1,062 matches
-
a durat prea mult, că, oaspeții, ar fi pierdut, altfel, trenurile, spre Bârlad și spre Fălciu. S-au despărțit. Ăia - la tren! Apă de Maluri - la pânda de vulpe. A legat curca, bine, de gât, și a priponit-o, lângă vizuină, nu departe de locul În care pregătise, mai de cu timp, o căpicioară de fân. Și pânda a Început. Apă de Maluri a adormit. Vulpea a venit. Găsind curca, a mâncat-o, În liniște, după care, s-a retras, binișor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
locul În care pregătise, mai de cu timp, o căpicioară de fân. Și pânda a Început. Apă de Maluri a adormit. Vulpea a venit. Găsind curca, a mâncat-o, În liniște, după care, s-a retras, binișor, la loc, În vizuină, și, probabil, s-a culcat. Dimineața, soarele, darnic și iubitor, l-a Încălzit, de minune, pe Apă de Maluri, până, aproape, către prânz. Când s-a trezit, a exclamat: măi, ce vulpe șireată! N-a putut să mai aștepte, nițel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
binecuvîntată; Ingrid vroia, ca mai orice femeie, un cuib, or Thomas nu venea pentru asta nici cu o crenguță. Un pai dacă adusese. Nici măcar paiul nu exista În seara aceea În patul celor trei, pentru că nici cuib nu era, o vizuină, ar fi zis Antonia; de iubire nici vorbă; trei trupuri așteptau, tremurînde, plăcerea. Aproape că s-au repezit, după ce ezitaseră, unul spre altul, fără alegere, nu mai vedeau bine, aproape totul era atingere. Orice reținere se spulberase; Thomas a simțit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spuneau că o se ne asfixiem În abatajele noastre de atîta fum, o să și surzim din pricina boxelor date tare pînă la refuz, de rock-ul ce zguduia, din adînc, dormitoarele lor În care făceau copii legali, că o să murim În vizuinile subpămîntene inundați de alcool, pentru că or să pleznească odată toate sticlele care, la un moment dat, aveau să intre În rezo nanță, ah, da, cînd perioada ajungea Într-o anume relație cu frecvența se prăbușeau chiar poduri, de aceea soldații
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a celui ce nu scobea, ca alții prin gunoaie, ci trăia din pomenile căpătate prin bisericuțe și cimitire. - Haide! îl înhăță deșiratul pe negricios. Și înșfăcîndu-i, cu ambele mâini, guma baschetului, îl remorcă, scoțîndu-l pe spate dintre pereții foșnitori ai vizuinii, pe o alee, unde îi eliberă talpa încărcată cu fire de iarbă, pietricele, noroi. Nu înainte ca, slujindu-se de ea, să-l răsucească pe posesor, cu chipul către clădirea Casei de Cultură. - Stai, bă, că nu ți le-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
desfac? - Evident. Ar fi foarte dificil de citit nedesfăcut. Primi un cuțitaș și îi trecu lama pe sub sigiliu. Sigilii mai văzuse doar în pozele din "Magazin istoric". Acum fărâmița aievea unul. Sigiliul era roz, plicul roz, hârtia care scăpă din vizuina plicului era roză și, pentru a frânge pe genunchi monotonia în două, ca pe-o pisică, scrisul conținut era plin de-o puzderie de fente, ce nu și le putea permite decât un maniac ce pierduse decenii întregi cu studiul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fericiți, de câte puteri le dovedea că posedă el. Pe Calomfirescu, din precauție, opriră mașina la capătul străduței, IF-ul expediindu-l pe Spînzu către casă, la Arvinte. Se dovediseră expeditivi. Era 12,35, bineînțeles, noaptea. Parcurseră restul distanței către Vizuină pe jos, cu mâinile în buzunare, cu aerul unor gentlemeni neșifonați de cea mai mică grijă, pudrând în urmă o dâră de bună dispoziție, pe ulicioara spoită, în culori de Ev Mediu, de pâlpâirile unei luni capricioase și dezinhibate. Cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de ploaie nu puteau fi zărite decât foarte târziu, când se apropiau la două lățimi de palmă și aproape imediat se spărgeau cu pocnete de becuri pe caldarâm. De ambele rânduri plouă cam o oră. Când își iți capul din vizuina, de sub folia aburită, cercetând strada Perone în lung și în lat, desluși siluete subțiratece, cu um- 374 DANIEL BĂNULESCU fines, jugulând pe nesimțite și cel de-al doilea capăt al strungii de stradă. - Predolene... - Mmîh. Ordonați! zâmbi strâmb cel ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în sine, intensitatea ei e un posibil fără viitor, o negativitate, o înfundătură în flăcări. Când ai ajuns însă să deschizi ferestre disperării, atunci viața - năpădită de sine însăși - pare o grație dezlănțuită și un clocot de zâmbete. " Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-și odihni capul." (Luca, 9, 10) - Mărturisirea aceasta a