36,421 matches
-
marmură, și depinde esențial de ceea ce, își propune sculptorul. S-o realizeze pe Venus din Millo sau să imagineze o ,,statuă caricată". La noi, energiile rezervate Muzeului de Artă Contemporană, o instituție indispensabilă ca proiect de cercetare a fenomenului artistic viu și neîmblînzit, au fost folosite doar pentru a imagina o biată ,,statuă caricată". Încă o dată, păcat!
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
sale șederi la Paris, în afara contactului inevitabil cu mediul academic, în general, și cu profesorul Laurens, prețuit profund și sincer, Camil Ressu ia contact în mod firesc atît cu pictura stocată în muzee și colecții, cît și cu mișcarea artistică vie, de dincoace și de dincolo de Sena; diversă, cosmopolită și, nu de puține ori, de-a dreptul derutantă. Astfel, în muzee îi va cunoaște, desigur, pe Ingres, acest rafaelit tîrziu, posedat aproape mistic de ideea perfecțiunii expresiei și pătruns în aceeași
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
naționale". Dincolo de unele naivități de tehnică literară din poeziile publicate, dincolo de unele arhaisme conservate în limbă (v. rubrica intitulată " Din hronicul Societății Scriitorilor Români", s.n.) este de văzut efortul nobil al confraților noștri din Bucovina de Nord de a menține vie ideea de cultură românească, în condiții deloc prielnice, până în prezent cel puțin. "Vreau să cred, scrie Ilie Tudor Zegrea în editorialul amintit, că ceea ce facem noi, scriitorii români din Cernăuți, este o investiție în ziua de mâine a culturii și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
care-și cere insistent dreptul la supremație. Pe firul asocierilor care antrenează preferințe muzicale, circumstanțe istorice, adnotări de cititor profesionist se schițează o "pledoarie" pentru "latina gintă", nu ca mumie venerabilă de colecție, ci, dacă prinzi puțină bunăvoință, ca proces viu, care se diversifică tot timpul. Sînt, fără sofisticare inutilă, niște memorii "sport", ca un schimb rapid de mingi care-și păstrează, în orice clipă, eleganța. O poezie a faptului divers, foarte bine "prinsă", chiar și în notații lapidare, dă viață
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
al douăzeci-și-unulea. Și este primul spectacol al celui de-al doilea teatru independent din România, care tocmai s-a născut ca să ne reamintească că teatrul face parte din cetate, din noi înșine. Cu orice preț. Că teatrul este un organism viu, legat direct, însă, de societatea în care viețuiește. Mergînd într-o seară spre noul Teatru ARCA cu sediul în podul Clubului La Scena, m-am gîndit că foarte, foarte încet se produce o dezosificare a peisajului teatral, în sensul ivirii
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
un copios material - vezi, comparativ memoriile Ninei Cassian. în fapt, și cu spusele sale, Henri Zalis recheamă în memorie și cazuri de forță majoră când are prioritate absolută confidența, atrăgătoare sau pur și simplu angajantă", povestește, de asemenea, întâmplări de viu specific, dar preferă portretul etic, trasat cu o anumită grijă de a nu ultragia amintirea unor contemporani din altă generație, deci care acum nu mai sunt printre noi. Dacă însă numai bine se poate spune despre cei morți, complexa lor
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
rotocoale, ca în fotografia făcută lui Gellu Naum de Tedy Brauner și reprodusă pe coperta antologiei. Ceea ce apucă să iasă prin fumul focului în care, nu-i așa, arde lumea, e și clar, și obscur, și miraculos, și banal, și viu, și mort, amintit fragmentar, dar și ca un tot, e ca o morișcă sau ca un montaigne-russe din care, amețit, vezi artefacte. Selecțiile din volume sînt întregite cu două poeme publicate doar în reviste (De gramatica, scris în 1958 și
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
au făcut posibilă apariția ei. Se gîndește, normal, la autor, cu sentimente care merg de la admirație la iubirea recunoscătoare (ar merita scris odată despre acest fel special de iubire pentru un scriitor, adesea mort de mult, ca pentru un cunoscut viu), sau de la enervare la plictiseală. La traducător, în cazul unei cărți scrise inițial în altă limbă, nu se gîndesc nici recenzenții, dacă traducerea nu e deranjant de proastă. Iar la editor, nici atîta. în "Le Nouvel Observateur" nr. 2092 am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
