2,638 matches
-
excelență în toate existențele distincte: Între stele, sînt soarele care strălucește; între semnele lunare sînt luna; între cărțile sfinte, eu sînt cartea imnurilor; între simțuri sînt simțul intern; sînt Meru între vîrfurile munților; între animale sînt leul; între litere sînt vocala A; între anotimpuri sînt primăvara cea înfloritoare etc." [141]. Dar această enumerare a tot ce e mai excelent, precum și simpla variere a formelor în care trebuie făcut plauzibil intuiției iarăși și iarăși același lucru oricare ar fi bogăția imaginației ce
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mulți ani în urmă, și: „Îi ascultam ca în vis, parcă n-aș fi izbutit să înțeleg sensul anumitor cuvinte“. Făcând o analiză a stratului fonetic, se observă că adverbul „parcă“ este element cheie în tehnica sugestiei. Cuvântul are două vocale: [a], care este deschisă, centrală, sugerând ideea de optimism, și [ă], vocală semideschisă, deci neutră, reliefând nuanța de dubiu a cuvântului. Pe lângă aceste vocale, cuvântul mai conține și trei unități consonantice: [p], o oclusivă ce sugerează forța cu care se
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
aș fi izbutit să înțeleg sensul anumitor cuvinte“. Făcând o analiză a stratului fonetic, se observă că adverbul „parcă“ este element cheie în tehnica sugestiei. Cuvântul are două vocale: [a], care este deschisă, centrală, sugerând ideea de optimism, și [ă], vocală semideschisă, deci neutră, reliefând nuanța de dubiu a cuvântului. Pe lângă aceste vocale, cuvântul mai conține și trei unități consonantice: [p], o oclusivă ce sugerează forța cu care se pronunță începutul cuvântului, tonul înalt care atrage atenția asupra a ceea ce are să
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
stratului fonetic, se observă că adverbul „parcă“ este element cheie în tehnica sugestiei. Cuvântul are două vocale: [a], care este deschisă, centrală, sugerând ideea de optimism, și [ă], vocală semideschisă, deci neutră, reliefând nuanța de dubiu a cuvântului. Pe lângă aceste vocale, cuvântul mai conține și trei unități consonantice: [p], o oclusivă ce sugerează forța cu care se pronunță începutul cuvântului, tonul înalt care atrage atenția asupra a ceea ce are să se întâmple, apoi [r], consoană lichida, vibrantă, care poartă cititorul spre miezul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ei cu sârg în toate subiectele pe care cei doi mari nu le găseau controversate, a urmărit cu relativă indiferență cazurile în care competiția celor doi era deschisă pentru cucerirea de poziții în lumea a treia și a fost temporar vocală în situațiiie în care fiecare dintre ei făcea ordine în propria sferă, conform regulilor tacite ale balanței. Aceasta a funcționat bine peste patru decenii și al treilea război mondial nu a avut loc . Contribuția României la negocierea tratatului de neproliferare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
sugereze în mici poeme muzicale, străbătute ca de un curent electric de o tristețe agitată, cu toate rănile deschise, echivalența lirică a cenușiului sau a violetului. Acestea, plus albul, galbenul, sunt culorile lui favorite. N-a scris un sonet al vocalelor, dar a încercat să introducă paleta pictorului în poem și să asocieze ritmul versurilor cu sonurile unei muzici grave. Și-a justificat, într-un interviu, preferințele plastice: cenușiul ar fi culoarea obișnuită a Bacăului și, „existând în natură, s-a
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
acesta, în ambitele declamațiunei dăm deja de lucruri care zac afară de marginea celor ce se pot învăța, lucruri cari vor rămânea pentru o samă un secret etern. Așadar până aicea merge răsadul pentru artea noastră îndărăt. 2. FRUMUSEȚEA PRONUNȚIEI. ÎNSEMNĂTATEA VOCALELOR ȘI CONSONANTELOR, SILABA, VORBA (CUVÎNTUL) Însă ținta cea mai naltă a reprezintatorului, de la care suntem îndreptățiți de-a cere pronunția de model a națiunei, este frumusețea articulațiunei. Ablucrarea și lepădarea lipselor în formele dialectelor și părăsirea altor elemente genante întru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zămislesc literele este aspirațiunea neobser[va]bilă carea premerge pronunțiarea oricărei litere. Această aspirațiune e mai auzibilă și mai obser vabilă cu deosebire la literele acelea care se formă numai de cătră aerul ce izvorăște din deschizătura gurei. Aceste sânt vocalele. Vocala în genere [o] căpătăm când columna de aer răsună fără de-a avea trebuință de altceva consonant. Vocala e așadar aspirațiunea repezită prin o deschizătură anumită a gurei. Așadar în vocală vocea apare în libertatea ei originală, ea e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
