: Prețuindu-l pe profesorul Uritescu, nu ne putem abține să nu ne arătăm mâhniți de zecile de virgule (obligatorii!) lipsă, mai ales în ultimele capitole ale volumului Structura variată, natura expresivă și valoarea artistică a PAMFLETULUI, ori de formulări stângace/ neglijente: p.12: ,,o prestigioasă tradiție a cultivării lui” - dacă-i tradiție, e clar că e a ...cultivării
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
fac anumite secvențe aproape de neînțeles: p. 89 - ,,nu sunt mai puțin semnificative eticii” - apreciem că lipsește cuvântul ,,asupra”, corect fiind ,,nu sunt mai puțin semnificative asupra eticii”; p. 87 - ,,Respectivul pamflet se intitulează Modestia creatorului la unele cazuri deficitare” - lipsește virgula obligatorie după titlul pamfletului (Modestia creatorului,...”) și cuvântul, bănuim, ,,referindu-se”, pe înțeles fiind: ,,Modestia creatorului, referindu-se la unele cazuri”. Se subînțelege, că - la reeditarea volumului respectiv - se impun corecturile de genul celor precizate de noi, mai înainte. Succes
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
jar catran și pucioasă. Încercasem un pact cu Diavolul pentru a supraviețui; îi oferisem truda mea, dar nu și sufletul. Pentru că, înainte de prăpăd, printr-o scrisoare-ordonanță, mi se ceruse să rescriu totul, or, eu refuzasem să schimb fie și o virgulă. „Ce am scris, am scris!” a fost răspunsul meu; chiar și Pilat se ținuse tare, respingând - tot așa - o propunere oarecum asemănătoare: nu puteam să mă cobor sub nivelul lui. Aveam ciornele, fișele, aș fi izbutit să refac fiecare manuscris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ucizi. Dacă încerci să îl elimini, cu ajutorul Magistratului, tot edificiul Stațiunii se va prăbuși. Romanul tău crește prin romanul lui. E romanul meu: o silabă nu e-n stare fără mine! Eu îi scriu fiecare cuvânt; eu îi pun fiecare virgulă. Fiecare punct! E o părere. Romanele voastre au existat dintotdeauna! Două compartimente dintr-o cutie chinezească infinită! Nu-ți convine prezumpția cu Depozitul de Memorie al Planetei. Vanitatea de creator-absolut-pe-foaia-ta-de-hârtie te împinge spre nesăbuință: vei fi la mâna propriilor personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
denaturează; falsifică sensuri și esențe; scrisul și vorbirea devin tot mai bizare. Cel mai potrivit ar fi un procedeu filmic, flash-uri infinitezimale declanșate de minți superexersate. Toată povestea Stațiunii fixată, instantaneu, pe cortexul celui interesat; datele romanului, până la ultima virgulă, transmise genetic din generație în generație, până la Sfârșitul Lumii și chiar dincolo de Sfârșit: în plan subtil informația e veșnică. Ai văzut pe raftul unei librării o carte; vreo mie opt sute de pagini, în trei volume. Trei ceasloave petrecute cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
odată, cuiva: „Pentru răul făcut personajelor mele, acestea mă vor urmări și pe lumea cealaltă!”. Am spus. Poate, acolo, vom găsi, împreună, o continuare mai convenabilă a celor pământene și nepământene. Fapt pentru care voi încheia acest manuscris cu o virgulă. Sau cu două puncte; cu punct și virgulă. Fără nici un semn de punctuație PAGE 81 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Statiunea redactata acceptat.doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mă vor urmări și pe lumea cealaltă!”. Am spus. Poate, acolo, vom găsi, împreună, o continuare mai convenabilă a celor pământene și nepământene. Fapt pentru care voi încheia acest manuscris cu o virgulă. Sau cu două puncte; cu punct și virgulă. Fără nici un semn de punctuație PAGE 81 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Statiunea redactata acceptat.doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
produs În Împrejurări niciodată elucidate. Ei bine, acest proprietar de hotel care se află la originea demenței ce a cutremurat Franța prin anii șaizeci-șaptezeci se numea Nicolae Corbu (sau, după numele său franțuzit, Noel Corbu) și era român! Punct și virgulă... Camarada mea de zbor și-a Încheiat brusc cu o point á de efect povestirea și mă privea triumfătoare, convinsă că Îmi servise la capac o surpriză extraordinară. Nu greșea, și probabil că fizionomia mea spunea foarte clar acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Blanche de Castilia, nepoata lui Ludovic cel Sfânt. Pe acestea din urmă (despre documente vorbesc), Noel Corbu le-a Înmânat spre păstrare lui Sebastian. „Eu nu am nevoie de ele, le am În cap, le-am Învățat pe dinafară până la virgulă, iar În mâinile altcuiva nu trebuie să ajungă. Venirea ta În Franța mi se pare un semn al providenței. Aici nu există nici un loc unde le-aș mai putea ține ascunse, sunt prea mulți cei care ar da orice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rază de speranță, cu toate că nici eu nu credeam cine știe ce În propriile-mi vorbe: - De ce iei lucrurile așa? Te-ai uitat foarte atentă pe cele două seturi de hârtii? Sunt, Într-adevăr, identice? Nu diferă nici o literă, nici o cifră, nimic? - Nici o virgulă măcar... Dacă este așa cum spui, e bine. Nu te impacienta, nu-mi arde de paradoxuri. Cred că tocmai perfecta lor identitate e un semn bun. Știi ce-mi spune mie treaba asta? Că soluția este ascunsă aici și nu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Atunci eu ce să mai zic de viața mea? Știți voi câte rapoarte, câte misive, câte înscrisuri trebuie să citesc zilnic? Și dacă