24,378 matches
-
culoarea tapetului, îngerul din ghips devin elemente apăsătoare, dar nu în sensul funcțional al mizanscenei, umbrind cumva soluția excepțională cu haosul la vedere: căruț, gramofon, un cal, haine, ziare, cărți umplu, de-a valma, scena, dezordinea acestei familii exprimîndu-se și vizual, la propriu, pentru ca mai tîrziu, la pauză, haosul să fie "aspirat", lăsînd la iveală un podium gol și curat, pe care se va juca . O imagine extraordinară, cu un impact acut, a cărui forță este atenuată de elementele de kitsch
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
tensiunea, confruntarea. Toate astea sînt în piesă și în schema dansului. Să nu fiu înțeleasă greșit. Nu vorbesc despre un moment de virtuozitate, în sine. Spectacolul s-ar fi terminat foarte bine și fără acest final, fără această concluzie comentată vizual. Cred că aici se mai poate lucra. Capitolul Tangoul din Radiografia pampei al lui Martinez Estrada este cea mai sublimă analiză a acestui dans argentinian, care sparge șabloanele prejudecăților și etichetelor romantice, și în care se găsește esențial construcția piesei
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
un extraordinar profesionist al scenei și al scenografei Liliana Cenean. Dinspre lumea scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar a plecat, la Teatrul Nottara, tentație de a crea un spectacol al cărui protagonist să fie costumul de teatru. Ca un comentariu vizual al evoluției, al unei etape a celor doi artiști. "Un adevărat scenograf de teatru își va considera schițele ca fiind mereu în mișcare, în acțiune, în relație cu ceea ce actorul aduce unei scene în timpul desfășurării ei. El vede, deci, nu
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
echipament de travaliu) au jucat un rol în sărăcirea atmosferei, în senzația că asistăm, ca niște favorizați, la o repetiție fără costume, doar cu cele sosite de la croitorie. Mi s-a părut pe undeva o fractură între imagine - nu voluptoasă vizual ca în alte montări (costum, lumini) - și gîndul regizoral. Deși Puric a mai lucrat cu Irina Solomon. E drept, pornind invers, inventînd un spectacol pentru lumea costumelor. Apoi, găsesc că pe undeva Dan Puric se apropie de consumarea unei etape
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
Gotysolo, Peter Handke, Zbigniew Herbert, Stanislaw Lem, ca și, dintre autorii noștri, Marin Sorescu, Ștefan Bănulescu, Ana Blandiana, Norman Manea, Gellu Naum, Mircea Dinescu sau Dumitru Țepeneag. Și nu sînt decît nume de scriitori, nu mai adaug aici cineaștii, artiștii vizuali, muzicienii. Viața în astfel de comunități este foarte specială, înveți foarte multe lucruri pe care, pur și simplu, nu ai cum să le înțelegi altfel. Mulți autori români sînt oarecum "ghetoizați" în mica noastră lume literară. Pentru oricare dintre ei
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
o înzestrare individuală, jovialitate și vervă" și îl asemuie pe marele prozator moldovean cu Rabelais. Cît despre Slavici, autorul observă că acesta introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. Dar imaginația sa lingvistică este deopotrivă cu fantezia sa vizuală, adică mediocră. Marea plenitudine a povestitorilor români din al XIX-lea secol atinge, prin opera lui Caragiale, apogeul. Antiretorismul său este o atitudine conștientă, deși o utilizează în celebra Două loturi. Dar nu folosește deloc portretul fizic și moral al
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Logan hohotiră ținîndu-se cu mîinile de burtă. - Sau cînd trage cu pistolu-n arabii ăia și-n loc de gloanțe ies mingi de ping-pong care li se opresc fix în gură, ții minte? - Ai prins ideea? întrebă Logan. E ceva foarte vizual. Foarte filmic. Terry trase adînc aer în piept. - Zi-mi două vorbe despre celălalt, spuse el. Logan îl privi cu un aer curios, însă nu lasă să se vadă dacă fusese jignit sau nu. - în regulă, rosti el. Poate că
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
poezie și a fost tradus în mai multe limbi. LIDIA VIANU: Când mă gândesc la poezia ta îmi vin pe dată în minte William Blake și Alasdair Gray. Blake pentru că făcea gravuri și poezia lui avea atât de multe elemente vizuale (chiar dacă ele diferă total de arta ta, de început de mileniu trei, mai legată cred de film decât de pictura tradițională). Gray fiindcă e și el pictor și în același timp autorul unei distopii remarcabile. întreaga ta poezie de până
