1,808 matches
-
profitând de trădarea lui Ogareff care, după ce câștigă încrederea Marelui Duce, șubrezește apărarea cetății. Mihail îl ucide pe trădător, dovedind că nu orbise în realitate, apoi se căsătorește cu Nadia, al cărei tată este grațiat de Duce în urma actelor de vitejie. Sursele din care Verne a aflat informațiile extrem de precise legate de Siberia contemporană estică constituie obiectul unor controverse. O versiune populară face legătura cu întâlnirea pe care autorul a avut-o cu anarhistul Piotr Kropotkin, însă Kropotkin a sosit în
Mihail Strogoff () [Corola-website/Science/321307_a_322636]
-
Crucea Militară (în ) este o decorație militară acordată soldaților Forțelor Armate Poloneze, precum și civililor pentru acțiuni meritorii împotriva terorismului sau care au participat în misiuni de menținere și stabilizare a păcii. Este echivalentul non-război al Crucii Vitejiei. Crucea Militară a fost înființată prin legea din 14 iunie 2007, care a modificat legea din 16 octombrie 1992 privind medaliile și decorațiile. Această lege a dus la crearea ordinului Crucii Militare, alături de Crucea Militară de Merit, Crucea Forțelor Navale
Crucea Militară (Polonia) () [Corola-website/Science/336251_a_337580]
-
Crucea Militară de Merit, Crucea Forțelor Navale de Merit, Crucea Forțelor Aeriene de Merit și Medalia Serviciul Credincios. Schimbarea a fost implementată pe 9 octombrie 2007. Conform legii anterior menționate, „Crucea Militară are distincția de a răsplăti pentru acte de vitejie și curaj făcute în timpul operațiunilor împotriva actelor de terorism în țară sau în timpul utilizării Forțelor Armate Poloneze în afara țării în timp de pace”. În ordinea de prioritate a decorațiilor poloneze se situează după Crucea Vitejiei și Crucea de Merit pentru
Crucea Militară (Polonia) () [Corola-website/Science/336251_a_337580]
-
a răsplăti pentru acte de vitejie și curaj făcute în timpul operațiunilor împotriva actelor de terorism în țară sau în timpul utilizării Forțelor Armate Poloneze în afara țării în timp de pace”. În ordinea de prioritate a decorațiilor poloneze se situează după Crucea Vitejiei și Crucea de Merit pentru Curaj. Crucea Militară este o distincție acordată de Președintele Poloniei, din proprie inițiativă sau la cererea Ministrului Apărării sau a Ministrului Afacerilor Interne. De asemenea, președintele are dreptul de a retrage distincția. Crucea trebuie să
Crucea Militară (Polonia) () [Corola-website/Science/336251_a_337580]
-
parte la campaniile împotriva lui Aristobulus al II-lea din Iudeea, precum și în sprijinul regelui Ptolemeu al XII-lea Auletes în Egipt. În această campanie Antonius și-a demonstrat talentele sale în calitate de comandant de cavalerie și s-a remarcat prin vitejia și curajul său. Într-adevăr, viața lui Antonius a fost un amestec, de cele mai multe ori în același timp, de onoare militară uluitoare împreună cu un dezmăț exagerat. Referitor la acest subiect Plutarh a remarcat faptul că în timp ce generozitatea lui l-a
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
militar. Tatăl lui a servit trei ani într-o armată austriacă, devenind sergent. Disciplina și autoritatea căpătate au subjugat imaginația lui Kafka. În "Verdictul", gigantismul figurii paterne este consolidat tocmai de imaginea obsesivă a rănii din război, o dovadă a vitejiei și virilității, la care fiul intimidat nu poate decât să aspire. Kafka a încercat începând cu 1916 să se înroleze, dar a fost împiedicat mai întâi de companie, apoi de instaurarea bolii. În dimineața unei zile de august, în 1917
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
asediu de trei ani, romanii conduși de Scipio Africanul au cucerit Cartagina în anul 146 î.Hr., încheind astfel cel de al treilea război punic, și, odată cu el, istoria Cartaginei independente. Sub conducerea lui Hasdrubal, cetățenii Cartaginei s-au aparat cu vitejie. După cucerire, au urmat șase zile în care orașul a fost jefuit și distrus. Circa 50.000 de locuitori s-au predat romanilor care i-au vândut ca sclavi. O bună parte din supușii berberi ai Punilor se răsculaseră și
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
-a, a Crucii de Cavaler al Ordinului Împăratului Franz Joseph I, a Crucii de Merit Militar clasa a III-a și al medaliei de merit militar "Signum Laudis" la banda roșie, a fost ridicat pentru calitatea sa ca ofițer și vitejia sa ca soldat în ziua de 1 august 1904 la gradul de "Generalmajor" (general de brigadă ) si șef al brigăzii nr. 3 cu sediul la Rzowszów. Cu toate că a suferit, în anul 1904, un accident de călărie foarte grav, a rămas
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
(în ; în chirilica:"Oрден народног хероја"; în ; în ) a fost o medalie iugoslavă de vitejie, a doua mare decorație în armată și a treia în clasamentul general al decorațiilor iugoslave. A fost acordat persoanelor fizice, unităților militare, organizațiilor politice și altora care s-au distins prin faptele lor foarte curajoase în timpul războiului și pe timp
