1,661 matches
-
chinuiesc amarnic. N-aș trăi la câmp, Doamne ferește! Halal pe la noi! Apele-s dulci, limpezi că cristalul și reci ca gheața; lemne, de-ajuns; vară, umbră și răcoare în toate părțile; oamenii, mai sănătoși, mai puternici, măi voinici și mai voioși, iar nu că iști de pe câmp: sărbezi la față și zbârciți, de parcă se hranesc numai cu ciuperci fripte, în toată viața lor.”" Scriitorul Mihail Sadoveanu (1880-1961), originar din orașul Pașcani aflat pe malul Șiretului, a descris în mai multe opere
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
Pivot și de a fi devenit în scurtă vreme admiratori, sau chiar fani, ai emisiunii sale Bouillon de culture. Eu, una, așteptam cu nerăbdare cel mai cordial salut auzit vreodată, ,,Bonsoir à tous", rostit pe un ton inimitabil, alert și voios. Acesta dădea startul, imprima ritmul emisiunii, rămînea în aer și ocrotea climatul de bună dispoziție, uneori chiar de entuziasm al discuțiilor, pînă la momentul despărțirii cînd, parcă din prag, interpelîndu-ne cu sufletul la gură, gazda nu ne lăsa pînă ce
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară în lumina subțire care intra prin ușile culisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase de multe ori spiritul marțial pe câmpul de luptă dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce vă frământă? Astfel încurajați, cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cel mai bine era să nu i se împotrivească lui Mitsuhide, ci mai degrabă să vină cu el în ziua aceea, pentru a se asigura că nu făcea vreo greșeală. Când își aduse calul lângă cel al vărului său, zâmbi voios: — Ești prea iute pentru mine, stăpâne. Azi dimineață am fost luat prin surprindere și destul de zguduit. Nu credeam c-aveai să pleci la o oră atât de timpurie. — Nici eu nu crezusem că plănuiai să mă însoțești. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
le împărea cel mai bun sake din magazie războinicilor din turnuri. Odată cu sake-ul, sosea și următorul mesaj: — Luați-vă rămas bun după pofta inimii. Recitarea de poezii n-ar fi deloc nepotrivită. Din foișoare se auzeau cântece, iar glasurile voioase umpleau sala. Chiar și în fața lui Katsuie se bătea în tamburine, iar evantaiele argintii ale dansatoarelor trasau prin aer linii elegante. — Demult, Seniorul Nobunaga se ridica și dansa la cea mai mică provocare și încerca să mă silească și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ar fi putut strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existență. E o fericire pentru noi că, prostia și perversitatea fiind nemuritoare, cel puțin proștii și perverșii in concreto sunt muritori. De acolo râsul, ca un voios semn de încredere în zădărnicia acestei priveliști. La aceste considerațiuni, pe jumătate melancolice, pe jumătate vesele, ne-au condus numărul "Romînului" de la 30 ianuarie, în care găsim următoarea frază la adresa roșilor mai tineri. "Sunteți tineri, aveți prin urmare puterea de-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
văzusem niciodată beat, sau oftând, sau văitîndu-se, cum fac oamenii care simt cum începe să-i apese greutatea anilor și începe să le piară gustul pentru muncă. Dimpotrivă, el își iubea din ce în ce mai mult avioanele lui și pleca și se întorcea voios de la uzină. Dar mama? Ea se considera bătrînă!? Pentru mine era neschimbată, obrazul ei n-avea zbârcituri, privirea îi era vie, gura la fel de fragedă și plină de căldură când mă săruta ca și atunci când eram mic, nu lâncedă și cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și vânturi reci... Bunica spunea că pe vremuri, când era și el mai tânăr, fusese odată "bicarbonizat" pe un stâlp cu secerile acelea la picioare... Zăcuse prin spital... "Trăim încă bine, noi ăștia de la marginea orașului, zise dom' Chiriță așezîndu-se voios pe pământ, ca un țăran, în timp ce eu ofeream taburetul meu doamnei. Până or să ajungă la noi blocurile (că așa am auzit, că or să ne dărîme) mai durează, nu e chiar pentru mine, mai putem și noi să bem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-ntinderi un farmec nespus/ Și holdele cîntă: Vrem pace!// Pe-acasă din fabrici cînd seara plecați/ Și vraja mașinilor tace,/ O clipă la poartă tăceți și-ascultați./ Mașinile cîntă: Vrem pace!