-l deplore și să-l "demaște" de-a valma. într-unul din romanele Simonei de Beauvoir personajul principal, confruntat la nesfîrșit cu o imagine a sa monstruoasă în care nu se recunoaște, sfîrșește prin a sparge oglinda detestată, desființînd sursa vie a reflectării. La fel, după părerea mea, a arunca această acuză în fața unor interlocutori români, cînd se potrivește și cînd nu, poate avea doar rezultatul invers celui scontat. Revenind la problematica schițată mai sus, aș spune că cea de-a
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
umede. Își crește copiii ca aici, într-o tortură fizică și psihică permanentă. Soția lui, despre care se știa că murise, trăiește, de fapt, ca o leproasă descărnată și înfășată în cârpe într-un hambar transformat în cavou, o mumie vie legată cu lanțuri de pereți și hrănită cu fiertură de arpacaș. Însă, după cum știți, Dumnezeu există, și acest Soissons - dar să nu-i mai zicem domn - se spânzură lăsându-i pe copii să se descurce singuri într-o lume pe
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
cu negrul. Susul îmbrățișează josul. În lumina zilei stau echilibrul și fastul curții regale, ierarhia de nimic tulburată. În profunzimea nopții stă dezordinea sau altă ordine, intolerabilă, pe care șahul o taie cu sabia. Memoria răului văzut este atât de vie încât șahul își schimbă înfățișarea. Galben la chip, slab, întunecat de tristețe, Șahzaman refuză să se elibereze prin cuvânt, ascunde cauza răului. Semnele suferinței sunt vizibile. Ochiul află în parte. Cunoașterea întreagă se va petrece între gură și ureche, odată ce
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
fi care "i-a fortificat pasiunea și a păstrat-o pînă la sfîrșit într-o stare de Ťprospețimeť, de emoționantă puritate, de neprihănire, de care nu beneficiază cei ce nu știu sau nu mai știu, cu timpul, să sufere pe viu, fără obișnuitele ipocrizii și fără asumarea unor tactici protecționiste". Chiar dacă termenul de "imaturitate" e discutabil, nu putem decît a contrasemna această conservare a sensibilității vibrante drept un factor benefic, apt a garda individualitatea în pofida tuturor adversităților, un mijloc al unei
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
asumarea unor tactici protecționiste". Chiar dacă termenul de "imaturitate" e discutabil, nu putem decît a contrasemna această conservare a sensibilității vibrante drept un factor benefic, apt a garda individualitatea în pofida tuturor adversităților, un mijloc al unei lustrații spontane prin intermediul "suferinței pe viu". Un test - de foc - al identității lăuntrice. Oarecare mirare, consideră Lucian Raicu, poate stîrni și faptul că, în scrisul lui E. Lovinescu, remarcabila claritate și rigoare a conceptelor se situează pe o bază irațională, atestată într-o manieră neechivocă de
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
Sandy, tatăl ei, familia protagonistului) și cele ireal de disfuncționale (Frank și acoliții săi, Dorothy). Prima categorie e de o artificialitate excesivă, de la casele stas în care locuiesc personajele până la clișeele pe care le debitează. A doua e una extrem de vie și de mobilă, dar suprarealist de perversă. Nici una dintre aceste două lumi nu e realistă. Iar relațiile dintre personaje fac ca lungmetrajul să fie o deconstrucție a familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
seducător, e eficace. Pe Leporello, Ionel Pantea (cunoscutul nostru muzician) îl joacă și îl cîntă cu pofta nesățioasă a teatralității. Trubadurul lui Schubert, Schumann și Brahms se simte transportat din intimitatea liedului pe o altfel de scenă unde o lume vie palpită. Reacționează vertiginos. Și la el în mână sunt firele jocului și le ține cu aplombul jucătorului raisonneur, dilematic dar niciodată naiv, șmecher și pragmatic. Îi place și nu-i place riscul. Servitorul lui Don Giovanni este servitorul lui Mozart
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
adevărat să scrie în suflet, cu alte cuvinte poate să transpună cititorul în acea stare în care cuvintele unui text pot fi citite ca pe o sursă de însuflețire a gîndirii proprii. Și atunci ideea autorului nu numai că e vie, dar ea poate să suscite chiar și gîndirea celui care, citind-o, o percepe nu ca pe o imagine moartă, ci ca pe una vie.
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
o sursă de însuflețire a gîndirii proprii. Și atunci ideea autorului nu numai că e vie, dar ea poate să suscite chiar și gîndirea celui care, citind-o, o percepe nu ca pe o imagine moartă, ci ca pe una vie.
