KorAP: Find »[drukola/base=vodcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...45 >

1,118 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606

Nu e niciun caviar în frigider." "Cum așa? M-au asigurat că-l păstrează pentru mine în frigider. Cine mi-a mâncat caviarul?" Cei doi paznici se lovesc cu palmele peste coapse: "Caviar, așa ceva nu merge fără un păhărel de vodcă!" Se distrează ca niște smintiți. Își aduc de la bufet un borcan de caviar, "pe cheltuială umanitară", și încep să se îndoape, râzând cu gura plină și ridicând paharele în sănătatea ei. Niște monștri! De cum vine soțul ei, îi cere să

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
trenul împreună cu restul grupului, încă uluită de această selectare enigmatică. Au ajuns la destinație dimineața, foarte devreme, fără să fi închis un ochi, pentru că vecinii de compartiment, care mergeau la o întâlnire a foștilor combatanți, anticipaseră festivitatea cu duști de vodcă și cântece. Se nimerea bine. Leningradul trebuie să-l vezi pe stomacul gol și, dacă e cu putință, surmenat sau sleit de febră; erau cu toții zdrobiți de oboseală. Elanul nobil și tragic al orașului născut la încrucișarea rațiunii, lumină a

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293

multe ori așteptându-ne la capătul lor. Zâmbește și scoate din gentuță o sticluță albastră, din care bea câteva înghițituri. Cum sunt unul dintre cei câțiva care țin pasul cu ea, îmi permit s-o întreb ce licoare anume bea. „Vodcă”, îmi răspunde cu dezinvoltură. „Îmi liniștește respirația și îmi spală gâtul de praf.“ Multă lume la magazinul de suvenire și în expoziția de artă modernă deschisă în câteva săli ale castelului. Sosesc mereu noi grupuri de turiști, chiar dacă ploaia s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
de puhoaie umane pe care le-a vânturat istoria. VASILE GÂRNEȚ: Luăm prânzul sub o gheretă acoperită, inundată de muzică disco, pe malul Nogatului. Mâncare consistentă, ca pentru niște turiști care nu se grăbesc: friptură, cartofi, legume în porții mari. Vodca poloneză nu e grozavă, dar ne încălzește pe ploaia aceasta care nu mai contenește. Stăm la masă cu András Ferenc Kovács, care scrie cărți poștale pentru ai săi, din România, la Târgu-Mureș. Această obsesie a cărților poștale trimise acasă, prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
șefului gării, care e excedat de eveniment, mărturisind că simte de parcă ar vorbi în numele țării. Este bruiat de „kalinka” și de tropăitul dansatorilor. Scriitorii occidentali sunt foarte bucuroși. Turcoaica Sezer Duru coboară și dansează cazacioc, strigă „bravo” și „spasibo”, bea vodcă. O urmează și nemțoaicele, care sunt luate la dans de tinerii ruși în costume populare. „Petrecerea” ține vreo 15 minute, mai mult decât era programat. Apoi urcă în tren câteva grupuri de studenți, care ne fac cunoscut programul de la Kaliningrad

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
Parisul și Madridul. Ce vedem prin fereastra autobuzului - un oraș comunist cenușiu, sărăcăcios și murdar - nu mai trebuie comentat și explicat. Femeia cochetează cu bulgarul Borissov, vorbitor de rusă, acesta recitând, pentru a-i câștiga definitiv simpatia, un poem despre vodcă. Depunem flori la monumentul lui Pușkin și Schiller - două spirite puse împreună pentru a împăca ireconciliabilul. La statuia clasicului rus ne așteaptă de câteva ore, pe o căldură insuportabilă, o orchestră de instrumente populare, care interpretează două melodii. O orchestră

