599 matches
-
un gust rusesc, cu toate că un rus va spune că termenul său e nicevism; nihilism a fost numit cel rusesc. Nihil e însă un cuvânt latinesc. Al nostru, cel spaniol, ar fi mai bine să se numească nadism, de la insondabila noastră vocabulă: nada. Nada, care inițial a însemnat cosa nada sau născută, adică: tot, a ajuns să însemne, ca și francezul rien, de la rem - lucru - și ca personne - non-lucrul, non-totul, nimicul. De la plenitudinea ființei s-a trecut la golirea ei. Viața, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și Hortensia Papadat-Bengescu relatase și rezumase doar până atunci evenimente din sfera psihicului, și tot astfel avea să procedeze și în viitoarea creație. Cât privește conținutul, întreaga literatură holbaniană, eseistica inclusiv, e proiecția unui spațiu interior stăpânit de geniul morții. Vocabula "moarte" apare în o seamă de titluri: O moarte care nu dovedește nimic, Conversații cu o moartă, Obsesia unei moarte, Bunica se pregătește să moară. Viața și moartea în opera d-nei H. Papadat-Bengescu. În romanele O moarte care nu dovedește
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
poate, dintr-un sublim dispreț. — Vouă vă place să glumiți. Dar n-ați înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen, pământul și cerul, adică mintea omului care se înalță în căutarea divinității și se luminează când o întâlnește. Folosea vocabule și construcții sintactice care duceau cu gândul la autorii antici; cunoașterea sa aulică a limbii grecești se datora probabil cărților. — Dacă veți călători mult în sus pe fluviu, veți ajunge într-un loc numit Muntele Morților. Veți vedea două statui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numără persiflarea clișeului, satira locului comun (acesta adăpostind cel mai adesea generalitatea ideii și absența emoției). Importanța scrierilor lui Urmuz rămîne documentară („un document lingvistic de mare însemnătate, un prilej de a demasca unele din procedeele limbii”), limbajul urmuzian conținînd „vocabule, nonsensuri de genul celor pe care le folosea Lewis Caroll” („nonsensurile prin echivoc ale lui Dodgson”). Dezacordul urmuzian în raport cu „folosința obștească a cuvintelor” țintește, într-adevăr, luminarea „nonsensurilor realității”. Pe urmele lui G. Călinescu, Tudor Vianu cade însă în capcana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de interpretare semiotică, foarte în spiritul „fabulei” discutate: „«Pelicanul sau babița» (despre care s-a observat, și lucrul e important, că e un titlu de povestire didactică din vechile manuale de «intuiție»), nu spune, în perfecta sinonimie a celor două vocabule ce oferă o falsă alternativă în alegerea «sensului» decît că acesta se află în cuvîntul însuși. Pelicanul-babiță devine emblema călătoriei care, în fabulă, e în primul rînd o mișcare a semnificanților antrenați de o «ars combinatoria» ludică” (p. 49). Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
general-umane și, pentru prima oară, comandantul Felix S 23 trecu cu vederea consumul pronunțat de curent electric pe care-l înregistrau contoarele personale. Se gândea comandantul cu părere de rău că în vocabularul său de bază cuvântul „soție” era o vocabulă abstractă, lipsită de concretețea palpabilă a materialității, o noțiune la fel de vagă precum „hidrobicicletă”, „quasar” sau „obscurantism”. Încercă să-și aducă aminte Felix S 23 dacă văzuse undeva soții adevărate: parcă văzuse, da, soția unui mecanic de întreținere de la Drăgănești-Vlașca, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dandy e rostit În saloanele și cluburile selecte ale Londrei. Numai că nimeni nu poate cântări În ce doză de admirație sau dispreț este el manevrat. În curând francezii se străduiesc să preia nu doar „stilul Brummell”, ci și magica vocabulă, fără să o poată Însă traduce. Ei le oferă În schimb englezilor o aiuritoare formă feminină: dandizette. La ce va fi folosit Însă sofisticarea aceasta, construită aproape Împotriva firii, nu se știe. O altă necunoscută a ciudatei istorii brodate În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu preocupări neserioase”, la care se mai adaugă și o surpriză etimologică: „probabil alterare din fr. vive le son șdu canonț, refrenul unui cântec revoluționar francez”. Dandylogi de serviciutc "Dandylogi de serviciu" Revenind Însă la dandysm, cea dintâi care folosește vocabula (fără a o așeza pe vreun soclu științific) e tot Lady Morgan, În 1817, În memoriile sale franceze. Scena din salonul prințesei e urmată de câteva considerații amuzate pe marginea „manifestării de dandysm”, pregătind intrarea În arenă a unui nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
