1,096 matches
-
galben de grâu copt, cu ochi negri de cireșe amare, cu veșminte diafane din petale de trandafiri și iasomie. Băiatul o recunoaște imediat. Ați ghicit și voi cine e? Da?! Aveți dreptate. E VACANȚA. - Unde vrei să mergi mai întâi, voinicule: la munte, la mare, la bunici? îl întreabă minunata făptură. Oricare îți este dorința va fi imediat îndeplinită. Tu ești stăpânul meu. Sunt aici ca să te slujesc. - Aș vrea... să merg în lumea stelelor, spune George cu jumătate de gură
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
premiu al Academiei Române, Nepoții Roademultulesei (1922), Școala lui Chițchiron (1926), Familia Roadensec (1946). Pățaniile șoriceilor au, bineînțeles, tâlcul lor moral, nesăbuința și relele deprinderi fiind pedepsite, iar meritul primindu-și neapărat răsplata. Un basm, vădind bune resurse narative, este Firicel Voinicul (1929). Miraculosul se infiltrează și în șirul de „multe și minunate fapte” meșteșugit depănate în cele trei volume din Povestea neamului nostru scrisă pe înțelesul tuturor (1920-1929), istorisire retipărită în multe ediții și încununată cu lauri academici. Preamărind virtuțile moldovenilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
românesc, București, 1910; Două surde, București, 1911; Familia Roademult, Turnu Măgurele, 1912; Povestea neamului nostru scrisă pe înțelesul tuturor, I-III, București, 1920-1929; Nepoții Roademultulesei, București, 1922; Școala lui Chițchiron, București, [1926]; Păsărele și păpuși, ed. 2, București, [1928]; Firicel Voinicul, București, 1929; Moțodel, București, [1934]; O clacă în sat la noi, Roșiori de Vede, 1938; Datini strămoșești, Roșiori de Vede, 1939; Fata căpitanului de mazili, Roșiori de Vede, 1943; Familia Roadensec, București, 1946; Din povestea neamului nostru, îngr. Stelian Cristescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
să fie cinstit, să aibă și faimă de viteaz?”. Drept care trimise în grabă, în zori de zi, un detașament de „uneltitori ca să-i ia viața”. Crezând că aceștia îi vin în ajutor, Mihai le zise: „Bine ați venit, vrednicii mei voinici!”. Dar ei, repezindu-se „ca niște fiare sălbatice, pătrund în cortul lui. Și unul din ei a zvârlit cu sulița, și-l atinge în inimă ascuțișul. Un altul în grabă l-a lovit, îi taie capul”. Natură și oameni sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
ascuțișul. Un altul în grabă l-a lovit, îi taie capul”. Natură și oameni sunt chemați să jelească moartea eroului: „O, pietre, acum crăpați! Copaci, dezrădăcinați-vă! Iar voi, munți, bociți! Și voi, câmpii, întristați-vă! Căci au rămas toți voinici, fără acela de care se speriau și balaurii și leii; acela care se ostenea pentru ortodoxie și era sigur că o să i se facă liturghie în Sfânta Sofia, deoarece mult se ostenea ca să unească Biserica Romei și a Constantinopolei, să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
știau povestea ei, i-au zis Lunca Dochiei”. 18. “Grota Urieșilor” “Mai înainte vreme strămoșii noștri povesteau despre niște oameni care au fost hăt demult pe aceste meleaguri pe care i-au numit urieși. Erau așa de mari și de voinici (treceau cu mult peste doi metri ca înălțime), că făceau doar câțiva pași de-ai lor pentru a merge pe distanțe mari. Ei locuiau într-un fel de bordeie de lut, pe care urmașii lor le-au numit borțile urieșilor
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
actualitatea literară postum, ci și memorialistica, din care fragmente răzlețe apăruseră în „Sburătorul”, „Curentul familiei”, „Rampa” și ultimul mult mai încoace, în 1979 (în „Manuscriptum”). Șerban Cioculescu își amintește a-l fi auzit citind un capitol în cenaclul lui Lovinescu: „Voinic, în puterea vârstei, cu un cap mărișor, compus din rotunjimi, cu umerii obrajilor proeminenți, de mongoloid sau mai exact de mandarin, cu un larg surâs, ușor dezlănțuit în râs jovial. Era un bărbat plin de farmec prin naturalețe și vioiciune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
mare economie. Soarele era la două sulițe de asfințit și ciocîrlia s-a înălțat ca să-și prezinte repertoriul. Era semnalul că oamenii se pot odihni pentru cîteva minute. Dumitru, cocoșos ca de obicei, povestea cum era el Sfarmă-Piatră și Strîmbă-Lemne, Voinicul Voinicilor, Eroul Eroilor. Fetișoara îl asculta admirativ. Era înfofolită cu o broboadă groasă, ca să nu o ardă soarele. Dorea și ea să fie albă la față ca femeile ținute în puf de soții lor mai avuți. Cum cei trei prășitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
