796 matches
-
la act, voi ajunge să-l privesc ca pe o înduioșătoare speranță ratată, ca pe un talent ancestral care, nu se știe din ce ghinioane sociale, nu a reușit să-și manifeste virtualitățile. Cînd de fapt el nu avea asemenea virtualități. Ideea că un om este pluripotent din născare și că are deschise toate căile de afirmare a personalității sale este cuceritoare, dar ireală. Dacă nu e ireală, atunci putem fi fericiți: Dumnezeu e un spirit filantropic în sens democratic, împărțind
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
un capac de conservă// 3.2 Comunicarea funcționează în forma aberantă a principiului identității ŤA este Ať și nu ŤA este egal cu Ať. Chiar dacă este imposibil să existe doi A, corpul românesc este elementul prin care se acceptă această virtualitate. S-ar numi falsă empatie" (Cine spune bancuri); Să arunci în aer foamea care se prelinge în fiecare gest/ ai vrea să dormi și brațele s-ar lăsa grele să atârne pe/ genunchi visezi în stomac// te ferești de trăznet
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
ideologice polarizate între o dreaptă cu tendințe-ispite extremiste și o stîngă slabă, aproape inexistentă, inventată pentru a justifica virulența unei reacții ultranaționaliste, drapată în vocabularul idealist al "spiritualității". Pericolul e ca tocmai generația care a sfîrșit prin a realiza anumite virtualități europene și universale ale culturii române - e adevărat, mai ales în latura lor conservatoare, dar conservatoare în sensul bun al cuvîntului - să determine, datorită unei înțelegeri înguste, o reprovincializare a culturii române. Dar despre asta ar trebui discutat mai mult
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
unul pe brațul drept, celălalt pe stângul, unul cu un briliant între sprâncene, altul cu un grăunte de sulf, unul în dreptul inimii mamei, celălalt în dreptul organului nevăzut, al inimii de gheață pe care toți o avem în dreapta ca mărturie a virtualității noastre. Căci dacă avem doi plămâni și doi rinichi și două emisfere și două gonade, avem și două inimi, din care una e rămasă, uitată, într-o altă dimensiune. Din sânul drept al Mariei supsese Victor un lapte-nghețat de la sloiul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
În fața interogației tumultuoase a spiritului. Acutizată asumare a eului și a lumii, am spune. Ferma „esențializare” În Poeme nerușinate, Cartea Mâniei și Apocalipsa după Marta (la acest volum antologic mă refer În cele ce urmează) ar putea șoca amatorii de virtualități ludice. Recunoștem aici o direcție poetică majoră În cultura europeană. Nu neapărat la Goethe mă refer, cum ar sugera titlul, ci la Kafka. Într-adevăr, noile poeme mă readuceau, de fiecare dată, la dialogul lui Kafka cu Janouch. Optând ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
devastat de barbari. Teoremele se prinseseră, cândva, și de mine, precum delicatele infirmiere de un rănit care are coloana vertebrală arsă... Tinerețea s-a pedepsit, astfel, singură, multă vreme, mulțumindu-se să Întrevadă, printre fisurile spiritului defect, frumoasele turle ale virtualității, până când m-am trezit, târziu, reascultând, parcă fără a auzi, rumoarea oamenilor... pe serpentinele fumegoase ale romanului, la jumătatea drumului „Între nebunie și mănăstire”... „Există o dialectică repetată Între viață și artă, Între adevăr și artificiu. Este manifestarea enantiodromiei heraclitene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
putut epuiza În câteva fraze grăbite și grandilocvente. Trebuia găsită o structură narativă adecvată unui text mai lung, Încifrat, care să gradeze complicitatea dintre personaj și temă, dintre subiect și obiect. Obiectul era mai mult decât doar un obiect. O virtualitate, un releu, o obsesie. Personajul cobora zilnic alergând cele trei etaje până la parter pentru a deschide, la o anumită oră a dimineții, cutia cenușie. Narațiunea nescrisă avea un titlu: Definirea obiectului. Știam premisele cu care trebuia să opereze, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Inventarul iernilor și apoi, cu litere mărunte, povestea. Pentru o clipă, senzația că țevile puștii se Îndreaptă spre el, dar nu era decât mișcarea lină, fără zgomot a ușii șifonierului pe care era montată o oglindă. Camera dispăru rabatându-se În virtualitatea oglinzii și i se Înfățișă curtea. Pe prispa ușii de la intrarea din spatele casei, În două ligheane emailate, zăceau În neofalină, tulburând-i transparența cu dâre cafenii, piesele unui motor de motocicletă, pus la curățat. Alături de ligheane, rezemat de zidul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
