709 matches
-
să-i vorbească în fiecare seară. Fetița a dat din cap zâmbind, a luat îngerașul și l-a arătat prietenelor, apoi l-a pus în ghiozdan. Zilele treceau și Lavinia tot nu voia să vorbească, în schimb era de o voioșie de nedescris; zâmbea când o vedea pe doamna Irina, îi făcea cu mânuțele un semn, un fel de fluturaș. Atunci doamnei Irina îi veni ideea să îi arate și ea un semn, o inimioară realizată din alipirea degetelor mari și
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
firimiturile Harului se pot împărtăși, pe urmele cananeiencii, și cele mai jalnice dintre făpturi. De ce n-aș recunoaște și n-aș spune? De fericirea aceasta necuprinsă am avut parte și eu - ca și de o anumită liniște, o anumită neîncetată voioșie, o anumită zâmbitoare nepăsare, o anumită semeață nesimțire, o anumită copilăroasă încăpățânare. Doamne, iartă-mă! Iată că mă pornii a-mi face un fel de portret psihologic - tu vois ça d'"ici"! Iartă-mă și tu și nu râde prea
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
după ce călcasem în bălți fără să le observ, iar bășica de pe un picior, întruna frecată de pielea udă-a pantofului, mă durea la fiece mișcare. Deodată am avut revelația că toate astea, în loc să fie simptomatice pentru o viață văduvită de voioșie și râset, erau comice la culme. Simplul gând că singură-mi pusesem atâtea bețe-n roate mi s-a părut brusc nostim și caraghios, încât slăbiră funile nemiloase din jurul inimii, care-o legau de-un simțământ al propriei importanțe, ca
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
Lanark se întoarse și coborî. Traversînd podestul de la jumătatea scărilor, văzu o fată în foaier cumpărînd țigări de la ghișeu. Era Gay. O strigă și se grăbi să ajungă jos. Arăta mai albă și mai slabă, dar îl salută cu o voioșie surprinzătoare, ridicîndu-și ușor capul să-l sărute pe buze. Unde-ai fost, Lanark? Ce-i cu disparițiile astea misterioase? — Am fost la pat. Vino sus cu mine. — Sus? Nimeni nu mai merge acum sus. E odios. Acum mergem la cafeneaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al radioului. întinse mîna, îl luă din buzunarul hainei și-l deschise. — Dragul meu domn, spuse Ozenfant, somnul nu e suficient, uneori trebuie să și mănînci. Vino în clubul personalului. Lasă haina albă. Seara este un timp al veseliei și voioșiei. — Cum ajung la clubul personalului? — Du-te în holul cel mai apropiat și intră în orice lift. Dacă îl rogi frumos, o să te aducă direct. Spune-I numele meu. Lanark își încălță pantofii, luă cărțile sub braț și trecu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la curtea înverzită. își vedea prietenii jucîndu-se acolo, sau pe căutătorii în gunoi, sau vecine care întindeau rufele, și se simțea atît de singur și de puternic încît se gîndea să deschidă fereastra și să sară afară. îl cuprindea o voioșie amară imaginîndu-și cum s-at prăbuși cadavrul lui la pămînt printre ei. în cele din urmă, își auzea cu groază tatăl venind, tram-tram, pe scări, cărîndu-și bicicleta. De obicei, Thaw îi alerga în întîmpinare. Acum o auzi pe maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
marginea sălii de dans, rînjind nefericit spre cuplurile carnavalului, care treceau frecîndu-se de genunchii lui; ochii lui absorbeau imagini de coapse și șolduri, de sîni tremurători, gîturi și priviri. Molly Tierney, îmbrăcată ca o dansatoare orientală, se învîrtea plină de voioșie în brațele unui arab în costum alb, care era McAlpin, și-l salută pe Thaw cu arătătorul ridicat. Deodată, două fete îl salutară și se așezară de o parte și cealaltă. Nu ne recunoști? îl întrebă fata mai mărunțică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adevărul acestei afirmări, privind mai cu seamă părul negru și pelița lucie a Doamnei X..., care reușește să ascundă așa de bine, grație cosmeticurilor, unguentelor și apelor farmaceutice de tot felul, cei șaptezeci ani ce numără până acum. Cu toată voioșia timpului, cronica are să înregistreze încă un caz de sinucidere, din fericire neizbutită. Un biet servitor anume Tudor Orzaru, hotărî să părăsească această vale de lacrime, cum zic poeții, și-a ales o cracă de arbor într-una din aleile Șoselei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