lui Isus - și care întrece ca nivel de singurătate Ghetsimani - mi-l apropie mai mult decât toate dovezile de iubire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întîi fulgi de zăpadă înecînd cu puful lor de argint aerul neguros și rece al munților. Prin sate colinda vestea cumcă se ridicase românii împotriva ungurilor și împăratul Codrilor bătrâni și a munților suri și sterpi aduna pe vulturii din vizuinele lor stâncoase împregiurul flamurei românești. în creierii împietriți ai munților și-n acrul lor cel rece, flutura tricolorul, trăia libertatea Transilvaniei. Într-o noapte am văzut un spectacol măreț. In culmile munților, pe frunțile lor de piatră, care de care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fixa ochii într-un întuneric nepătruns și nu putu cunoaște nimica. După un scurt monolog merse la poartă, de-a cărei ușcior era atârnat, de-un lanț, un ciocan greu. El îl ridică, se răzgândi, apoi bătu o dată tare. Toată vizuina răsună a deșert, apoi iar tăcere. El repetă bătaia - iar un ecou surd și adânc, apoi iar tăcere mortală. Bătu a treia oară, nici o mișcare de ființă vie. Se dete câțiva pași îndărăt, ca să vadă de n-a zări cumva
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îndeplini munca necesară supraviețuirii și culturii; în schimb, sînt sclavele impulsurilor de moment și sînt oricînd influențabile de primul venit. Societatea noastră trăiește declinul individului, asistă la apogeul maselor. Este dominată de forțe iraționale și inconștiente, care ies acum din vizuină și ni se arată spontan, așa cum sînt ele. Le Bon afirma lapidar: "Acțiunea inconștientă a mulțimilor substituită acțiunii conștiente a individului reprezintă una dintre caracteristicile vremurilor actuale"26. Cine-ar mai putea subscrie astăzi la o declarație atît de sumară
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
distribuie refuzul deliberat al poveștii. Semnele corporalității nu mai țes o intrigă, ci antamează un spasm. Acolo unde doar extazul clipei contează, sunt foarte puține lucruri de spus. Nu mai există un timp aparte dedicat comprehensiunii. Viziunea frumosului colapsează în vizuina obscură a experienței sublimului. Ochiul se fărămițează. Reapare, în schimb, nostalgia „tinereții fără bătrânețe”, ameliorată doar de legile televizuale ale iconoclasmului. Dimensiunea erotică a sublimului cu funcție de Ersatz nu este neapărat determinantă. Aceeași critică a „prezenței” și „identității” poate ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unor vremuri mai bune; - instaurează un climat, o atmosferă apăsătoare și demotivantă în organizație; - se inconjoară de subalterni „devotați” (mai degrabă supuși), însă mediocri și panicați. Autorul amintit îl caracterizează alegoric astfel: „Este ca un șobolan speriat care stă în vizuina lui, alături de ceilalți confrați derutați. Consumă ultimele rezerve. Impune confraților strângerea curelelor și un regim de austeritate. Este livid, morocănos și ofticat”. În contradicție cu stilul de intervenție al managerului prost, categoria denumită de Daniel Gheorghe Luchian „manager deștept” este
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
pe termene scurte; - motivează subalternii angajându-i pe toți în procesul de soluționare; - premiază negociatorii și subalternii. Metaforic el „este ca un șobolan deștept și activ, trimite toți confrații în exterior să adune de mâncare. Fiecare aduce ce poate în vizuină. Depozitează proviziile. Le gestionează bine. Este grăsuț, mucalit și bogat”. Dincolo de jocul rafinat al cuvintelor, caracterizarea stilurilor de intervenție ale managerilor în situații de criză, în general, și ale profesorilor în situații de criză educațională, în special, poate conduce la
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
jungla din apropiere”. Înnebuniți de spaimă, fiind chiar gata să se mute în alt loc, sătenii îl roagă pe pastor să-i scape de aceste Manush-Baghas („spirite umane”). Organizând împreună cu prietenii un loc pentru vânătoare, el vede ieșind dintr-o vizuină, un fost furnicar, trei lupi adulți, doi pui și, „imediat după cei tineri, venea creatura: o ființă hidoasă, cu corp, mâini și picioare aparent omenești, dar cu o căpățână uriașă și cu o claie de păr ce-i acoperea umerii
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
