1,651 matches
-
iubesc. Plimbatu-și-a palmele peste câmpie Ziua crestele-nalte le-a mângâiat Raza de soare îmbrăcată în ie În limba română s-a revărsat. Vântul adie mai românește Ramuri recită doine străvechi Râurile murmură-n taină frățește Iar frunzele-n hore voios se întrec. Păsări măiastre își cântă iubirea Pe ramuri din codrul cel secular Limba română e însăși vorbirea Cea dulce a poporului meu milenar. Ziua aduce cu ea sărbătoarea Și bucuria neamului nost’ românesc. E ziua Limbii Române - comoara Pe
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
scutură zgribulită pe o creangă”, căutând un adăpost pentru a nu fi descoperită de „abilul motan din vecini”, vinul, frunzele ruginite, bruma și... toamna, în toată splendoarea ei (E toamnă), dar șiPloaia, pentru că, știți foarte bine: „Iată, la orizont răsare,/ voios, un mândru curcubeu,/ paletă de culori, ce pare/ oglinda sufletului meu!”... Pentru că aminteam anterior de pilde, este de reținut, uneori, modul direct de plasare al acestora în unele poezii, autoarea îndrăznind să vorbească, se pare, din propria experiență de viață
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
ai ales greșit încurcând adese răul cu ce-i bun,bezna cu lumina fără să-ți pese. Însă nu regreți,n-ai lacrimi sub pleoape și zâmbești știind că e o grimasă privirea ce vrea de tristeți să scape părând voioasă. Și totuși arar,uneori,din minte fulgeră idei,care poartă-n ele seve clocotind și-arzând în cuvinte care par stele. Un albastru Mi-amintesc de noi care-am fost odată, tineri și frumoși,cu priviri în care viața se-
PLOUĂ CU IDEI UN ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369380_a_370709]
-
și visuri am ? Mai port comori ce-n inimă le car și-n suflet zburdă zori ce magici par. Merg prin destin cum n-am mai mers,destins, sub cerul meu senin ce n-a mai nins. Vreau să colind voios prin împliniri și-n piepturi să aprind din nou iubiri. Simt c-aș putea să fiu un rug imens, că viața mea de-abia capătă sens. Încă ne-nfrânt destinul mi-l anunț: la ce mi-a dat Cel Sfânt n-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369562_a_370891]
-
muncitorilor. Muncitorul are o singură menire: să hâiască! Ei, dom’le inginer...domnule inginer...am să-ți dovedesc eu, dacă fac rost de capital, că și muncitorul poate fi capitalist. Trase aer în piept, luă o mină de om indiferent, voios, calm, se mai privi o dată în oglindă și ieși. Maistrul Bălțatu îl luă la rost: --Unde-ai fost, mă? --Păi, nu mai trimis mata?Ai uitat? --A fost în control șefu’. L-a apucat verificările. --Și, s-a întâmplat ceva? Maistrul
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
facă trocul cu țăranii, dându-le cele necesare traiului ce lipseau din "prăvălia" sătească, contra produselor agricole de care avea nevoie. Se repezi până în grădinița bunicii din fața casei, de unde rupse câteva tufănele și cu buchetul de flori în mână, plecă voios spre biserică, la întâlnirea sa sufletească cu Dumnezeu. Locașul sfânt nu era așa departe de casa lui, doar la patru - cinci sute de metri depărtare. Când a ajuns, biserica era plină. Slujba începuse. Era mare sărbătoare, Sfântul Dumitru, praznicul când
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
cu sine, care este timpul. Până în ziua aceasta, aflu de la interpretul Fuego că a avut un spectacol la Marșenița și a fost primit și așezat la masă de frații artistei, în satul ei natal. Povestirile sale sunt o rafală de voioasă plăcere, fiecare cuvânt fiind câte un ciob din care, în final se ansamblează amfora unei povești, spuse atât de afectiv încât trezește dragul de poveste, cum puțini au harul să o facă - îl asemăn în întinderea firului unei povestiri și
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
de mult insuficientă. În timp ce aștepta ca șoferul să aducă gustarea, Mira își aminti că luase câte ceva aici și cu Renée, de câte ori fuseseră la cumpărături. Și asta îi făcu plăcere. Mâncară cam hulpav; deh, așa li se întâmplă bătrâneilor înflămânziți! rezonă voioasă Mira. Șoferul era cam de vârsta ei, dacă nu chiar mai mare, dar unii bărbați nu-și arată anii din buletin, se gândi, în glumă, Mira care-și reproșa diminuarea obișnuitei sale reticențe față de oameni necunoscuți. Să fie vârsta vinovată
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