le-ați vedea cum sunt scrise! Când le citesc, am senzația că noi cucerim numai popoare indo-europene. Virgulele sunt puse aiurea, subiectul se-acordă cu câte-un grup de boieri mai mari, frazele sfârșesc invariabil cu apelul la mazilire. De la asediul Vienei n-am mai văzut un epitet ca lumea. încet, încet, tot urmărind rapoartele, încep să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în care șiruri-șiruri de personaje se duc la muncă, să-și ocupe posturile de lucru în textul nostru. A răsărit și soarele, un soare arzând vesel, arătându-și dinții. Gospodinele au început să-și bată tapetele, făcând să cadă cuvintele, virgulele inutile, copiii merg voioși spre Școala de literatură, printre blocuri au oprit câțiva editori strigând „Texti cumpar! Texti goali!”, la ușă sună politicos un controlor, ca să factureze consumul de cerneală, iar peste toate, de la bucătărie, se aude glasul soției anunțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încăpere, un apartament din stabilimentul signorei Maxima, povestitorului i se face lehamite. Senzație firească, ce se-abate și în proză de vreo două ori pe an. Literatura - redarea viului de către un om - cui prodest? se întreabă povestitorul. Alte poziții, aceleași virgule, alte discuții, aceleași linii de dialog. Nimic nou. Ce să facă el cu-această ușă întredeschisă prin fața căreia, urmând pe signora Maxima, trec acum Metodiu și Iovănuț? S-o deschidă și s-arunce înăuntru o privire? La ce bun? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o literă și pe urmă grupe și clase Întregi de autori s-ar topi În același simbol grafic, ales arbitrar după cum indică acul istoriei, pînă cînd toți autorii ar intra În golul unei vocale, nemailipsind decît un pas ca să ajungă virgulă sau paranteză sau punct. De cînd a făcut al doilea accident vascular nu mai scrie. Se scoală uneori noaptea și-mi spune poezii care-i vin În somn „afară e frig și În mine departe aburește-ți privirea să zărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de la roua din iarbă și mă gândeam cât de amuzant va arăta. Cum caietul îmi aluneca de pe genunchi de fiecare dată când încercam să scriu câte ceva, pagina începuse să arate destul de rău. „A“-urile arătau a „D“-uri și câteodată virgulele mi se lungeau pana la cealaltă linie. Mi-am terminat în sfârșit tema, m-am ridicat și m-am curățat de firele de iarbă de pe pantaloni. Mai trebuia să cobor dealul și să traversez orașul până la școală. Soarele ieșise de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de câteva ori bietele priviri, după care dădu drumul lecturii. - Ăăăă... Chiuveta de oțel, spuse ea școlărește, fără nici cea mai mică urmă de încercare să rostească altfel decât plat aceste cuvinte. Ăăă... încep. Deodată indianul se ridică din pat, virgulă, scoțând telefonul din priză. - Cum adică virgulă, am întrebat eu, nedumerit. Ați citit și virgula? - Da, virgulă, spuse Aurora. Adică virgulă. - Liniște, domnilor, nu mai întrerupeți, vorbi Euripide, cu ochii lipiți de sânii Aurorei Sticlaru. V-am spus că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dădu drumul lecturii. - Ăăăă... Chiuveta de oțel, spuse ea școlărește, fără nici cea mai mică urmă de încercare să rostească altfel decât plat aceste cuvinte. Ăăă... încep. Deodată indianul se ridică din pat, virgulă, scoțând telefonul din priză. - Cum adică virgulă, am întrebat eu, nedumerit. Ați citit și virgula? - Da, virgulă, spuse Aurora. Adică virgulă. - Liniște, domnilor, nu mai întrerupeți, vorbi Euripide, cu ochii lipiți de sânii Aurorei Sticlaru. V-am spus că e revoluționar... - Ăăă, da, vă mulțumesc, chicoti veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ea școlărește, fără nici cea mai mică urmă de încercare să rostească altfel decât plat aceste cuvinte. Ăăă... încep. Deodată indianul se ridică din pat, virgulă, scoțând telefonul din priză. - Cum adică virgulă, am întrebat eu, nedumerit. Ați citit și virgula? - Da, virgulă, spuse Aurora. Adică virgulă. - Liniște, domnilor, nu mai întrerupeți, vorbi Euripide, cu ochii lipiți de sânii Aurorei Sticlaru. V-am spus că e revoluționar... - Ăăă, da, vă mulțumesc, chicoti veselă individa. Să continui... Dar fiindcă totuși pentru că, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fără nici cea mai mică urmă de încercare să rostească altfel decât plat aceste cuvinte. Ăăă... încep. Deodată indianul se ridică din pat, virgulă, scoțând telefonul din priză. - Cum adică virgulă, am întrebat eu, nedumerit. Ați citit și virgula? - Da, virgulă, spuse Aurora. Adică virgulă. - Liniște, domnilor, nu mai întrerupeți, vorbi Euripide, cu ochii lipiți de sânii Aurorei Sticlaru. V-am spus că e revoluționar... - Ăăă, da, vă mulțumesc, chicoti veselă individa. Să continui... Dar fiindcă totuși pentru că, însă, numai, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mică urmă de încercare să rostească altfel decât plat aceste cuvinte. Ăăă... încep. Deodată indianul se ridică din pat, virgulă, scoțând telefonul din priză. - Cum adică virgulă, am întrebat eu, nedumerit. Ați citit și virgula? - Da, virgulă, spuse Aurora. Adică virgulă. - Liniște, domnilor, nu mai întrerupeți, vorbi Euripide, cu ochii lipiți de sânii Aurorei Sticlaru. V-am spus că e revoluționar... - Ăăă, da, vă mulțumesc, chicoti veselă individa. Să continui... Dar fiindcă totuși pentru că, însă, numai, deci, pentru, ca să, fiindcă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]