economie. Soarele era la două sulițe de asfințit și ciocîrlia s-a înălțat ca să-și prezinte repertoriul. Era semnalul că oamenii se pot odihni pentru cîteva minute. Dumitru, cocoșos ca de obicei, povestea cum era el Sfarmă-Piatră și Strîmbă-Lemne, Voinicul Voinicilor, Eroul Eroilor. Fetișoara îl asculta admirativ. Era înfofolită cu o broboadă groasă, ca să nu o ardă soarele. Dorea și ea să fie albă la față ca femeile ținute în puf de soții lor mai avuți. Cum cei trei prășitori își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care avea o chestie interesantă. Îl cercetau doctorii și el striga profesorului și armatei de însoțitori, corpului ansamblu, ce faceți, vreți să mă împăiați? După operație, îi șoptise doamnei Aduța că îl deranjează ceva, nu, nu acolo unde-i e voinicului mai greu! Până la urmă, am văzut cu toții că avea un termometru înfipt în fund, fisură anală, vase plesnite. Chestii grele. În plus era atâta cinsim acolo în spital. Cum ieșeai din salon, dădeai de o reclamă la popi, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
poruncit De mi-ai coborât De la loc pietros La loc mlăștinos, De la loc cu piatră, Aicea la apă? - Mi’ mi-a poruncit Cine-a pribegit, Că i-am trebuit Vara de umbrit, Iarna de scutit. La mine-a mânat, Doi voinici din sat, Cu părul lăsat, Cu capul legat, Cu roua pe față, Cu ceața pe brață, Cu berde la brâu, Cu colaci de grâu, Cu securi pe mână, Merinde de-o lună. Eu dacă știam, Nu mai răsăream; Eu de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că m-or pune Zână la fântână Călători să-mi vină; Ș-au zis că m-or pune Tălpoaie de casă, Să mă șindilească Cu șindilă trasă. Dar ei că m-au pus În mijloc de câmp, La cap de voinic, Câinii să-i aud A lătra pustiu, Și-a urla muțiu; Și să mai aud Cocoșii cântând, Muieri mimăind Și preoți cetind; Ploaia să mă ploaie Cetina să-mi moaie; Vântul să mă bată, Cetina să-mi cadă; Ninsoarea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
relații de plăți externe importante cu editorii francezi.) Care a fost sistemul lui Poincaré? Nici unul! Afară de Încrederea Franței, care s-a abandonat În brațele lui, la fel ca o femeie despre care se mai miră unii de ce se dă unui voinic de bărbat și se refuză unui savant chelit În speculații. Este riscant, după cum vedeți, să introducem neapărat „sistemă“, „logică“ și „rațiune“ În toate Împrejurările - rațiunea, spunea Montaigne, fiind mai degrabă „un instrument de plumb și ceară, șchioapă la mers, sucită
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Vodă Bătrânul, când pornea în bătălie... Își sărută pulpa degetului mare și cu el îi face un benghi, în semn de cruce, pe frunte, pe obraji, pe bărbie, pe umeri, pe piept. Închide ochii și îngână încetișor printre suspine: "Dragule, Voinicule, Eu te iau, Și te beau, În apă sfințită Care se cântă, Și se descântă, Lui Ștefan, sănătate, Să mi-l apere de moarte, La miezul nopților, Și-n asfințitul zilelor, Să mi-l aducă sănătos, Sănătos! Victorios! De dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și de sfinți are nevoie... Ștefan, amintindu-și de băiețandrul acela neînfricat și neînvins, îi zâmbește și se împiedică în cârpele ce-i atârnau la picior. Crezi că de dragul "Creștinătății", al osanalelor mi-am pârjolit țara și atâta cruce de voinici au mușcat țărâna? Am avut eu alte gânduri pentru țară... Cât despre glorie, osanale, lauri... Aleluia!... De când am ajuns domn, m-am lecuit de aieste năluciri deșarte. Nevoile, durerile țării, munca m-au făcut să înțeleg că nu pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
snoavele apărute mai înainte în periodice. Primirea făcută acestei culegeri îl convinge să persevereze și va tipări în continuare Povești (1908), Povești de pretutindeni (1908), Doamna Ilina (1909), Povești franceze (1909), Povești corsicane (1910), Basme și legende străine (1911), Aliman voinicul (1912), Movila roșie (1913), La gura sobei (1924). Câteva dintre aceste volume s-au retipărit în mai multe ediții, în colecția „Biblioteca pentru toți”, alături de traducerea nuvelei lui N.V. Gogol O noapte de mai (1908), făcută după o versiune franceză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286097_a_287426]
-
specifice satului răzeșesc din zona Fălciului, mai ales de pe valea Elanului. Dar haina literară conferită unui material epic relativ bogat, generos, rămâne insuficient realizată. SCRIERI: La șezătoare, București, 1907; ed. București, 1922; Povești, București, 1908; Doamna Ilina, București, 1909; Aliman voinicul, București, [1912]; Movila roșie, Bârlad, 1913; La gura sobei, București, 1924; Snoave, Bârlad, f.a. Traduceri: N.V. Gogol, O noapte de mai, București, 1908; Povești de pretutindeni, București, 1908; Povești franceze, București, 1909; Povești corsicane, București, 1910; Basme și legende străine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286097_a_287426]