trăi într-o asemenea stare e ca și cum n-ar trăi și în felul ăsta sufletul nostru e împăcat. Nici măcar în vremea torturii "nesomnului" nu s-a trădat nici măcar o clipă, cred că e nebun cu adevărat. Să-l lăsăm în vizuina lui. Decizia a fost unanimă, asta și fiindcă Biserica nu avea vreo intenție de a face din el un martir și erou în ochii sărmanilor mereu gata să găsească felul de a i se adresa pentru sfaturi în felurite instanțe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Vocii poporului. Atunci maestrul a luat locul elevului: exaltat de succesul recentelor sale polemici cu domnii Considérant, Louis Blanc și Pierre Leroux, domnul Proudhon s-a însărcinat să-l extermine, dintr-o clipire, pe îndrăznețul care se aventura astfel în vizuina leului. Dar, până în acest moment, domnul Proudhon nu avusese de-a face decât cu sofiști din propria specie și nimic nu i-ar fi fost mai ușor decât să opună unui sofism, un sofism și jumătate. Avea și cu cine
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
zecile și sutele de buți, mulți din țăranii noștri aruncă poamele la porci sau le vând pe nimica sau le lasă de putrezesc, neștiind cum să le păstreze peste iarnă; pe când aiurea se folosește tot petecul de pământ, până și vizuinile, cărările și rozoarele pietroase, grădinile noastre întinse cât vezi cu ochii adese servesc drept cuib și adăpost pentru tot felul de burueni și mărăcini netrebnici. În scurt, pe când alte popoare se silesc pe întrecute a pune în grabnică aplicare nouăle
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe care le semănați cu femei de la târguri și cu bugetivori din cancelarii, îmbrăcați în haine de gală pentru a juca pe cât se poate mai strălucit rolul de țerani români. Iar pe vita câmpului răspingeți-o în pumni, ascundeți-o în vizuini ca să nu strice bucuria risipei din anul jubiliar”. După ce tunurile au amuțit și țăranii au fost din nou îngenunchiați, din când în când, răbufniri de orgolii și ambiții politicianiste scurmau jarul și scoteau la iveală crâmpeie din sângeroasele represalii, punând
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de ceremoniile care privesc Oracolul și la care cetatea Tebei i-a inițiat pe toți grecii care locuiesc dincolo de Termopile, până În dreptul văii Tempe. Construcția care se ridică aici, pe aria delfică, o dată la nouă ani2 nu este refugiul sau vizuina unui dragon. Este un simulacru șmimemaț al locuinței unui tiransau a unui rege3. Un cortegiu silențios se Îndreaptă către această construcție, prin așa-numita Dolonie 4 pe unde Aiolazii 5, (B) la lumina torțelor, conducând un băiat ai cărui părinți
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
că piesele ei se numărau printre cele mai puțin reușite compuneri literare, urmând să fie montate rar, dar nu-și pierduse încrederea în valoarea lor pentru cititor. A terminat și un eseu despre Empedocle, filosoful antic grec presocratic a cărui vizuine despre eterna luptă ca bază a condiției umane o impresionase. Și-a terminat traducerea poemelor lui Hortense Flexner (pseudonimul lui Hortense King), pe care Gallimard a fost bucuroasă să le publice așa cum va face cu tot ce trimitea Yourcenar, la
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
greu privarea de libertate". Deci, o știu! Și, totuși, le întemnițează! "Viața porcului spinos se desfășoară noaptea". Las'că știm noi: te cheamă la nouă jumate seara și nu-ți dă drumul decât la patru dimineața 219. "Bursucul trăiește în vizuini adânci și întortocheate". Ăsta da, ăsta-i de-al nostru! Bravo, bursucule, păi, ce altceva-ți mai rămâne? Și mutra o are în dungi, ca o saltea, adevărat ocnaș 220. Cronotopul stepei, concentrat în aulul Uș-Terek, apare în capitolul " Amintirea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lumea aștepta asta ca pe o izbăvire: președintele a fost atacat cu ouă de un român. Dar păcat, mare păcat, că a fost vorba de președintele Germaniei și nu de chelul nostru de la Cotroceni. Acesta nici nu mai iese din vizuina lui de o bună bucată de vreme, deși multe categorii sociale îl invită periodic să-și arate chipul, cu blânde îndemnuri pașnice de genul: „Ieși afară, javră ordinară!". Dar cetățeni români, dragi plătitori de taxe și impozite, nu vă pierdeți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
auzit sau ochi de văzut altceva. Tatăl său, om înstărit și respectat în sat, văzu cu groază cum fiul său după ce bea apă dintr-un izvor ce abia se zărea prin frunziș, intră într-o pornitură de pământ, într-o vizuină făcută sub rădăcinile scoase la iveală când se prăvălise malul acela. Se apropie și simți cum părul i se face măciucă. Acolo fusese sălaș de lupi. Fusese și el la vânătoare în ziua ceea din anul ce trecuse și fratele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]