565 matches
-
Biserica „Sf. Voievozi Mihail și Gavriil” din Pașcani este un lăcaș de cult ortodox ctitorit în anul 1664 de către vistiernicul Iordache Cantacuzino. Ea se află pe Aleea Parcului nr. 5 (anterior Str. Ștefan cel Mare nr. 102), în centrul orașului Pașcani (județul Iași). Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Pașcani a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
se precizează că satul Pașcani se află pe moșia boierului Oană Pașcă, de la care i se trage și numele. În secolul al XVII-lea, moșia satului a ajuns în proprietatea boierilor Cantacuzino. Boierul Iordachi Cantacuzino a îndeplinit rangul de mare vistiernic la curtea domnească de la Iași, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Marele boier era cumnat cu domnitorul, soția sa Catrina Bucioc fiind soră cu Doamna Tudosca, întâia nevastă a domnitorului. Printr-un zapis din 31 martie 1637, marele vistiernic Iordachi
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
mare vistiernic la curtea domnească de la Iași, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Marele boier era cumnat cu domnitorul, soția sa Catrina Bucioc fiind soră cu Doamna Tudosca, întâia nevastă a domnitorului. Printr-un zapis din 31 martie 1637, marele vistiernic Iordachi Cantacuzino a obținut o jumătate din satul Pașcani de la un grup de mari boieri, tranzacție în care un rol important l-a avut Doamna Tudosca. Între anii 1640-1650, boierul a construit un palat pe muchia dealului Pașcanilor, care străjuia
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
mari boieri, tranzacție în care un rol important l-a avut Doamna Tudosca. Între anii 1640-1650, boierul a construit un palat pe muchia dealului Pașcanilor, care străjuia Valea Siretului și întreaga moșie. El este considerat fondatorul ramurii boierești Cantacuzino-Pașcanu. Marele vistiernic a murit în anul 1664, stăpâna moșiei devenind soția sa, Alexandra. Moșia a fost stăpânită de boierii cantacuzini timp de peste un secol, devenind apoi proprietatea familiei Bălășescu. În toamna anului 1812, moșia a fost cumpărată de vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanu, apoi
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
boierești Cantacuzino-Pașcanu. Marele vistiernic a murit în anul 1664, stăpâna moșiei devenind soția sa, Alexandra. Moșia a fost stăpânită de boierii cantacuzini timp de peste un secol, devenind apoi proprietatea familiei Bălășescu. În toamna anului 1812, moșia a fost cumpărată de vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanu, apoi a fost moștenită de fiul său, Neculai Rosetti-Roznovanu. Acesta a vândut proprietatea colonelului Eugeniu Alcaz. Următorii proprietari au devenit apoi membrii familiei Brătianu. În anul 1946, moșia Pașcani Deal a fost expropriată de către Comitetul Local pentru Reformă
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
Următorii proprietari au devenit apoi membrii familiei Brătianu. În anul 1946, moșia Pașcani Deal a fost expropriată de către Comitetul Local pentru Reformă Agrară din comuna Pașcani (județul Baia), de la ultimul proprietar, profesorul Gheorghe I. Brătianu. În imediata vecinătate a palatului, vistiernicul Iordache Cantacuzino și a doua sa soție, Alexandra, au ctitorit în anul 1664 Biserica „Sf. Voievozi” din Pașcani. Deasupra intrării se află o pisanie în limba slavonă. Lăcașul de cult a suferit unele refaceri în anul 1807. Printre preoții care
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
satul ajunsese în stăpânirea lui Costea Băcioc, marele vornic al Țării de Jos. Cea de-a două fiică a acestuia, Tudosca, s-a căsătorit cu viitorul domnitor Vasile Lupu. Într-un document din 1660 se menționa că satul era al vistiernicului Ursache, după ce fusese anterior în stăpânirea hatmanului Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu. Biserica „Înălțarea Domnului” din Bozienii de Sus a fost construită în secolul al XVII-lea, în timpul domniei voievodului Vasile Lupu (1634-1653). Nu se cunoaște anul exact al
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
îl amintesc în cîteva rînduri pe Toader Albotă-Fliondor. Astfel, cronicarul Ion Neculce descrie în letopisețul său un episod din anul 1679 din timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca: trei boieri, George Bogdan vel jitnicer, Vasile Geuca vistiernic și Lupu stolnicul au încercat să adune trupe pentru a-l detrona pe Duca Vodă. Ion Neculce arată că, prinzîndu-i pe acești boieri, George Duca "„(...) mult i-au mustrat, și au orînduit pe Toader Fliondor, vel armaș, poruncindu-i de