va plăcea, mai ales că va recunoaște cu siguranță că e vorba în primul rând de un mesaj, de o invitație, de o arenă, și că protagoniștii aventurilor de pe hârtie se pot materializa în persoana noastră, punând în practică toate virtualitățile. După ce va citi îmi voi activa imaginația de moment. Îi voi descifra cu cea mai mare atenție fiecare tresărire de mușchi de pe figură, fiecare mișcare a mâinii, a umerilor, având în minte un fel de grilă cu două coloane, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
față de ea, de acest talent... 26. Există, fără îndoială, la orice bărbat o afinitate pentru unanumit temperament femeiesc și, la orice femeie, o legătură între temperamentul ei, conformația ei fizică și predilecția pentru unele culori. 27. Un logodnic este o virtualitate. Un amant este o realitate teribilă. Incomparabil mai îngrozitoare decât un soț. În căsătorie, semnificația socială o maschează pe cealaltă. O femeie se poate mărita pentru zece motive, din care să lipsească acela pentru care se dă unui amant: selecția
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
strâng ochii, îi apăs cu pumnul - să nu văd imaginea odioasă! Molestarea ochilor până la strivire mă orbește intern. Dar nu pot sta mereu cu globurile ochilor comprimate. Ipoteza unui logodnic, sfâșietoare adinioarea, îmi apare acum benignă. Un logodnic este o virtualitate. Un amant este o realitate 1 "Omul beat de o umbră..." teribilă. Incomparabil mai îngrozitoare decât un soț. În căsătorie, semnificația socială o maschează pe cealaltă. O femeie se poate mărita pentru zece motive, din care să lipsească acela pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din acea revistă au vioiciune, patos și logică, dar nu au pătrundere și originalitate. Tânărul are cultură, dar și inexperiența scrisului. E vorba de un masochism intelectual, de o autoflagelare? Nicidecum! E în firea lucrurilor să-ți pui în lumină virtualitățile, înzestrările care nu au devenit patente din cine știe ce pricini. Pe nesimțite, ca și cum nu-l interesează, memorialistul își etalează aceste calități, pe care le opune unor împrejurări ostile. Cauza fundamentală a semieșecului său ar consta în absența familiei, factorul stimulator al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când îi e frig, citește VIP și Fenomene Paranormale, se parfumează cu Byzance), vie și lipsită de orice poetizare, este prezentă mereu în memoria celui care ar putea zice "Nea Gică c'est moi". Câteva poeme de dragoste, desfășurate în virtualitatea reveriei, sânt printre cele mai emoționante pe care le-am citit în ultima vreme. Unul este "Liziera", în care se merge pe lirismul desuet al vechilor filme franțuzești (el și ea în mașină, plouă, ea plînge...), altul e "Poezia de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
250 Am fost într-o vreme, pe când viața începuse să mi se pară atât de cenușie încît nu mai merita trăită, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am avut nevoie de doza zilnică de virtualitate: îmi făceam toate treburile pe fugă, renunțasem la mâncare și la somn și îmi tremurau mâinile după claviatură și mouse. întîrziam la cursuri pentru că nu mă lăsam până nu rezolvam o situație dificilă de pe ecran, începusem să visez peisajele artificioase
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de partea lor. Ce să le spui? Tu ți-ai dat măsura: o cărticică. Ei n-au publicat deocamdată nimic și de aceea sânt invulnerabili: ar putea face orice, totul. Ei pot ataca broșura ta; tu nu le poți ataca virtualitatea. Atunci, dacă ești cel ales, acel unul care rămâne, va trebui să te schimbi, căci publicul tău îmbătrînește o dată cu tine. La fel cum, de la o vârstă, nu mai poți fi iresponsabil în viață (fiindcă încep să depindă de tine alte
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
experiment perpetuu, joc cu concepte la rândul lor negociabile. Că Dostoievski este un mare scriitor pentru că un număr de oameni au decis acest lucru printr-un fel de vot (fie el și cenzitar). E o lume a spectacolului și-a virtualității, a depeizării și-a selecției naturale în toate zonele imaginabile: supraviețuiesc acele branșe ale științei care atrag mai multe fonduri pentru cercetare, acele genuri de filme care aduc mai mult profit, acele tipuri umane care se adaptează mai bine lumii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