146 {EminescuOpXIII 147} Au amuțit sunetele serbărilor cu cari scriitorii și artiștii maghiari au fost întîmpinați în călătoria lor prin Ungaria de sud; au amuțit discursurile patriotice cari s-au preschimbat în curs de-o săptămână și mai bine între voioșii călători și ospitalierii lor amici din deosebite locuri și, după sărbători de entuziasm național, se-ntoarce ziua de lucru cu privirea ei sobră și cu datoriile ei prozaice. Acesta ni se pare momentul cel mai potrivit pentru a prețui fără
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
însă, Bella se opusese, punând întreaga curte imperială într-un impas care constituise de fapt sâmburele evenimentelor care sfârșiseră, patru ani mai târziu, cu abdicarea bătrânului împărat. Fargo fusese apoi un apropiat al lui Bella și multă lume credea că voioșia cu care împăratul se avânta în acțiuni nebunești și fără precedent era și rezultatul discuțiilor cu el. Când clonele atacaseră Tengysul, profesorul era plecat însă într-o călătorie de studii, undeva spre marginea galaxiei și nu reușise să-l urmeze
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
s-a întors în Kumamoto, satul natal al tatălui, și s-a recăsătorit cu fratele mai mare al tatălui său. Când era în clasa a șasea tatăl lui vitreg a murit. Mama e încă bine, sănătoasă și se ocupă cu voioșie de grădina cu legume din apropierea casei. Din cauză că tatăl lui vitreg muncea în construcții, se mutau mai tot timpul, în școala primară s-a mutat de cinci ori și, de prin clasa a opta, s-a stabilit în Kawasaki. Domnul Sakata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a apărut, din nou, Tinuța. Împreună cu tăticul lor. Sorina uită de jocul cu mingea și fuge înspre ei. Sorin, care n-a prea înțeles ce se întâmplă, vine după ea. Tata iese din mașină. Mai e bolnavă? îl întreabă cu voioșie în glas Sorina. Nici n-a prea fost. Dar de unde știți voi că Tinuța era bolnavă? Mi-a spus mama, la telefon. Că ai dus-o la spitalul mașinilor. Când am auzit, mi-a venit să plâng. Dar mămica a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
își face loc pe chipul ei: Așa că și fetița-doctorița, s-a încurcat la poezie. Dar cred că n-am s-o pedepsesc. Nici măcar n-am s-o cert. Poveștile bunicii E miezul zilei. O după-amiază frumoasă, plină de soare și voioșie. Poate cea mai frumoasă dintre toate. Dacă prietenii noștri ar ști ce-am scris eu acum, m-ar contrazice imediat: „Nu poate, ci sigur, cea mai frumoasă și mai frumoasă dintre ele!” Numai că, în acest moment, ei n au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bunici care aveau mulți, mulți nepoței, așa de mulți că aproape le uitaseră numărul. Îi iubeau la fel de mult pe toți, căci fiecare din acești prichindei însemna pentru bunicuții din povestea mea, câte o rază gingașă și caldă de soare, de voioșie și de fericire ce le intra în casă... „Ce frumos povestea bunica! Mult mai frumos decât mama sau tata. Mai frumos, chiar, decât educatoarea de la grădiniță. Ce mult iubesc acest glas, cel mai frumos și mai catifelat glas din lume
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
căderea fulgilor de nea, livada răspândește-n ulița-ntreagă parfumuri dintre cele mai felurite și mai îmbietoare. Iar dacă vii mai aproape de ea și-i deschizi portița, o să te-ntâmpine zâmbetul îmbujorat al cireșelor de mai, sau surâsul plin de voioșie al pietroaselor, sau obrăjorii parfumați ai merelor văratice, sau... Jur-împrejurul livezii, asemenea unei gărzi mereu atente, stau teii, ale căror flori - dătătoare de sănătate - vin să adauge parfumul lor aparte la miresmele îmbătătoare ale celorlalți arbori. Jos, precum un covor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de gând să se ntoarcă acasă și, mai ales, pentru că furtuna amenința să vină, bunicul a pornit într-acolo unde se auzea larma cea mai mare. Alături de el, plecaseră nenumărați alți bunici, bunicuțe, părinți ori frați mai mari. Plini de voioșie și de hincuri, toată lumea începu un du-te-vino acum pe uliți, din pâlcuri desprinzându-se ici-colo câte unu, câte doi ori mai mulți. Numai pentru scurt răstimp, firește. Căci dimineața, când razele soarelui vor râde iarăși pe colnice... Deodată, ca la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și năzdrăvană ar fi răspândit în toată ograda parfumuri dintre cele mai felurite și mai frumoase. Cum ieși din casă, te întâmpină mirosul merelor coapte și al perelor cu obraji îmbujorați care, de pe crengile lor, parcă îți zâmbesc pline de voioșie. Dacă o iei prin grădinița din fața casei, vei face cu siguranță, cunoștință cu aroma pufoaselor gutui. Prunii și zarzării - aflați ceva mai încolo - își unduiesc crengile în sus și-n jos și te cheamă să treci și pe la ei. Iar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