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
perpetuat sub formula inconvenientă de "misterul lui Creangă". Și, cum pe seama unui scriitor de asemenea importanță puțină mitologie nu strică, să începem cu o amintire aparte a mai vîrstnicului său contemporan, Gr. Alexandrescu. Neputîndu-și explica prea bine "colorația atît de vie, sugestivă și naturală" a originalului autor "poporal", fabulistul și prietenii îl însărcinează pe profesorul Gruber a-l cerceta mai îndeaproape. "Distinsul observator", preocupat de psihologia experimentală cu aplicații în "audiția colorată", îl urmărește pe humuleștean "vreo jumătate de an". Îi
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
dramatice înainte de a te introduce în cele din urmă în miezul problemei... Dimpotrivă, când dă cuvântul unui personaj, îl simțim trăind după câteva cuvinte. Mi se pare că regăsim o calitate romanescă similară la Jane Austen care știe să facă viu un personaj în trei replici.
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
spune un poet". După ce lui Augustin Buzura i se consemnează "progresele", criticul crede că trebuie să vorbim și despre "inerțiile" lui, consistînd în unele "tipare prestabilite, ce nu i se potrivesc". Fiind un roman bizuit pe ironie, tratînd un prezent "viu" și "acaparant", Orgoliile apare grevat de inserțiile de trecut, "induse arbitrar", nu altfel decît ca un "supliment de Ťsenzaționalť". La întîlnirea impresiei de adaos care nu aderă contribuie pe de o parte unele inabilități de construcție (...), pe de altă parte
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
foame de natură psihologică. Rația nouă de mâncare, rezonabilă, nu ajunge niciodată unui fost deținut la Auschwitz sau Birkenau. Jurnalul de călătorie a lui Levi va rămâne în memoria literaturii nu neapărat pentru calitățile literare (notabile uneori!), cât pentru amănuntul viu decupat din experiența la care a fost martor. Fără un Moise care să-i ghideze printr-o deșertică Europă devastată de un conflict mondial, ei reușesc să ajungă totuși la destinație, după un traseu sinuos din care nu a lipsit
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
secolul paisprezece unde preoții au intonat rugăciunea cea mai frumoasă pe care am auzit-o vreodată, rugându-se pentru sufletele eterne ale scriitorilor răposați. Izul de pucioasă al Mării Negre aproape de picioarele mele după o pădurice de mesteceni. Prezența a ceva viu, care palpită, presărat cu luminile nopții: deschideai fereastra și o adiere prelungă, fierbinte, cu murmure de oameni în ea, asemănători cu minuscule animale emoționate. Un poet din Azerbaidjan s-a ridicat de la masă, a început să cânte și atâta bucurie
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
punică a trezit în același timp disprețul, ura și fascinația adversarilor săi. Bogățiile acumulate aici încă din timpul când Roma abia își începea ascensiunea, extravaganța moravurilor orientale, dar și aspectul fizic al acestor străini tatuați și machiați, îmbrăcați în haine viu colorate, amatori de parfumuri și bijuterii, îndrăzneala strategiilor militare adoptate de urmașii fenicienilor, ca și ciudățenia mijloacelor de luptă întrebuințate (elefanții, de pildă) sau exotismul religiei de tip semitic, cu practici de cult sângeroase, implicând sacrificiile umane, au impresionat puternic
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
Călugărul și moartea, Manual de anticristologie), filozofie (Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia), eseistică (Sacru și melancolie, Văzutele și nevăzutele), jurnal (Tentația mizantropiei. Stromate), poezie (Regele cu o harpă în mîini), interviu (Captivi în lumea liberă. Convorbiri cu Theodor Cazaban, Pe viu despre Părinții Bisericii). A îngrijit mai multe ediții și antologii din scrierile clasicilor greci sau ale Părinților Bisericii (Miturile lui Platon, Jean Cassien entre L'Orient et L'Occident), a publicat traduceri comentate (Evanghelii apocrife, Patericul etc.) și, mai presus
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
se învârtește. Acesta trebuie transcris, însă pentru aceasta creația obiectivă e mult mai potrivită. Toate anecdotele fraților Goncourt sunt inutile, pentru că le poate oricine inventa și nu era nevoie de atâtea relații pentru a culege truisme. (...) Doamna Bovary e mai vie decât madam cutare, pe care am cunoscut-o, și mai cuminte e să scriu despre fictiva madam Valsamaky, născută Farfara. De altfel, numai ea trăiește pentru mine" (p. 316-317). Reticența va fi învinsă (e adevărat), la insistențele colegilor, dar nu
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]