viitoare. Absența cheamă imagini, îmbie la simetrii. Este într-o continuă mișcare inversă față de subiect, într-un tangou fabulos: când el se apropie, ea se îndepărtează, și invers. Absența poate fi comparată cu un fond poetic ce rămâne mereu în virtualitate și cere forme din actualitate. În al doilea rând, Absența înseamnă refuzul cunoașterii: "Cunoașterea ucide acțiunea; pentru a trece la fapte trebuie să fii învăluit în iluzii iată adevărata morală a lui Hamlet, și nicidecum acea ieftină înțelepciune a visătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Unul: Ne naștem mulțime și murim unul. Da, încep să mă reculeg, încep să fiu Unul, încep să mor... (Terra incognita) Putem încerca o hermeneutică a numerelor în spiritul poetului. Numărul 1 pare a fi numărul sinelui golit de orice virtualitate, al eului nemascat. Pe de altă parte, este numărul apariției în scenă, nesusținut de nimeni și de nimic. E nevoie de un curaj nebun pentru a-l însuși! În primul rând pentru că, fiind doar unul, deci prea singur, nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care a obținut holograma mentală, trupul propiu-zis, devenit un simplu obiect, poate fi îndepărtat. Deși Marcel și Sandu procedează identic, metodele lor sunt diferite. Marcel preferă realitatea cărnii, pe care o fragmentează la infinit, pe când Sandu prelungește carnalul în virtualitatea pură, semn că analiza în cazul celui de-al doilea se încheie totdeauna cu un salt imaginar. „Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Sandu nu-i lipsește principala trăsătură a donjuanismului, aspirația. Se mai adaugă la aceasta și succesul asupra Irinei, încât putem spune că premisele s-au îndeplinit. Virtual, Sandu este un Don Juan. Din păcate așa va rămâne până la urmă, o virtualitate, chiar și în celelate romane, Ioana ori Jocurile Daniei unde i se oferă oarecare șanse de expansiune erotică.”<footnote Ibidem., p. 99 footnote> Sandu, eroul din Ioana, nu pare în nici un fel maturizat de experiența tragică a sinuciderii Irinei. El
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
elementelor solide și adevărul acesta se poate vedea după puțină reflecție, căci atmosfera cuprinde acid carbonic care are 714 părți de oxigen și 338 părți carbon. În orice clipă planta e ruina trecutului și-n acelaș timp, după puterea și virtualitatea ei, colțul viitorului; mai mult încă, ea e un produs deplin, perfect și excelent pentru prezent. Dezvoltarea începe așadar în stomahul plantei și se continuă în stomahul animalului, până ce pământul e îndestul de preparat pentru a servi scopurilor omului. 966
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mult, într-o țară unde inteligența și desigur râvna nu lipsesc spre a împlini toate nevoile materiale și spirituale ale ceasului. Dar întrebarea este nu numai cum să-i găsești pe cei 22, ci mai ales cum să faci ca virtualitatea din ei să devină act. Ar fi simplu de încercat ca la armată. "Să iasă din rând cei care cred că sânt excepționali." Ne-am trezi însă cu prea mulți candidați, astfel că totul ar fi de luat de la început
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se însumează și se topește în el. Regretul - expresie a acuității temporale, a dezintegrării din prezent - izolează trecutul ca actualitate, îl vitalizează printr-o adevărată optică regresivă. Căci în regret trecutul păstrează o virtute de posibil. Un ireparabil convertit în virtualitate. Când știi neîncetat ce agent de distrugere e timpul, sentimentele care se înjghebează în jurul acestei conștiințe încearcă să-l salveze pe toate laturile. Profeția este actualitatea viitorului, precum regretul a trecutului. Neputând fi în prezent, transformăm trecutul și viitorul în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale naturii ar fi transformat-o în haos. Individuația, determinîndu-se ca formă originară a ispășirii, a salvat echilibrul și legile naturii. Când durerea n-a mai putut rămâne în ea însăși, au apărut ființele ca s-o scape de chinurile virtualității. Orice act este o perfecțiune de suferință. Doar prin distincția nefericirii o femeie se deosebește de o servitoare. Grația funebră este o sursă de nedefinibile încîntări. Așteptarea - ca ritm ascendent - definește aspectul dinamic al vieții. Înțelepții - datorită exercițiului lucidității - o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plictiselii, deși din partea lumii înconjurătoare ar putea pleca o sugestie irezistibilă de zădărnicie. Din ce vezi lucrurile mai de-aproape, din aceea nu le poți iubi decât pe măsura irealității lor. Existența nu-i suportabilă decât prin coeficientul de neexistență. Virtualitățile de neființă ne apropie ființa. Nimicul e un balsam existențial. În felul acesta, înțeleg mai bine înclinarea noastră bolnăvicioasă, plină de suferință pasionată, pentru femeie. Deși mai ancorată în viață decât noi, nu-i putem totuși răpi un caracter de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]