te atingi de cercurile mele! Nu este imposibil, prin urmare, ca printre grecii din timpul lui Alexandru cel Mare să fi existat călători la Roma, deprinși să vorbească latina sau care știau măcar un număr oarecare de cuvinte. Alegerea unei vocabule dintr-o limbă străină era chiar potrivită pentru o organizație secretă, iar Centrum suna destul de bine, nu? Am abandonat chestiunea veridicității asasinării lui Alexandru cel Mare În Împrejurările acelea stranii: om trăi și-om vedea ce și cum, atunci când circumstanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ceea ce credem că putem face. Bine măcar că Eva a avut inspirația să-mi atragă atenția că nu trebuie să mă tâmpesc Încercând să imit vocea Magistrului așa, În general: probabil că n-ar fi ieșit nimic. Concentrarea pe doar câteva vocabule a simplificat mult lucrurile și m-a ajutat enorm. Alegerea lor n-a fost peste măsură de complicată - Încă nu-mi părăsise cortexul și n-avea s-o facă vreodată felul În care, În seara venirii, doctorul Wagner mă conectase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-un imperativ. Nu ne mai aflăm În fața unei afirmații, ci a unui ordin, a unei porunci strecurate printre cuvinte. Sau, de ce nu?, a unei indicații subtile oferite celui căruia Îi este destinat mesajul: a bon entendeur, salut! Cele patru vocabule nu conțin o informație, cum sugerează aparențele; ele impun o cale de urmat, comunică o procedură anume, ce trebuie Îndeplinită În chip obligatoriu. Care ar putea fi ea? Hai să mai citim o dată: RĂZBOIUL SCHIMBĂ ORDINEA LUMII! Care sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
inutil”. După 20 de ani de la primul articol, iată ceva despre Lubeck: “Când spunem că decorul unui oraș este arhitectura lui, mă gândeam și la limba pe care orașul o vorbește, limba lui ca atmosferă, sunet al vocii, intonație, dialect, vocabulă a țării de origine, muzică a ei”. Totuși, lecturile mele din Thomas Mann. Și Doamna General, așa cum o vedeam eu prin ’76: “Karin tante verișoara dinspre mamă a bunicii mele-sau doamna General, cum era cunoscută, pentru că era căsătorită cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
botul de cimpanzeu și chipul vioi cu ochi mici, verzi și mobili, îi dădeau lui Fărocoastă un aer vesel. Deși semănau cu el la îndrăzneală, frații lui rămăseseră țărani. Cu vocea cultivată, deosebită de a lor care nazaliza și înghițea vocabulele, Costică avea o mare autoritate asupra propriilor frați. Pronunța „coperativă”, nu „cumparativă” și devenise un cititor de broșuri. Pe Fărocoastă șefii îl găsiră excelent pentru acțiuni. Era un adevărat agitator. Costică își exploată cu abilitate faima de care se legau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la nivelul lexicului, cât și prin conexiuni culturale și prin apelul la intertextualitate: Compozit și sinoptic/Arheii îți vor îmbia și otrava/ Și vindecătorul amar/Hermes Trismegistos/„Sturm und Drang” / Mistic sceptic luminis / Însă ciclic tânăr./ Vertical algoritm... Iubitor de vocabule prețioase, rare, plasate în titluri îndeosebi, dar și în conținuturi (Asompțiune, Ontopoema, Mitopem, Onir, Euristica, Teogonie, Psalmodie, Ontogeneză, Athanor etc.), poetul își dezvăluie, și în felul acesta, predilecția pentru rafinamentul pe care nu îl poate găsi cu adevărat decât în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu poetica postmodernistă, structura textului îmbină fragmente construite în vers liber cu pasaje în proză, pentru ca la nivelul ortografiei și al punctuației să fie abolite aproape toate canoanele, în încercarea de a induce sentimentul că, în cazul scriiturii literare, toate vocabulele ar trebui percepute la fel, că au toate același drept în cetate. De aceea, substantive proprii (de pildă, Amon, Buda, Allah, Dumnezeu, Europa etc.) sunt scrise cu inițială mică, fiecare text începe, de asemenea, cu inițială mică, iar punctuația este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
genunii etc.), exacerbând tonul solemn, declamator și, creând un cadru pe măsură, încât toate aceste ingrediente potențează spectaculozitatea poemelor: Vezi macabeii /nori mă înveșmântă / vino în loja marelui calvar / avar în har octombrie amar / m-a prohibit vestală la cuvânt. Vocabulele sunt / par folosite adesea pentru eufonie, dar au, totodată, menirea de a descrie un areal spiritual dominat de lirism (indus, adesea, de referirile la o floră prețioasă, exotică, ornamentală, care conferă noblețe imaginilor - vizuale, olfactive -, reprezentată de agave, hiacint, smirna
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tragem câteva poziții: chiriași fericiți - proprietar idem. Vreți să-l chemați? UU Pe...proprietar? EA Exact. TOTI Domnuuu gardiannnn!!! EA Cum? Aici nu-i cantonamentul? U Ba da, frumoaso, dar stadionul e cu 50 de metri mai jos de pușcărie! VOCABULE Și zici că aici se tratează durerile ? Aici. Și costă...ăhăhăăă ! Nu ? Mult, nemult, dacă beneficiezi de un ajutor de deces poți plăti și spitalizarea. Sau invers. Ajutorul de de... De ce-s, Doamne, atâția nebuni în libertate? DUMNEZEU : Fiindcă-s