Ordinul Eroul Poporului () [Corola-website/Science/320659_a_321988]
-
care Towianski o exercita asupra propriei identități și pleacă la Istanbul unde iau naștere "Cărțile Pelerinilor", considerate a fi "predicile lui Mickiewicz". Apar "Konrad Wallenrod", "Pan Tadeusz" și cea mai lungă poezie a sa, "Grażyna", unde sunt descrise faptele de vitejie ale căpeteniilor militare lituaniene împotriva cavalerilor teutoni. Sursă de inspirație i-a fost Emilia Plater, o eroină a Revoluției din noiembrie 1830 ucisă în Lituania. Alte poezii cunoscute sunt "Farys", cu tematică orientală, odele despre "Tinerețe" ori cele dedicate lui
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
Braț-de-Fier sau Edumnd al II-lea (989 - 30 noiembrie 1016) a fost regele Angliei din 23 aprilie până pe 18 octombrie 1016 și al Wessexului din 23 aprilie până pe 30 noiembrie 1016. Potrivit Cronicilor anglo-saxone, porecla i-a fost acordată datorita vitejiei sale de a rezista în fața invaziei daneze condusă de Knut cel Mare. A luptat în cinci bătălii împotriva danezilor, încheiând cu înfrângerea împotriva lui Knut la data de 18 octombrie, în Bătălia de la Assandun, după care au fost de acord
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
steag de luptă. Acesta este realizat din mătase peste care a fost pictată în ulei icoana Mântuitorului stând pe tronul împărătesc, binecuvântând cu mâna dreaptă și ținând Evanghelia deschisă în mâna stângă. În dreapta lui Iisus se află înscris în românește „Vitejia dreaptă să biruească” și trei stele cu câte șase raze, dispuse una sub alta. Cealaltă față a steagului nu mai poate fi văzută astăzi deoarece pe ea a fost aplicat un suport de pânză. Steagul a ajuns la muzeul din
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
au organizat lupta antigermană din Regatul Unit și s-au integrat în forțele britanice. Piloții polonezi s-au remarcat în mod remarcat în mod special în timpul Bătăliei Angliei. Rezistența poloneză, alături de cea greacă și iugoslavă, s-a remarcat prin cutezanță, vitejie și dârzenie. În afară de trupele poloneze care s-au format în Anglia, și pe teritoriul sovietic s-au organizat trupe regulate ale polonezilor. În Polonia ocupată, numeroși locuitori slavi, considerați membri ai unei "rase inferioare", au fost trimiși în lagărele de
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
mănăstirii Negru-Vodă se află o placă cu textul jurământului revoluționarilor câmpulungeni de la 1848. La Câmpulung și în împrejurimi, ostașii români au dus, în 1916, în primul război mondial, lupte grele împotriva trupelor germane. Mausoleul de la Mateiaș a rămas să amintească vitejia ostașilor căzuți în luptele din zona Rucăr, Dragoslavele, Valea Mare-Pravăț, Câmpulung, în toamna anului 1916. Monumentul comemorativ a fost ridicat pe muntele Mateiaș, în 1935, după proiectul arhitectului D. Ionescu-Berechet. Nici celelalte evenimente majore din istoria României nu au lipsit
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
bărbați și măgari" (xiv VI. 36). Procopius nu a dezvoltat această scurtă declarație. Cu toate acestea, el a menționat de asemenea că tineri "Erouloi" (grecescul pentru heruli) intrau în luptă chiar și fără un scut de protecție; după ce își dovedeau vitejia în luptă, comandanții lor heruli le permiteau să continuie lupta echipați, semnificând intrarea lor completă în bărbăție. Un istoric al homosexualității, David Greenberg, consideră că în acest pasaj, Procopius a sugerat că homosexualitatea practicată de heruli a fost ritualică și
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
regele Béla al IV-lea, primul document despre cetate datând din 1269. Cetatea Devei apare menționată într-un act de danie al tânărului rege Ștefan, fiul lui Béla al IV-lea, care face o donație comitelui Chyl din Câlnic pentru vitejia arătată în lupta purtată sub zidurile Cetății Deva. La patru ani de la atestarea ei documentară, sub cetatea Devei aveau loc lupte înverșunate împotriva tătarilor. La sfârșitul secolului al XIII-lea cetatea devine reședința voievozilor Roland Borșa și Ladislau Kán, de unde
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
Potiomkin a sugerat în 1787 să se formeze o „Armată a zaporojienilor loiali” în jurul a unor atamani foarte respectați. Noua formațiune căzăcească a jucat un rol de primă importanță în timpul războiului ruso-turc din 1787-1792. Pentru a le răsplăti loialitatea și vitejia, împărăteasa le-a oferit spre folosință eternă regiunea Kubanului, locuită pe atunci de rămășițe ale triburilor de nogai. Acesți cazaci, rebotezați între timp „cazaci de la Marea Neagră”, au emigrat în masă (aproximativ 25.000 de bărbați) în perioada 1792 - 1793 în