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Gray fiindcă e și el pictor și în același timp autorul unei distopii remarcabile. întreaga ta poezie de până acum e o blândă distopie, dacă noțiunea există. Creezi o cascadă de imagini care se combină de la sine. Ești nu numai vizual ci și narativ. E o trăsătură Desperado să ascunzi lirismul pe după poalele altor arte, să amesteci genurile literare, artele, într-un singur tot. Când te gândești la opera ta, nu ți se pare că ești mai mult decât poet, că
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
convenția poeziei creștine din literatura engleză, iar celelalte nișe unde s-ar fi putut refugia - tradiția lui Eric Gill ori David Jones, de pildă - nu prea-mi inspirau încredere. N-am făcut din câte știu vreun efort anume să fiu vizual la acea vreme, și nici narativ. Am sentimentul că poemele mele de atunci erau hiperactive, hiper-entuziaste. Partea mai întunecată a lui Blake mă descumpănea. Ce s-a întâmplat mai încolo e cu totul altceva. Schimbarea s-a produs cam pe la mijlocul
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
scoate în evidență conexiuni discrete și îl relevă pe Moretti cel crescut în admirația filmul lui De Santis, (căruia i-a adus, de altfel, un subtil omagiu în Caro diario/Dragă jurnalule/ când a inclus, printre imaginile emblematice ale culturii vizuale ale secolului XX, și celebra secvență a dansului Silvanei Mangano) sau pe Moretti cel preocupat, asemeni ca Visconti, de tema familiei (a disoluției sau a regăsirii ei). Conexiuni există și între filmul de dată recentă a lui Marco Tullio Giordana
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
mai bune întrebări puse autorilor s-au iscat din remarcarea unei ambiguități, a unui cuvînt șocant, pe care nu ai nici o șansă să le descoperi dacă pui lectura pe același plan cu alergarea. Apoi, cînd cititul este o meserie, disponibilitatea vizuală și spirituală trebuie să fie maximă. Să ai timp, să nu grăbești sau să expediezi lectura. Să ai mintea limpede pentru a te concentra asupra cărții. Politețea datorată oricărui autor, celebru sau nu, fie că îl admiri sau nu, cere
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
a fost acum ocolit cu multă prudență și cu tot atîta abilitate, semnele sînt bune și de aici încolo. P.S. întrucît numele meu a apărut pe invitațiile trimise artiștilor plastici de către Fundația SOCIETA Club Unesco, organizatorul Tîrgului Internațional de Arte Vizuale (TIAV), declar că nu am nici o legătură cu actuala ediție a evenimentului menționat și protestez față de această formă abuzivă de a fi implicat. (P.Ș.)
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
purtăm, pentru angoasele și accesele de paranoia din fiecare? Nona Ciobanu - regizor, Harry Tavitian - jazz-man, Liliana Pană - actriță, Laurenția Barbu - dansator și coregraf, Ana Olteanu - scenograf încearcă să formuleze un răspuns, posibil, la frămîntările expuse în monologul lui Zografi: teatrul-muzica-dansul-artele vizuale se străduiesc, pe cont propriu și împreună, să vindece, ludic și orfic, halucinațiile și suferințele din noi. Eu zic așa: Spălați mașina la spălătorie, mîncați o ciorbă de burtă la Casa Eliad și, dacă nu vă ies în cale țigăncile
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
Simion capătă contur sub ochii noștri. Pe lângă numeroase persoane din lumea literară găsim în această galerie de portrete și un acorder de orgă, un orb cu ziare, un ghid de la Putna, o cântăreață goală sau un debitant de la tribunal. Impresia vizuală, însă, nu este singurul criteriu al selecției "modelului". Uneori, Costache Olăreanu este legat de personajul său printr-o poveste iar "portretele" se transformă pe nesimțite în mici proze cu eroi. În "discuția" pe care o poartă cu Golopența, personajul care
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
nu, sînt comentariul viu și acut, sfîșietor, demn și total al morții care n-ar putea fi evitată decît dacă se renunța la iubire. Însăși sensibilitatea lui Tocilescu se vede și se aude în spectacol. Ea se armonizează cu poezia vizuală, "pictată" de Puiu Antemir ca în stampele japoneze, viril și grațios totodată. Drumurile din acest spectacol, trasate cu grijă de regizor și de scenograful său, drumuri ritualice și inițiatice sînt trasee pe care regula îi obligă pe toți să le
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
care comunică cu uscatul printr-un podeț, destul de nesigur. Aici se consumă totul. Pe această insulă, expresie a solitudinii asumate, izbucnește vulcanul din fiecare. Trambalarea din casă afară și invers, un du-te-vino amețitor și nu mereu cu sens, este prelungirea vizuală a agitației din noi, insule plutitoare care-și mai aruncă puntea spre cîte o bucățică de pămînt. Funcția acestui chioșc este multiplă, exploatată la maximum și eficient. Chioșcul este refugiu, este departe de ochii celorlalți, aici se bea ceai sau