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
gratis cursul vieții care-i ca un rîu colorat În gri isteric, cu tufe, pești și-așa mai departe, apele-o pornesc brusc, drept În sus, spiritul tău de rîu se leagă de-al celui care-a construit barajul din vocabule, trec anii, globulele roșii, cuvintele, și la sfîrșit rămîne pe fundul albiei o glorioasă urmă invizibilă. Constituită din cîteva obiecte paginate, sfărîmicioase. Cu poză. Anii aceia Însemnînd pentru chipul deviat din fotografie paginile de mai sus și următoarele, jurnalul propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noile intrări DOOM (blestem, În engl., inspirată siglă) au fost preluate mai ales din mass-media. Presa scrisă, etalon, asta-i din sistemul metric. De-acolo și concluzionez. Și Î din a. Barbarismele reintră În circuit odată cu apariția pe pistă a vocabulelor din saxona mută. Primele Încearcă rahitic să se cupleze cu ultimele, care-s Însă de Formula Unu, să ne imaginăm că ne-am Îndrăgostit lulea de Gabi Szabo și-ncercăm să ne consumăm căsătoria În timp ce ea aleargă 5000 de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se aude Pachelbel. Sau Rameau. Poți să asculți și For Sephora, cu Stochelo Rosenberg, apoi să mori pe ritm. Cuvintele Înseamnă tempo, iar mișcarea reprezintă cu destulă acuratețe lumea de azi, de neconceput În nemișcare, nemișcat fiind doar boul. Circulația vocabulelor pe Întreg setul de tobe cerebrale este singura care se opune notabil morții, fiindcă leagă arborescent lucruri la prima vedere ireconciliabile, Într-un dialog orizontal autor-cititor - aici cititorul este neantul -, cealaltă axă, verticală, conectînd textul tău la alte texte (Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cel care improvizează adevăruri. Nepoții lui Leonte Răutu, un călău sinistru al culturii române, vorbesc de "ieșirea din grotele comunismului". Nerușinarea persecutorilor în a-și declara vinovate victimele se varsă peste tot și toate. Autori morali (ce-o căuta aici vocabula asta, moral?) ai crimelor pozează în inocenți. Da, nerușinarea e principala trăsătură a democrației cu față brucană. Profetologul ne-a pregătit alt "canon". Ni-l expune, ipocrit și poticnit, duminică de duminică, sub ochii extaziați ai interlocutorului. Mereu își găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
serii de după ploaie, Înțesat cu esențe afrodisiace. (azi) Când sunt Înconjurat de verdele neverosimil al brazilor, are loc o reducere nefirească a debitului meu verbal; parcă nu mă mai pot servi de cuvinte, le simt serbede și observ cum orice vocabulă mă Îndepărtează de realitatea vitală. Atunci tac, să nu falsific existența, scrutez frunzișurile secrete, spionez scorburile Întunecoase pline de umezeală, ating mușchiul crescut pe trunchiuri și mă simt tras În sus de ramuri cu putere; nu știu de ce apetitul sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă simțeam ridicol În fața colegilor ce văzuseră cum mă transformasem; Îmi pierdusem aerul flegmatic și acea distanță disprețuitoare prin care Îi dominam (atunci, am Înțeles instinctiv că a te Îndrăgosti este foarte periculos); ea nu mai avea nevoie să articuleze vocabule, să consume energie verbală; era suficient să mă vrea lângă ea, și eu simțeam aceasta, chiar de la distanță; Îi preluam comanda printr-o telepatie bizară, deveneam rigid ca un golem comandat de un mecanism secret; porneam spre ea orb, Îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dumnezeu îmbracă aspecte particulare în spiritualitatea românească, iar L. Blaga se-ntreba: "Nu devine Maica Domnului uneori o zeiță a fertilității" ? O dată cu dezvoltarea cultului martirilor, printre ruralii nord-dunăreni, după 350, se generalizează termenul sânt din latinul sanctus. Sunt și alte vocabule specifice universului spiritual păgân care au contribuit la închegarea terminologiei creștine românești, în teritoriile Moesiei Inferior (Dobrogea) și Dacia: monumentum mormânt, tacere a tăcea, comendare -a comânda, basilica -biserică, Domine Deus Dumnezeu. Concluzie: începuturile creștinismului popular românesc datează încă din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era o realitate, dar sub aspectul organizării, după 275, nu știm care era situația, nici un episcop nord-dunărean n-a participat la conciliile (sinoadele) de la Niceea, Constantinopol și la cele locale, dar trebuie să fi fost. Limba română a moștenit două vocabule referitoare la ierarhia ecleziastică: "piscup" (episcopus) și "preut" (presbyter) o dovadă că în așezările daco-romane funcționau elementele fundamentale ale ierarhiei bisericești. Pe de altă parte, secolul al IV-lea a fost epoca de aur a chorepiscopilor, episcopi itineranți de țară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]