literele este aspirațiunea neobser[va]bilă carea premerge pronunțiarea oricărei litere. Această aspirațiune e mai auzibilă și mai obser vabilă cu deosebire la literele acelea care se formă numai de cătră aerul ce izvorăște din deschizătura gurei. Aceste sânt vocalele. Vocala în genere [o] căpătăm când columna de aer răsună fără de-a avea trebuință de altceva consonant. Vocala e așadar aspirațiunea repezită prin o deschizătură anumită a gurei. Așadar în vocală vocea apare în libertatea ei originală, ea e revărsarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obser vabilă cu deosebire la literele acelea care se formă numai de cătră aerul ce izvorăște din deschizătura gurei. Aceste sânt vocalele. Vocala în genere [o] căpătăm când columna de aer răsună fără de-a avea trebuință de altceva consonant. Vocala e așadar aspirațiunea repezită prin o deschizătură anumită a gurei. Așadar în vocală vocea apare în libertatea ei originală, ea e revărsarea nemijlocită a acelei libertăți. Acuma sunetul care reprezintă această revărsare cu totul liberă, nempiedecată e sunetul a, decisivamente
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aerul ce izvorăște din deschizătura gurei. Aceste sânt vocalele. Vocala în genere [o] căpătăm când columna de aer răsună fără de-a avea trebuință de altceva consonant. Vocala e așadar aspirațiunea repezită prin o deschizătură anumită a gurei. Așadar în vocală vocea apare în libertatea ei originală, ea e revărsarea nemijlocită a acelei libertăți. Acuma sunetul care reprezintă această revărsare cu totul liberă, nempiedecată e sunetul a, decisivamente cel mai muzical dintre toate vocalele. Ce loc să-i dăm lui ă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o deschizătură anumită a gurei. Așadar în vocală vocea apare în libertatea ei originală, ea e revărsarea nemijlocită a acelei libertăți. Acuma sunetul care reprezintă această revărsare cu totul liberă, nempiedecată e sunetul a, decisivamente cel mai muzical dintre toate vocalele. Ce loc să-i dăm lui ă și î? De-aceea nu e doar întîmplare cumcă tocmai pe el îl întrebuințează la cultura tonului muzical, făcîndu-l înaintea tuturora pe el purtătorul atât în scală cât și-n solfegii, pentru că el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
solfegii, pentru că el se potrivește mai bine la câștigarea portamentului și a curățeniei tonului, din cauza ținoarei sale curat muzicale. De-aceea și pe actor îl putem consilia și recomanda esercițiul acesta, de-a lăsa adeseori {EminescuOpXIV 291} să răsune această vocală în puterea ei ne-mpiedecată, spre a da vocei sale curățenie și răsunet. Pronunțarea curată și ținoarea acestei vocale, fără de-a cădea în cântec, e proscholiul cel mai bun pentru portamentul necesar și lui. Cu puterea sa esențial muzicală e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
muzicale. De-aceea și pe actor îl putem consilia și recomanda esercițiul acesta, de-a lăsa adeseori {EminescuOpXIV 291} să răsune această vocală în puterea ei ne-mpiedecată, spre a da vocei sale curățenie și răsunet. Pronunțarea curată și ținoarea acestei vocale, fără de-a cădea în cântec, e proscholiul cel mai bun pentru portamentul necesar și lui. Cu puterea sa esențial muzicală e legată și împrejurarea că această vocală are mai mult decât toate puterea interjecțională. Pentru că interjecțiunea e elementul simțirei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a da vocei sale curățenie și răsunet. Pronunțarea curată și ținoarea acestei vocale, fără de-a cădea în cântec, e proscholiul cel mai bun pentru portamentul necesar și lui. Cu puterea sa esențial muzicală e legată și împrejurarea că această vocală are mai mult decât toate puterea interjecțională. Pentru că interjecțiunea e elementul simțirei numai, care cade înaintea a orce dezvoltare limbistică, (precizarea, destinarea) otărîrea sigură a interjecțiunei lui e coprinsă în sunet însuși, ci se produce numai prin afectul celui ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunet însuși, ci se produce numai prin afectul celui ce vorbește. Litera a ca interjecțiune poate de-aceea să reprezinte espresiunea cea mai varie a simțirei individuale. În sine e sunetul cu desăvârșire nehotărât, va să zică nemărginit de otărîbil. Între toate vocalele însă a arată mai mult puterea simțitoare, pentru că, cum am zis, a e tonul uman curat în cea mai simplă a lui manifestare. De-aceea ar fi un esercițiu care s-ar plăti daca actorul ar încerca să esprime în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar plăti daca actorul ar încerca să esprime în a o scală de simțiri varii și dac-ar percurge formele diferite a puterei lui interjecționale. A e tonul curat, ne-mpiedecat, el e așadar barea naturală de la care se dezvoltă celelalte vocale în linie a-și de-scendinte. Înspre adâncime (profonditate) a trece în sunetul o, în înălțime trece în sunetul e, care amândouă formează numai membrele mijlocii a șirului din urmă. Căci o înspre adâncime trece în u, și e înspre înălțime