brațu-ți nu ajunge la cele ce vor fi. De-aceea nu am teamă de-a ta amerințare Prezentul e o clipă și viitoru-i lung. Căci brațu-ți nu ajunge la cele viitoare La, viața națiunii-mi aripele-ți n-ajung. Privesc cu voioșie la viitoru-i mare Și tot ce-nsufli minții-mi eu caut să alung. Cea ce n-a trăit încă nu poate fi al tău: De-acea cânt deșteptarea și glasu-ți nu-l cred eu. ANUL 1848 Te-aplană printre-a lumei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe care bastonul îl accentua și mai mult, o urmă de agilitate pe care ți-o permiți dincolo de limita stăpânirii de sine și care la el devenise de mult o a doua natură. În mersul ăsta era un fel de voioșie, dar nu mai puțin anacronică decât poza Queen Victoria a soacrei mele. Și când m-am liniștit, am văzut pentru câteva clipe cât de singur era acest om care se plimba și aș fi dorit din tot sufletul să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
despre secrete pe care nu le înțelegea decât cel care făcea parte dintre inițiați. De când se făcuse cald ca în toiul verii, pe băieți și pe fete i-a cuprins o neliniște, încât, năpădiți de-o febră și de-o voioșie ciudate, nu mai aveau ochi pentru grămada de fiare vechi care de obicei îi acapara cu totul pe poteca din câmp, de-a lungul turnătoriei; abia așteptau să ajungă cât mai repede în vestiarele duhnind a rășină și sudoare. De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că tu ești mucosul ăla căruia îi aduceam bomboane de cacao de fiecare dată cînd veneam să-l vizitez, i-auzi ce mică e lumea, se miră Roja ca un ageamiu. Greu vă mai pică fisa! spune Patru Ace cu voioșie. — Să ți-o spun pe aia dreaptă, cred că în halul în care ai ajuns și unchiul tău te-ar fi recunoscut cu greu, se distrează Roja. — Degeaba mi-a dat mînă liberă să tai și să spînzur în locul ăsta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Rosenberg („Statele Unite erau destinate să-și procure un Saul Steinberg”), cât și Arthur Danto („călătoriile au fost Întreprinse În spiritul instruirii În cum să devii un american”) au dreptate. Vastitatea modernă a Americii, imprevizibilele ei amestecuri și colaje, vitalitatea și voioșia și violența ei, creativitatea și surogatele, parăzile și pustiul, inocența și mobilitatea și singurătatea ei. Fastuosul naivității și al spectacolului, travestiul și brutalitatea, optimismul și simplitatea și caritatea, bigotismul și confreria, exercițiul ludic și exercițiul fizic, halucinanta, perpetua antropomorfizare Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
N-am zis c-o să ajutăm la recuperarea băiatului? El și Cain scoaseră la iveală mingi de spumă cu aripioare în coadă, jocuri electronice portabile, chiar și mașinuțe teleghidate. Mark reacționă, mai întâi cu o zăpăceală plată, apoi cu o voioșie de automat. Într-o jumătate de oră, prietenii lui îi îmbunătățiră coordonarea ochi-mână mai mult decât reușise fizioterapeutul în zile întregi. Duane era foarte grijuliu. — Ce faci cu nuca spetei, Mark? Ai grijă la nuca spetei. Ăsta se numește punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dar lungă. Doar un weekend. Te rog, Maria! Fu de acord. —De ce suntem aici? i-am șoptit eu. Pentru că-mi ești profund îndatorată și-mi reclam favorurile cât îți mai aduci aminte că mi le-ai promis, răspunse Lisa cu voioșie. Acum taci, începe. Fusesem nevoită să amân o întâlnire de afaceri și o expediție la cumpărături cu Ed ca să vin cu ea la acest seminar, „Femeia completă“. Cum nu mă anunțase decât cu o zi înainte, nu avusesem timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
condiții astea, ce mustrări de conștiință îmi dădea lăbăgeala! Sentimentul de vinovăție, spaimele - ce mai, îmi intrase teroarea-n oase! Exista oare în lumea lor ceva lipsit de primejdii, neîmbibat de microbi, neînsoțit de vreun pericol? Of, unde le era voioșia, unde le erau îndrăzneala și curajul? Cine naiba le-a inoculat părinților mei sentimentul ăsta al groazei de viață? Taică-meu, acum pensionar, are un singur subiect pe care e-n stare să-l rumege: autostrada New Jersey. „N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]