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
este un conac boieresc construit pe la mijlocul secolului al XVII-lea de către vistiernicul Iordache Cantacuzino, în satul Șerbești (azi satul Ștefan cel Mare din județul Neamț). El a suferit adăugiri în secolul al XIX-lea. Conacul se află în imediata apropiere a bisericii "Sf. Gheorghe", înspre sud-est Casa Iordache Cantacuzino, azi școală, a
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
Costea Bucioc; Iordache Cantacuzino a devenit proprietarul părții nordice a moșiei, spre Cârligi. Iordache Cantacuzino s-a stabilit la Șerbești în jurul anului 1630, construindu-și aici pe la mijlocul secolului al XVII-lea o reședință boierească. El a îndeplinit rangul de mare vistiernic la curtea domnească de la Iași, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Marele boier era cumnat cu domnitorul, soția sa Catrina Bucioc fiind soră cu Doamna Tudosca, întâia nevastă a domnitorului. În anul 1637, cumnatul său, domnitorul Vasile Lupu a zidit
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
în secolul al XVI-lea, venind din țările baltice. La începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir citează familia Carp, în "Descriptio Moldaviae", printre principalele neamuri boierești ale Principatului Moldovei. În anul 1646 armașul Carp Lungul cumpără moșia Țibănești de la vistiernicul Enache. Aceasta este vândută 12 ani mai târziu vistiernicului Necula Manole. Prin cumpărare și moștenire, moșia trece pe la mai mulți proprietari, ajungând în 1750 în stăpânirea lui Nicolae Gherghel. În anul 1771, când Nicolae Gherghel s-a hotărât să-și
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
La începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir citează familia Carp, în "Descriptio Moldaviae", printre principalele neamuri boierești ale Principatului Moldovei. În anul 1646 armașul Carp Lungul cumpără moșia Țibănești de la vistiernicul Enache. Aceasta este vândută 12 ani mai târziu vistiernicului Necula Manole. Prin cumpărare și moștenire, moșia trece pe la mai mulți proprietari, ajungând în 1750 în stăpânirea lui Nicolae Gherghel. În anul 1771, când Nicolae Gherghel s-a hotărât să-și vândă proprietatea, marele ban Gheorghe Carp a făcut uz
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
7030 luna iunie 15"". (=1522) Logofătul Gavriil Trotușan este un personaj istoric, prezent în cronicile Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea. El a îndeplinit diferite dregătorii în Moldova timp de 40 ani, sub cinci domnitori. A fost vistiernic și apoi logofăt. Cronicarul Grigore Ureche a scris despre el în ""Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"". Ureche îl numește "leu sălbatic
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
În anul 7002 luna noiembrie 4"" (=1494). Alte două morminte sunt ale mamei și ale primei soții a logofătului Trotușan. Pe piatra de mormânt a mamei logofătului stă scrisă inscripția: ""Acest mormânt l-a înfrumusețat robul lui Dumnezeu Pan Trotușan, vistiernic, mamei sale, roaba lui Dumnezeu Maria, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri în anul 7014 luna februarie 14"" (=1506). Prima soție a logofătului, Anna, era fiica marelui boier Luca Arbore. Piatra sa funerară se află în partea dreaptă a
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
Movilă și a celor trei episcopi ce l-au însoțit, Anastasie Crimca s-a retras din scaun la moșia sa Dragomirești, unde se afla o așezare monahală mai veche. Împreună cu rudele sale, marele logofăt Lupu Stroici și fratele acestuia, marele vistiernic Simion Stroici, fostul episcop Anastasie Crimca a zidit o biserică mică, din piatră, în cadrul schitului mai vechi, din lemn. Biserica avea hramul Sfinții Enoh, Ilie și Ioan Evanghelistul și a fost sfințită în anul 1602. Deasupra ușii de intrare în
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
Deleni a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 la numărul 1366, având codul de clasificare . El este format din următoarele patru obiective: La începutul secolului al XVII-lea, proprietarul moșiei Deleni a devenit marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686), care s-a stabilit aici, fondând ramura boierilor Cantacuzino-Deleanu. El era fiul marelui spătar Iordache Cantacuzino (1581?-1663); acesta din urmă descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind fiicele marelui boier Costea Bucioc, proprietarul moșiei Șerbești. În apropierea curții boierești, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu a construit din piatră și cărămidă în anul 1669 o biserică cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Lăcașul de cult a fost reparat în 1722 de către nepotul ctitorului, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu toate podoabele