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
împreună cu alți colaboraționiști în Uniunea Sovietică. (Vedeți și Trădarea cazacilor) În ciuada dezertărilor din Armata Roșie, majoritatea cazacilor a rămas loială statului sovietic. În bătăliile de la începutul războiului, așa cum a fost încercuirea de la Białystok, unitățile de cazaci au luptat cu vitejie și devotament, uneori până la ultimul om. În perioada înaintării germane spre Moscova, unitățile mobile de cazaci au fost folosite pentru executarea de raiduri în spatele liniilor inamicului. Cel mai faimos raid al cazacilor a avut loc în timpul lupelor de la Smolensk din
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
un gen important al sculpturii deoarece, prin precizia detalilor și amănuntelor, ne aduce informații concrete despre locuri, evenimente pentru ca ele să fie identificabile. Relieful istoric era folosit pentru decorarea altarelor, columnelor, arcurilor de triumf reprezentând scene de luptă, fapte de vitejie, obiceiuri, și scene din viața reală. Exemple pot fi: „Columna lui Traian”, „Columna lui Aurelian”, „Arcul de triumf al lui Titus din Roma”. Un rol important în arta romană, îl au mozaicul și pictura. Romanii le foloseau pentru decorarea în
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
plănuiește să se însoare cu Katrina, fiica măcelarului Sloan. Dar pașnica așezare este atacată de soldații lui Galabatorix, în frunte cu cei doi Ra'zac, creaturile ciudate care îl uciseseră pe tatăl lui Roran, Garrow. Sătenii se luptă cu multă vitejie, dar Ra'zac reușesc în cele din urmă să își facă un aliat în Sloan. Ei o capturează pe Katrina și pleacă împreună cu animalele pe care le călăresc, Lethrdblaka, care le sunt în realitate părinți. Nasuada conduce vardenii spre Surda
Eragon II. Cartea primului născut () [Corola-website/Science/316101_a_317430]
-
În 663, orașul Benevento însuși a fost asediat de către trupele bizantine, în cadrul campaniei nereușite a împăratului Constans al II-lea al Bizanțului, care debarcase la Taranto cu scopul de a recuceri sudul Italiei. Ducele Romuald I a apărat orașul cu vitejie, iar împăratul de la Constantinopol, temându-se de sosirea tatălui lui Romuald, regele Grimoald, s-a retras la Napoli. Romuald a interceptat o parte a trupelor bizantine la Forino, între Avellino și Salerno și a distrus-o. O pace între ducatul
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
perioadele anterioare. În schimb, se dezvoltă critica filologică a textelor. Ca orice popor, și latinii au avut o literatură nescrisă, folclorică. Tematica acesteia conține: viața, moartea, luptele dintre triburi, munca, iubirea. Toatea acestea sunt cântate în creații lirice, cântece de vitejie, legende, cântece de leagăn. Înțelepciunea populară este surprinsă în proverbe și sentințe. De asemenea, mai circulau în popor diverse forme de descântece, "incantationes", și cântece de ospețe, "carmina convivalia". Tot prin creații de acest gen s-au transmis din generație
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
valorificat izvoare ale literaturii grecești și latine. Evul Mediu a fost în primul rând o perioadă de războaie și cuceriri. Reflectând evenimentele epocii, literatura a dezvoltat cu precădere genul epic. Avem de-a face cu poeme epice ample, care slăvesc vitejia unor eroi și care îmbină elementele istorice cu cele de legendă: Avem romane de inspirație antică: "Romanul Troiei" și "Romanul lui Alexandru cel Mare". În cadrul ciclului breton, avem: romanele referitoare la "Sfântul Graal" (printre care "Perceval" sau "Povestea Graalului" de
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
dificilele negocieri cu aliații tradiționali, câțiva generali fură avansați mareșali că participaseră la război, iar ziarele făcură publice actele de eroism și de rezistență ale oamenilor simpli care nu se lăsaseră doborâți la băutură de cotropitori. Apărură și cântecele de vitejie care proslăveau setea noastră de libertate, independența și suveranitatea unei țări mici, dar de neînvins, așa cum era scris și În cărțile de istorie.„Evropa căta cu admirație și multă mirare la noi”, scriau unii În limba vechilor cronici. Erau triști
Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
de la "„"unirea tuturor românilor", a fost plantat un stejar în curtea Liceului „Petru Maior". Consacrat prin serviciu religios "în rangul de Arborele Unirii", a fost și este simbolul „unității neamului românesc unit pe vecie în hotarele sale etnice [...] și al vitejiei românului și al trăiniciei acestei uniri", după cum afirma directorul Emil Precup în cuvântul său. Până în anul 1929 comemorarea zilelor de 1 Decembrie, 24 Ianuarie și 10 Mai, 20 Mai etc. s-a făcut pentru a marca aceste momente importante din
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]