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
stîngace și neprofesioniste drept lucrări necunoscute ale lui Brâncuși, dar și o acțiune virulentă de hărțuire și de intimidare juridică a acelor specialiști care au denunțat falsul și au demascat impostura. Lui i s-au asociat, în mediile scrise și vizuale, precumpănitor în acelea cu orientări naționalist-comuniste, tot felul de diletanți, de la eminescologul catastrofic și profesorul de la școala SRI, Nicolae Georgescu, la scriitorul ubicuu Grid Modorcea și pînă la George Radu Serafim, realizator de televiziune și colaborator al fostei Securități printre
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
personaje. Singura care intră bine în rol este Lucia Ștefănescu (Marcolfa). Lucrul cu actorii lasă mult de dorit și este o neglijență regizorală cu amprentă în spectacol. Uneori, un aer de amatorism bătea pe scena de la Ploiești, dincolo de cîteva imagini vizuale puternice, de miza pe care regizorul mărturisește că a contat (fie și teoretic) - tema conflictului dintre trup și suflet - de rezolvarea scenografică a Vioricăi Petrovici, cu o alunecare poate prea evidentă, în concepția costumelor și cromatica lor, spre teatrul popular
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
pe binecunoscutul și rîvnitul său cîmp prăzuliu, asamblînd apoi totul in construcții modulare de la șase în sus, Manoliu transformă un semn convențional într-o realitate spirituală, iar cumulul, mai exact teancul de bancnote, într-un adevărat ,,iconostas". Dincolo de raportul strict vizual, de percepția artistică nemijlocită, în care imaginația și libertatea artistului - ale artistului ce-și autolimitează cîmpul de acțiune prin intrarea voluntară în captivitatea unui reper unic - sunt inepuizabile, Serghei Manoliu denunță o gravă erodare a țintelor morale și o galopantă
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din Orient și aluviunile fertile
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
datoria pentru artist, dorul de a regăsi întregul artei, simbioza între diferite feluri de artă și de stiință" (p. 88). De la Novalis știm că adevărata esență a poeziei romantice este "perpetua devenire, niciodată - împlinire" iar motivul cel mai bine exprimat vizual de C. D. Friedrich prin siluetele întoarse către privitor, care la rându-i privește în zare amurguri, ruine de mănăstiri, mari, păduri învolburate, munți ascunși în ceață etc. este puternică expresie a sentimentelor sau a fiorului religios ce răzbat din
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
Valeria Seciu este tulburătoare. Și un al treilea pion important, cu care au mai lucrat fertil și la Pescărușul: artista Lia Perjovski care a gîndit o scenografie simplă, dar de un mare efect, funcțională, foarte modernă ca limbaj plastic și vizual, amplificînd actualitatea scriiturii dramatice, și ea foarte dinamic scrisă. Mă bucur că Lia Perjovski a recidivat în arta spectacolului și cred că asta este benefic atît pentru ea, cît și pentru scenografia teatrală care se simte adusă cu suplețe spre
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
imagini deja erodate prin uz, artista realizează cea mai spectaculoasă și mai profundă experiență din pictura noastră de astăzi. Sub aparența unei priviri conformiste și ușor de localizat în convenția figurativului, a unui dialog asumat cu valorile instituționalizate în sistemele vizuale preavangardiste, dar cu lecția impresionismului și a expresionismului bine învățată, Ioana Bătrânu realizează, de fapt, una dintre cele mai interesante sinteze între vocația ingenuă și recuperarea culturală, între transa aproape mediumnică a gestului creator și judecata lucidă a formelor deja
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
doctrinelor și a sistemelor: "Prea mult devotament față de o anumită școală ori o anumită modalitate de receptare și exegeză a faptelor poate oricînd lua înfățișare de pedantism, automatizare, încremenire". Lanțurile doctrinei sînt comparate cu cele metalice, reducînd sensibilitatea, mărginind cîmpul vizual, atentînd la agerimea spiritului. Împotriva acestor nefaste efecte se recomandă "antidotul poeziei". Desigur, eseistul nostru n-a rămas mereu "în condiția poetului", tratîndu-i produsele lejer-sentimental, divagant, cu fluctuații extraestetice. Dar "erezia" sa - cîtă putea fi la un spirit atît de
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]