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
de încredere al lui Ștefan cel Mare (Gheorghe Cozorici), și jupâneasa Ilisafta (Sandina Stan) au cinci feciori: Nicoară, care se călugărise cu numele de Nicodim (Emanoil Petruț), Damian, negustor la Liov (George Motoi), Simion, comis al II-lea (Iurie Darie), vistiernicul Cristea (Florin Piersic) și tânărul Ionuț (Sebastian Papaiani). Comisul are în grijă Herghelia domnească de la Timiș, unde se afla și calul Catalan, adus din Spania de la împăratul harapilor și pe care încăleca voievodul atunci când pleca la luptă. Ștefan cel Mare
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Moldovei (1457-1504), sosește la 21 mai 1469 la hramul Mănăstirii Neamțu. La prânzul organizat la stăreție, după slujba religioasă, tânărul Ionuț Jder i se prezintă domnitorului. Voievodul îi poruncește tânărului să meargă la Curtea Domnească din Suceava, împreună cu fratele său, vistiernicul Cristea, și cu soția acestuia din urmă, Candachia (Ioana Drăgan). În drum spre Suceava, domnitorul trece și pe la Herghelia domnească de la Timiș. După plecarea sa, comisul Manole judecă o iscoadă care fusese prinsă în timp ce întreba de herghelie și de calul
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
la porunca sultanului Mahomed Cuceritorul, domnitorul își dă seama că turcii urmează să atace Moldova. El trimite două solii: boierii Stanciu și Pascu merg să-l vestească pe craiul Cazimir al IV-lea al Poloniei (1447-1492) de atacul tătarilor, iar vistiernicul Cristea este trimis în solie la Veneția pentru a solicita sprijin în oști, arme și bani. Ștefan cel Mare dăruiește pribegilor din „cealaltă țară românească” un lot de pământ pentru a-și face sat. El botează un prunc născut cu
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
face un sfat cu boierii și poruncește ridicarea întregii țări la luptă împotriva năvălitorilor și formarea Oastei cele mari din țărani răzeși, târgoveți și boieri. Domnitorul trimite soli la regii Poloniei și Ungariei, la voievodul Ardealului și la comitele secuilor; vistiernicul Cristea Jder (Florin Piersic) este trimis cu solie la Papa de la Roma și la dogele Veneției. În scrisorile trimise, Ștefan cel Mare îi avertiza pe conducătorii apuseni că turcii nu se vor mulțumi numai cu ocuparea Moldovei, ci vor ataca
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
pe cei doi, condamnându-l la moarte pe Agapie și închizându-l pe Niculăeș în Cetatea Chiliei până când va dori să lupte pentru apărarea țării. Doamnele lui Radu Vodă sunt trimise la Mănăstirea Pângărați în grija Candachiei (Ioana Drăgan), soția vistiernicului Cristea. Ștefan cel Mare se îndreaptă apoi spre tabăra de la Vaslui, unde se adunase deja o mare parte din oastea Moldovei. Acolo sosesc și comisul Ionuț Jder, revenit din Rumelia, și ieromonahul Nicodim (Emanoil Petruț), care renunțase la viața călugărească
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
îndreaptă apoi spre tabăra de la Vaslui, unde se adunase deja o mare parte din oastea Moldovei. Acolo sosesc și comisul Ionuț Jder, revenit din Rumelia, și ieromonahul Nicodim (Emanoil Petruț), care renunțase la viața călugărească și redevenise oșteanul Nicoară Jder. Vistiernicul Cristea sosește din Italia doar cu făgăduieli, dar solul venețian Guido Solari (George Paul Avram) decide să lupte de unul singur alături de moldoveni. Pentru a atrage oștile turcești către Vaslui, unde Ștefan găsise un loc prielnic pentru luptă, sunt pustiite
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta domnitorului rugămințile boierilor
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
pentru a fi auzite la Baia, care pe atunci era reședință domnească. La 29 iulie 1428, Alexandru cel Bun a întărit lui Nan (fratele lui Popa Iuga) ocina sa și anume satele Buciumeni și Stănigeni. Apoi, la 15 martie 1490, vistiernicul Isac a cumpărat satul Buciumeni cu 120 de zloți tătărești de la Marușca, fata logofătului Mihu și nepoata popii Iuga. O lungă perioadă, satul Buciumeni din ținutul Șomuzului a fost sat de răzeși. La 29 august 1792 are loc măsurătoarea și
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]