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
stadionul din Svetlogorsk, unde e în plină desfășurare un festival etnofolcloric, la care participă colective artistice, meșteșugari din regiunea Kaliningrad (coloanele peste care dăduserăm și noi). Dintre produsele pe care le vând și aici, pe faleză, cele mai populare sunt vodca și păpușile-matrioșka, mai ales cele cu imaginea lui Putin. Erau și niște țigani, „plantați” într-un decor adecvat -corturi, căruță, muzică, foc aprins. Păhăruțele de țuică fiartă, cu care-și îmbie mușteriii, au pictate pe ele aceeași figură a președintelui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
Libertatea?... Care libertate?”, s-a mirat cucoana, înfruntând privirea consternată a colegului nostru. „Ce să facem cu ea?” VASILE GÂRNEȚ: Plecăm cu un sentiment de ușurare din Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a fost ca o „escală în timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării e invadat din nou de rafale de marș militar. Aflat încă la hotel, prind un fragment dintr-un interviu TV al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
masă lângă fereastra adânc tăiată în zid, aglomerată cu pahare de plastic și sticle de vin moldovenesc - Cabernet și Roșu de Purcari (soiuri faimoase în întreaga Rusie și preferate, aflu cu această ocazie, și de intelectualii Petersburgului, pe lângă, desigur, nelipsita vodcă). Un fum înecăcios de țigară învăluie încăperea. Rumoarea surdă abia de lasă să răzbată, ca într-un vis, vocile unor poeți locali care recită niște versuri într-o rusă greu de înțeles. Găsesc câțiva colegi de echipă, hotărâți, ca și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace (avea, altfel, aspectul unui cuminte profesor de liceu), sorbise tot timpul din paharul cu suc - fusese singurul care nu s-a atins de șampanie și nici de vodcă! Nu a scos o vorbă și nu și-a dezlipit nici o clipă privirea de mine. Îi era de ajuns să știe că i-am prins mesajul. VASILE GÂRNEȚ: Cocktail la Ambasada Franței la Moscova, oferit de ambasadorul Claude Blanchemaison. Un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
ne vor duce la hotel. Attendent-ul turc, Sezer Duru, se lasă purtată pe o targă de actori, le cere apă și le vorbește despre „chinurile” suferite prin spațiul rusesc (nu le spune nimic însă despre cum dansase kazaciok și savurase vodca la Kaliningrad). Pe scurt, o artistă plină de haz, care profită de entuziasmul actorilor polonezi, bucuroși să găsească un complice cu imaginație... VITALIE CIOBANU: Mă gândesc ce priviri ne-am fi aruncat unii altora dacă, măcar o dată de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

pentru micul dejun. Unde naiba am mai văzut cuțitele astea?!", mă întreb, privind cum în albul mînerului se pierd cîteva firișoare negre, ca niște vene. În viață! rîde Livia. Domnul confundă viața cu literatura scrisă de dumnealui în parfum de vodcă și aburi de cafea. Ca după aceea să vină pe la miezul nopții la urgență, să-i fac calciu bromat, că i se deranjase tensiunea. Literatura aceea, indiferent cum a fost creată, a fost avizată de oameni lucizi și competenți! Dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mamei, m-am gîndit să scot și vaza din geamantan. Dar unde să stea?! "Cu cinste oriunde", dar nu cred că în valvîrtejul de lucruri care e acum în camera mea. Floarea pentru mama stă acum într-o sticlă de vodcă rusească, pe raftul de deasupra mesei de scris, peste dosarul cu corespondența întreținută cu teatrele din țară. În noua locuință însă vaza își va avea locul ei, pe raftul din mijloc al bibliotecii, sub tabloul mamei. Aproape că mă îmbăt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pe Livia, parcă întreaga mea structură s-a rearanjat. Femei ca doamna Tamara veneau la mine cu drag, de dragul aventurii; puțin le interesa confortul. O singură dată, o doamnă, izbucnind în rîs, rotind între degete paharul în care-i turnasem vodcă, mi-a spus: Bine, Mihai, așa inginer ești tu?! Află că-n apartamentul meu, numai holul de la intrare e mai mare și mai mobilat decît toată locuința ta... Da?! m-am mirat eu, și-atunci, de ce-ai venit aici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
politicos, am invitat-o să iasă. Am mai făcut o dată o imprudență: l-am invitat la mine pe inginerul Prunaru, un fel de hahaleră cu studii superioare. Am stat de vorbă ca doi colegi și l-am servit cu o vodcă. A treia zi după asta, știau toți din secție că la mine femeile vin gîrlă, iar băutura stă în rafturi, pe sortimente, ca într-un depozit. De-atunci, sub semnul jurămîntului făcut, nu-mi calcă pragul decît cei pe care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în mînă... în total... Vreo șaizeci și trei de mii, a surîs Livia, turnîndu-mi vin, o fetească făcută de țăran, adusă de pe lîngă Odobești. Și ce-ai făcut cu atîția bani? I-am investit în alte lucrări, am răspuns. Cafeaua, vodca, hîrtia de scris, dactilografierea textelor, drumurile la București, la alte teatre din țară... au costat... Autobuzul gonește ca un nebun pe culoarul din mijloc al șoselei. Trec prin fața mea ultimele case de la marginea orașului, frumos lucrate, unele cu etaj: niște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
m-a străfulgerat o idee. Trebuia s-o încerc. M-am dus la alimentara din centrul orașului, care pe vremea aceea era deschisă tot timpul, am cumpărat o pungă cu carne de porc, o cutie de nes, o sticlă de vodcă rusească (obținută cu mari rugăminți fiindcă după ora douăzeci și trei nu se mai vindeau băuturi), o pîine și m-am dus acasă. Duminică după-amiază era gata actul întîi și aveam în cap, clare, celelalte două acte. Luni seara, la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tata și-i aduceam vreun pachet trimis de taică-su. El vine pe la mine mai des. Băiatul mai mare al lui, cu care iese la plimbare, se joacă la mașina mea de scris, iar noi bem cîte un pahar de vodcă și ne amintim de copilărie. Nu-mi vorbește niciodată de familie, dealtfel nici eu nu-l întreb. Foarte rar, cînd se amețește, mai spune vreo vorbă despre vreo aventură de-a lui, mă întreabă dacă nu mă-nsor, eu îl