și activ rol generativ de existență în viața acestuia, dar și strânse legături cu universul. Bradul îl regăsim în obiceiuri coborâtoare în timpurile străvechi, până la daci: O, brad frumos, o brad frumos, / Cu frunza neschimbată. Mă mângâi și mă faci voios / Și mă-ntărești îndată. / O, brad frumos, o brad frumos, / Cu frunza neschimbată (colind popular despre brad), dar și în riturile de trecere ale românilor, în fiecare dintre cele trei momente importante din viața sa: nașterea, nunta și moartea. Sensul
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
Solovăstru, așezare de pe malul Gurghiului, un afluent al Mureșului. Amintirea cea mai proeminentă din copilăria mea, este joaca prin ploaie, cu pietrele. Îmi plăcea să ascult răpăiala ploii sub șiroaiele calde de vară, furată într-o predispoziție inefabilă de jocul voios cu pietrele. Ce nu-mi plăcea era să beau lapte crud și proaspăt de vacă, obligată de bunicile mele. Dar anii aceștia rămân configurați într-o fascinație nerepetabilă. Când ați voiajat întâia oară în afara satului natal? Nu împlinisem șase ani
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
încarcerat, Precum deșerturile-n inimi acolo s-ar fi aflat, Cumva s-ar usca chiar sufletul prea tare, Dacă pe inima prinsă-n iubire o mai doare... S-a îngrădit și-acea încredere duioasă, Ce dă tărie omului în speranța voioasă, Acea sevă sangvinică - puteri fără hotar, Și far’îmbibarea din izvorul interior măcar.. Batjocorit e și poetul ce bea a purității apă, Hulit că numai din izvorul iubirii se-adapă, Că și-a găsit în suflet Cișmeaua nevăzută, Nemicu-și cuibărit
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
ar fi cavalerii lui Mărțișor. Așa mi-a spus unul. Dar eu nu i-am văzut. Căpitanul Zefir zâmbi, pricepând șolticăria, și zise soldatului: - Taci, mă! Pe ăștia n-o să-i vezi niciodată. Apoi se îndreptă spre ceata de flăcăi voioși, care chiuiau și plezneau din bice, iar din când în când pupau o ploscă. Căpitanul își zise că flăcăii poate beau vreo licoare de raze, dăruită de maestrul Rază de Vis. Îl știa ce poate. Astfel că le adresă întrebarea
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Pisicuța o prietenă a copilăriei din perioada Câmpulung. Se cheamă Lenuța și vine într-un grup să viziteze frumoasa mânăstire cu turnuri răsucite. Urma să se cazeze la mine și nu știa unde locuiesc. A sosit un grup de adolescenți voioși umplând gara de chiote. Abia am recunoscut Pisicuța mea în diva grupului. Se împlinise în cei câțiva ani cât nu ne-am văzut și era frumoasă foc. Aș zice că i-am pus gând rău de cum am văzut-o. Aveam
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
ale corpului urmate de un „plici” sau pupic după caz și loc. Dar noaptea a trecut fără peripeții, Fata s-a sculat cum a fost făcută de mămica, după primul ei somn alături de un vajnic flăcău, nu băiețandru. Amândoi dau voios din coadă. Și-au spălat chiar dinții împreună în baie. Un taxi i-a dus la debarcader. Era mai sigură parcarea la hotel a bolidului lor. După reamintirea regulamentului marin și de protecția muncii au primit barca aleasă în proprietate
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
la toaletă. Smulse din sulul de hârtie igienică o bandă mai mare în care înfășură rupturile, le făcu un cocoloș, pe care îl aruncă în coșul cu hârtii folosite. Respiră ușurat și, cu pași măsurați intră în biroul primarului,șoptind voios: --Trăiți! M-ați căutat? Am auzit bătând în ușă, dar, știți...am o pântecăraie... --Termină cu fleacurile, răcni primarul, ce-ai făcut cu amărășteanul? --Nimic! Nu l-am găsit acasă. --Primarul, să leșine de apoplexie. Voia să țipe,dar parcă
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
tandru vă-ntinde mâna blând și pentru voi nu simte decât milă când și trufia voastră și nefireasca silă le-mbrățișez în fapte și în gând. Nodul gordian Când zorile se-arată iau calul și mă duc la Zeus ce voios mă cheamă-n templu. De-acolo lumea noastră o vreme o contemplu în timp ce dânsul trage din trabuc. Măi Gordias, îmi spune de la un timp mereu, în Phrygia aș vrea să te fac rege ca să îți pui supușii să-ncerce să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353957_a_355286]
-
ale corpului urmate de un „plici” sau pupic după caz și loc. Dar noaptea a trecut fără peripeții, Fata s-a sculat cum a fost făcută de mămica, după primul ei somn alături de un vajnic major, nu băiețandru. Amândoi dau voios din coadă. Și-au spălat chiar dinții împreună în baie. Un taxi i-a dus la debarcader. Era mai sigură parcarea la hotel a bolidului lor. După reamintirea regulamentului marin și de protecția muncii au primit barca aleasă în proprietate