// Copii de școală în grupuri cînd vin/ Prin parcuri voioși să se joace,/ Privește-i și-ascultă-li-le rîsul senin/ Căci rîsul lor cîntă: Vrem pace!// Cînd somnul coboară pe gene ușor/ Și noaptea-mprejurul tău tace,/ Gîndește la pace c-adormi binișor/ Și visul îți cîntă: Vrem pace!// Cînd doina suspină prelung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de ideologia comunistă, nu se lasă nici el mai prejos, evidențiind ce rușine era să fie scriitor în urmă cu șase decenii, mai exact cam pe vremea cînd murea Eminescu: Știți voi, cei care din toate depărtările țării, surîzători și voioși, v-ați dat întîlnire, unii cu alții și cu năzuințele voastre, într-o adunare de scriitori știți voi că acum 60 de ani, nu mai mult, a fi fost scriitor de meserie era o rușine? În provinciile și satele voastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
radio, mașina de gătit, butelia etc. încă nu aflase despre confiscarea totală a averii condamnaților politici. Luni, pe 4 ianuarie 1960, cu geamantanul pregătit, e gata de plecare, supărat peste poate își ia rămas bun. Tatăl, în pijama, scurt, rotofei, voios îi dă ultimele sfaturi: -Ți-au spus să nu mă lași să mor ca un cîine? Ei bine, dacă-i așa, n-am să mor deloc. Te aștept. Și vezi să nu mă faci de rîs, zice. Să nu fii jidan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în canibalism din Cevengur, al lui Platonov, sau câmpul cultivat cu cartofi din care ies doar legiuni de viermi, al eroilor lui Céline. Un dezastru epocal, de râsul lumii, "cel mai tragicomic experiment istoric", după definiția, un pic cam prea voioasă a unui tânăr istoric, fiindcă dincolo de schelele care s-au prăbușit cu zgomot, vapoarele care s-au scufundat, etc. cea mai pregnantă trăsătură a acestui experiment a fost uciderea sistematică a cui nu corespundea trăsăturilor cerute. Și cine corespunde de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a acumula cu orice risc bani și averi cât mai mari. Cosmopolitismul și disprețul psihomoral periculos față de compatrioți au luat proporții. S-au rărit îngrijorător modelele entuziaștilor și a crescut numărul nemulțumiților și al opozanților de tot felul. Tinerii emigrează "voioși". Mulți dintre cei rămași sunt cuprinși de lăcomie invidioasă, alții eșuează în fățărnicii, înșelătorii, prostituție. Din abstractizări (mai mult sau mai puțin justificate) izvorăște grandioasa convingere că "magistralele modernității" vor brăzda nu numai planeta-mamă, dar și alte corpuri astrale pe
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
exercitări metodologice. Omul nu se naște filosof ci devine filosof atunci când, la vârsta adolescenței, dobândește conștiința interogativă, caracterizat fiind de o explozie de energii vitale. Până când se trăiește într-un acord spontan cu realitatea și într-o formă de trăire voioasă a vieții, întrebarea filosofică nu apare, iar prezența filosofiei nu se justifică. Apoi se ajunge la criza adolescenței. Filosofia și criza sunt termeni ce fac trimitere unul la celălalt: fără criză nu putem vorbi de filosofie. Prin urmare, este vorba
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mecanică, obișnuită; sărăcia la care ne referim aici nu este o condiție suportată, ci voită; nu se naște din îndoiala cauzată de ceva exterior, ci din decizia de reîntoarcere la început; detașarea înseamnă o luare de poziție conștientă în fața posesiei voioase, expresie a voinței de a verifica și a dispoziției caritative. Constituie, așadar și o condiție de dialog, întrucât este o participare la condiția comună a omului, care se întreabă cu toată sinceritatea, cu o intenție curată și cu o mare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
răspicat lipsa de provincialism a propriei poezii. În ce mă privește, subscriu. De mai bine de douăzeci de ani, are mare succes la noi (cu deosebire între comentatorii specializați) lirismul „de doliu”, în legătură cu care, din lipsă de imaginație, recenzenții proferează voios vorbe pe cât de goale, pe atât de eficace. Cutare poet e „profund”, altul „radiografiază criza”, altul poartă pe piele „stigmatul ceresc” și vădește numaidecât o „dimensiune tragică”, altul coboară până în „bătaia gravă a versului” (toate sintagmele sunt autentice). Inutil să