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
e încă instabilă. Pe vreme instabilă oamenii vorbesc frumos la telefon... Totuși, schimbă ea brusc tonul, devenind gravă, poți să nu-mi telefonezi. Oricum, eu te voi aștepta. La mine, îi spun, ar fi mai bine: am și băutură... Probabil vodcă rusească. Sau ți-ai schimbat gusturile? Ce-ai prefera? Coniac. Și whisky dacă vrei. Cu gheață? întreb. Cuburi de la congelator, îmi răspunde. Sifon ? Autosifon. Și apă minerală "Borsec". Muzică? Magnetofon stereo. Acasă, zic, am un fotoliu foarte comod. Am și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
lase toată durerea din palme pe luciul fin al fustei. Mă retrag doi pași, pînă ajung cu spatele lipit de ușă, în timp ce doamna Teona vine spre mine, întinzîndu-mi mîna, cu grație împărătească. Pe deseară, Mihai... Voi cumpăra o sticlă de vodcă rusească și două pahare cu sticla groasă, pentru vodcă, așa cum ai tu... Îi iau mîna și i-o sărut, apoi, încet, o apropii. Doamna Teona aruncă o privire speriată spre ușă, dar își dă seama că stau cu spatele lipit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fustei. Mă retrag doi pași, pînă ajung cu spatele lipit de ușă, în timp ce doamna Teona vine spre mine, întinzîndu-mi mîna, cu grație împărătească. Pe deseară, Mihai... Voi cumpăra o sticlă de vodcă rusească și două pahare cu sticla groasă, pentru vodcă, așa cum ai tu... Îi iau mîna și i-o sărut, apoi, încet, o apropii. Doamna Teona aruncă o privire speriată spre ușă, dar își dă seama că stau cu spatele lipit de ea și, oricine ar intra, ușa va fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
beau un whisky cu cuburi de gheață în el, să beau un sifon ori o apă minerală "Borsec", să stau în fotoliul de răchită, să ascult muzică stereo, să privesc tabloul cu magnolii, iar în final să beau, rusește, o vodcă mare, rusească, dintr-un pahar cu sticla groasă, apoi să sparg paharul de podea, rusește, și-n drum spre ieșire să mă opresc și să fac pipi în piscină... Doamna Teona a încremenit cu zîmbetul pe buze și cu fericirea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
combinat o echipă de teatru peste așteptările lor!... Știu că nu voi reuși singur, eu nu-s regizor -, dar contez pe sprijinul amicilor mei de la teatrul din localitate, sprijin care, la urma urmei, poate fi "stimulat" cu cîteva sticle de vodcă. Dar merită!... Poftiți, tovarășe Vlădeanu! Cu ce problemă? Îi spun de încurcătura cu locuința. Președinta se încruntă, stă și se gîndește o clipă, apoi se întoarce spre interfon, dar înainte ca ea să sune pe cineva, Brîndușa exclamă: Domnul vrea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în altă parte, unde să respir aer curat... să nu mai trebuiască să-mi fie rușine că am o diplomă de studii superioare. Ies în stradă și pornesc aiurea, de-a lungul trotuarului, gîndindu-mă să intru undeva, să beau o vodcă. La dracu jurămîntul ce mi l-am făcut, că nu mai beau! -, voi mai cere apoi încă o vodcă, să-mi fac plinul, cu cea de-a treia vodcă mă voi spăla pe mîini de creion și indigou, voi uita

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
diplomă de studii superioare. Ies în stradă și pornesc aiurea, de-a lungul trotuarului, gîndindu-mă să intru undeva, să beau o vodcă. La dracu jurămîntul ce mi l-am făcut, că nu mai beau! -, voi mai cere apoi încă o vodcă, să-mi fac plinul, cu cea de-a treia vodcă mă voi spăla pe mîini de creion și indigou, voi uita întîi regulile de ortografie, voi șterge din memorie subiectele literare, voi renunța la planuri, două sau trei sticle de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]