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înspre înălțime trece în i. Așa se formează din mijlocul lui a curat scala și-n sus și-n jos a cărei poluri estreme se sfârșesc în u și i. Un auz organizat cu justeță va simți această scală în vocale care urcă și coboară. Actorul trebuie așadar, asemenea cântărețului, să-și însușească această scală în coeziunea ei muzicală și să se nevoiască de-a o dezvolta până la o curățenie desăvârșită. De-aceea actorul trebuie să petreacă cu pronunția, spre cultivarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Actorul trebuie așadar, asemenea cântărețului, să-și însușească această scală în coeziunea ei muzicală și să se nevoiască de-a o dezvolta până la o curățenie desăvârșită. De-aceea actorul trebuie să petreacă cu pronunția, spre cultivarea tonului, această scală a vocalelor, însă de la diferite tonuri fundamentale a lui a, parte pentru de-a învăța a pricepe fiece vocală pentru sine în deplina ei valoare și spre a deveni cu desăvârșire domn peste ea, parte apoi pentru de-a aprecia și valoarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nevoiască de-a o dezvolta până la o curățenie desăvârșită. De-aceea actorul trebuie să petreacă cu pronunția, spre cultivarea tonului, această scală a vocalelor, însă de la diferite tonuri fundamentale a lui a, parte pentru de-a învăța a pricepe fiece vocală pentru sine în deplina ei valoare și spre a deveni cu desăvârșire domn peste ea, parte apoi pentru de-a aprecia și valoarea lor relativă și a o face a se auzi în grai. Totodată acest studiu a scalei vocalelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vocală pentru sine în deplina ei valoare și spre a deveni cu desăvârșire domn peste ea, parte apoi pentru de-a aprecia și valoarea lor relativă și a o face a se auzi în grai. Totodată acest studiu a scalei vocalelor e foarte folositor pentru cultivarea elementului muzical al tonului în înălțimea și profunditatea sa, căci învață a lărgi coprinsul mijloacelor tonului și a domni asupră-le. Vocalele însă, ca elemente produse de impulsul sufletului, își au însemnătatea lor (Bedeutsamkeit). O
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a o face a se auzi în grai. Totodată acest studiu a scalei vocalelor e foarte folositor pentru cultivarea elementului muzical al tonului în înălțimea și profunditatea sa, căci învață a lărgi coprinsul mijloacelor tonului și a domni asupră-le. Vocalele însă, ca elemente produse de impulsul sufletului, își au însemnătatea lor (Bedeutsamkeit). O pronunție perfectă va aduce la aparință cât se va putea mai mult această însemnătate. Cumcă prin ele se nasc simțăminte (deosebite) distincte nu mai e neci o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiunea a ce e solemn, sărbătoresc și măreț, a intuițiunea clarități și a plinătății curate, e a deșertăciunei relative și a lipsei de fond, i trezește intuițiunea celor (împungătoare, tăietoare) ascuțite si vehemente. Noi abia am putea observa cumcă aceste vocale esprimă numai un analogon a acestor intuițiuni. Însă, dacă luăm sama la impresiunea lor, atuncea însemnătatea lor diferită nu va rămânea defel dubioasă pentru o ureche simțitoare. Pentru că vocalele sânt esențialminte muzicalul limbei, de-aceea ele și servesc naturalminte cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tăietoare) ascuțite si vehemente. Noi abia am putea observa cumcă aceste vocale esprimă numai un analogon a acestor intuițiuni. Însă, dacă luăm sama la impresiunea lor, atuncea însemnătatea lor diferită nu va rămânea defel dubioasă pentru o ureche simțitoare. Pentru că vocalele sânt esențialminte muzicalul limbei, de-aceea ele și servesc naturalminte cu deosebire espresiunei simțământului. Cu. cât auzim mai clar și mai curat răsunetul lor, cu-atît mai potențată i se pare auditorulni muzica limbei, cu-atît mai clar vuiește în preajma lui râul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu deosebire espresiunei simțământului. Cu. cât auzim mai clar și mai curat răsunetul lor, cu-atît mai potențată i se pare auditorulni muzica limbei, cu-atît mai clar vuiește în preajma lui râul simțămintelor, râu care are cu deosebire de purtătoare ale sale vocalele. Așadar aicea are artistul reprezintator un câmp întins pentru activitatea sa, care, cu mijloace puternice și c-un simț simbolic, produce fructele cele mai frumoase, tot așa precum cel dotat de cătră natură cu o avuție de ton mai ne
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]