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DRAGOSTE DE MAI Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 236 din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului Dragoste de mai Zâmbește soarele în bob de rouă Și-un curcubeu se leagănă voios. Pe florile înmiresmate Se odihnește zborul cel duios. Zâmbesti și tu și-n ochii-ți verzi Ce oglindesc natura zgomotoasă Poți chiar și liniștea să-ți pierzi. Te scalzi în viața lor voioasă! E-o primăvară plină de mister Pe
DRAGOSTE DE MAI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354079_a_355408]
-
de rouă Și-un curcubeu se leagănă voios. Pe florile înmiresmate Se odihnește zborul cel duios. Zâmbesti și tu și-n ochii-ți verzi Ce oglindesc natura zgomotoasă Poți chiar și liniștea să-ți pierzi. Te scalzi în viața lor voioasă! E-o primăvară plină de mister Pe câmpuri, în livezi și prin păduri. Mă-mpodobesc cu flori de măr. Tu, verde drag, iar inima îmi furi! De ce-aș fi tristă! De ce-aș fi tristă, când tu m-ai
DRAGOSTE DE MAI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354079_a_355408]
-
care cântă cu zânele din cer artiști ce-acoperă toate zonele etnofolclorice românești. Încântător, spontan, binedispus, stăpân pe arta conversației, densă și extrem de agreabilă, prezentatorul și artistul Georgel Nucă interpretează totodată piese muzicale folclorice, atât de plăcut, de cald și voios încât fiecare inimă din public se preschimbă în conac primitor căreia cântecul îi trece pragul ca un frate! Pentru Georgel Nucă niciun fruct al vieții nu e mai dulce și savuros ca acela căutat, cules și pus în cămara sufletească
GHORGEL NUCĂ. IDEAL GUVERNAT ŞI ÎMBOLDIT DE FOLCLOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353045_a_354374]
-
alunecă pe degetul ei de simplă muritoare, Pădurea Neumblată prinse viață. Ramurile copacilor de îndreptară, lăsând soarele să pătrundă printre ele, florile își arătară fețele prin poienițe, animalele începură să se fugărească printre ierburile înalte, iar păsările prinseră să cânte voios. Aripă Verde se transformă brusc într-un superb cal negru, pe care Ionuț și prințesa urcară, călărind în voie prin toată pădurea. Udor se întoarse spre zâna pădurii și îngenunche în fața ei: Îmi cer iertare pentru faptele mele vrute și nevrute. Crezi
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
dură! Dor de griji, dor de-o iubire, Dor de pajiști, din contopire, A inimilor fine-n soarte sorocite De iubirea ca o boare șoptită. Dor de viață, dor de râuri, Dor de palpitația din piscuri, În științi puține, dar voioase Între lumi bune, drăgăstoase. De nu-i dor, nimic nu doare, De nu-i dor, nu e nici soare, Nu-i dor de viață și de-i bună Să-i spui calm și 'noapte bună'... De nu-i dor nici
DOR DE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353187_a_354516]
-
ci, dimpotrivă, foarte bogate în vocabular și expresie. Părinții artistului bănățean, Gheorghe și Domnica erau țărani nici prea înstăriți, nici prea săraci, dar harnici și fericiți pentru că aveau trei urmași sănătoși și cuminți pe cât puteau fi de cuminți, așa isteți, voioși, neștiutori ai grijilor, cum erau: Gheorghe, Lazăr, Marta. Pe lângă joacă și libertate, însă, ei trebuia să și îngrijească animalele, să facă lucrări în câmp și la vie. Joaca, lucrul, cântul, învățatul, acestea sunt cele ce au legănat junețea copiilor lui
LAZĂR NOVAK. MIRABILĂ ÎNTÂLNIRE A DOINITORULUI CU BENONE SINULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353201_a_354530]
-
Adjud, se înmlădiază cântând, ca o salcie, unduiește, cântând, brațele-i subțiri, firave, albe, într-o gestică de balerină, într-un zbor de libelulă cu elitre diafane! Totu-i levitație sufletească atunci când cântă Angela Gheorghiu! Aplauzele, pentru Angela Gheorghiu sunt voioase și deopotrivă solemne. E o frenezie unde cântă! Într-o atragere alegră, magnetizantă sunt chemate inimile și sunt înrobite de iubire! Angela Gheorghiu inundă cu soare, armonie și surâs... Intr-o zi cu burniță și fiori din văzduh, dar cu
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
a muzicii ajunse mai sus de inimă, la creștetul pur al duhului, creează forma pilduitoare. Contribuie la purificarea și eliberarea spiritului în actul complet armonios, pe diferite trepte și sensuri de percepere ale vârstelor copilăriei inocente, atât ca om frumos, voios, care se apropie și se lipește de copii ca frunza de rouă, cât și ca genială cântăreață ce absoarbe în glasul ei însuși sărutul vieții peste lume și vulturul singurului ideal ce nu doare, sfințenia! Dacă observăm copii la un
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]