-
Au urmat, de-a lungul începuturilor liceale, alte câteva experiențe sexuale, dintre care notabile sunt încă un „succes“, durabil, și, durabil de asemenea apoi, un eșec, ambele din lumea cazonă. Întâiul dintre acești ostași atacați de mine (ambii, ordonanțe), un voinic îngăduitor, care mă supraveghea în serile când ai mei plecau la spectacol sau erau poftiți undeva (acum nu mai făceam scandal, nici nu șantajam), mi-a devenit partener ideal. Cum amândoi eram în ținută sumară de noapte, se întindea pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Alecsandri și G. Dem. Teodorescu. Primele versuri sugerează cadrul desfășurării acțiunii: „La poalele codrului, / În mijlocul câmpului”. Freamătul codrului însoțește însingurarea eroului, care ospătează dorind tovărășia cuiva. El închină plosca, pe rând, calului, armelor și codrului. Doar pădurea vibrează la vorbele voinicului. Atmosfera în care se desfășoară dialogul dintre haiducul mândru - „Nalt la stat, / Mare la sfat / Și viteaz cum n-a mai stat” - și natură este preponderent lirică. Acțiunea se precipită dramatic odată cu apariția lui „Manea, slutul și urâtul, / Manea, grosul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
-i puie friptura-n siguranță... Vulovici, de-altă parte, eșea ca o nălucă Bătea-n batalioane, urlând: bre! mă! tucă! Iar Dobrovici copilul oprindu-se cu jale Se apuca de locu din spate mai la vale... Eu îmi ștergeam sudoarea voinicii mi-i chemam Să-i... paștele măsii scuipam și înjuram... Dar iată, visul trece și somnul lin coboară Pleoapele-nchizându-i o mână de fecioară Ș-alt vis se desfășoară din cerul veșniciei Când pacea se întinse în urma bătăliei. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cară. La o ciușmea celebră stau și vorbesc cu negustorii care se duc ori vin dela iarmarocul cel mare de la Baia. Chică-n coadă ca bobocul. De vrei sfat la treabă, întreabă pe leneș. Vinul e dat să-l bee voinicii, nu toți nevoieșii. Un om trece pe drum mâncând harbuz și dă și la niște purcei, vorbind cu ei ca cu copiii. Scena cu scroafa legată la gât cu oblojele. Un vițel cu ragilă pe bot, ca să nu sugă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
legătura de argint se încovoia pană subțire de cocor. Cizme de marochin roș pinteni mari argint spată grea Calul, în piept la crucea hamului avea bold. Cingătoare de piele de pardos, paftale de argint dela Veneția pumnalul italienesc lucrat frumos... Voinic trist și fără hodină. Viteaz și cu suflet mare. Dar chinuit de infirmitatea cu care nu s-a născut. A fost odată frumos ca sf. Gheorghe, acum e urât și grozav la înfățișare... Tulburările și chinurile lui stăpânite rar le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu câțiva galbeni într-însa. * V. Veranțiu ... Moldovenii țin morțiș la straele lor, și cu moarte se pedepsește la ei oricine ar adopta ori îmbrăcăminte, ori sabie, sau orice alt asemenea de la Turci sau altă națiune. * Militarii se chiamă și voinici. * La rezbel se luptă mai mult călări. * V. Veranțiu Despre fuga lui Petru-Vodă. Petru se desparte de boieri, care merg spre Soliman, trimițând înnainte pre Mihu, hatmanul. Petru însoțit de 150 călăreți și copii de casă pleacă înnainte spre Hotin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
știu și doină zic. Boii mei când aud doină Ară-n țelină ca-n moină, Și cu doina mă plătesc Drept o zi de boieresc. Subt poale de codru verde Mititel foc mi se vede, Mititel și potolit, Tot de voinici ocolit. Nu știu zece-s ori cinsprece, Ori peste sută că trece. Unul frige În cârlige, Un berbece de trei miei Ș-un juncan de doi viței. Să-l anine La ciochine, Să le ție mâne bine; Că s-or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
portugheză pe malul oceanului, Sao Vicente, întemeiată la 1532, avea sa fie urmată la 1554 de o alta, Sao Paulo de Piratininga, apărută prin strădania a doi călugari iezuiți. Așezarea a devenit oraș în 1711 și avea să crească precum voinicul din poveste, astfel că Sao Paulo număra în 1890 65000 de locuitori, în 1820 aproape 600000 și în 1954 avea să-și depășească rivala, Rio de Janeiro, atingând 3,8 milioane de locuitori față de numai 3,3 milioane, cât număra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]