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
incongruență din partea unui scriitor convins că vălmășagul aluvionar al vorbelor e tehnică narativă, iar stilul prolix are ștampila harului. Contează la fel de puțin faptul că în textul domniei sale cacofonia, dezacordul și forțarea lexicului (vezi "atracțiozitate", ca să dau doar un exemplu) coabitează voios, nepedepsit. Lucrul cu adevărat semnificativ este că, din păcate, Nicolae Breban nu "își dă cont" - ca să-i folosesc o formulă utilizată până la obsesie - când se contrazice și când emite aprecieri, eufemistic spus, hazardate. Domnia sa laudă Editura Polirom pentru că îi încurajează
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
și bolnavilor, ale oamenilor singuri și întristați, flămânzi și neaju torați. Prin urmare, mai ales în aceste zile, să urmăm îndemnul „colindului sfânt și bun”: „Și-acum te las, fii sănătos/ Și vesel de Crăciun,/ Dar nu uita, când ești voios,/ Române, să fii bun”. Să‐i cuprindem în iubire frățească și pe românii care se află dincolo de granițele României, dorindu‐le ajutor de la Dumnezeu în viață și în păstrarea și cultivarea credinței ortodoxe și a spiritualității românești, cu gândul la
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
putut încrusta pe ușa de intrare în atelier (muzeu). Trebuie să înțelegi ce citești, scria Costin în prefață la Viiața lumii, ,că a ceti și a nu înțelege ieste a vântura vântul". Cantemir solicita cititorului să-i recepteze romanul ,cu voioasă simpatie", deci cu aderență consimțit la ideile textului nu lipsit de dificultăți stilistice. ,Ascultați și auziți", noima predicii, striga din amvon Antim Ivireanul. Și nu sunt singurii noștri scriitori alarmați de neinițierea și chiar recalcitranța receptorului la subtilități. Citiți până
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
începea Sopranos. M-am urcat pe covorul zburător și am părăsit încăperea prin peretele dinspre vest, care se prăbuși în urma mea. Zburând peste Magheru, l-am văzut pe Baronu’. M-a văzut și el pe mine și mi-a făcut voios cu mâna. Mâine mă duc să îmi dau demisia de la Greenpeace, iar poimâine voi ieși din ACR. Pentru că așa nu se mai poate. Trai. Ce pula mea. VECEUL Pe Shuoke Inamura îl trecea căcarea. Mai avea douăzeci de minute până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
umplute și răsumplute de un chelner zîmbitor. Wakefield Întinge o bucată de pîine În ulei. Ferestrele largi Înrămează un peisaj cu dealuri molcome acoperite de vii și livezi de măslini. — Totul, cu excepția caviarului, este făcut În casă, spune o voce voioasă, cultivată. Măsline, struguri, portocale, vin, ficat de gîscă. Vocea aparține unei femei cu un păr ca aluna, brăzdat de șuvițe argintii, adunat Într-un coc. De la ce restaurant ești? — The Beat, aruncă Wakefield. — Oh, nu ești de la Argylle, nu? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Toată dragostea și grija ei rămâneau acum să se răsfrângă asupra lui Răducu, singura lumină care o purta înainte, singura ei rațiune de a mai face umbră pe acest pământ. 6 P entru Răducu, grădinița însemna adevărata lui lume. Era voios, ghiduș și se juca cu o poftă de invidiat. Toți copiii îl iubeau, îl înconjurau cu dragoste, îi căutau prietenia și-i făceau toate voile, numai să fie în preajma lui. De o simpatie aparte se bucura și din partea educatoarei. Simona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
copilăriei mele, mă regăsesc în multe momente descrise de dvs.: hoinăresc împreună cu dv. pe ulițele satului de altădată, unde mi-am legănat visele în scrânciobul din median, îmi sună și acum plăcut în urechi renumita fanfară din Toflea, mă învârt voios printre Ilene Cosânzene și Feți Frumoși - fii și fiice ale satului. Amintiri - amintiri... Ce frumoasă-i, Doamne, copilăria! Ce n-am da să rămânem veșnic copii! Pentru a nu vă obosi prea mult cu slova mea, permiteți-mi să închei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Mda, și-a dres Ariella gâtul. Anna, avem vești pentru tine. Nu mă îndoiesc. Un alt schimb de priviri perplexe. —Cei de la Devereaux ne-au acceptat campania. — Hei, asta e de-a dreptul minunat, am zis pe un ton foarte voios. A mea sau a lui Wendell? —...A ta. — Dar vreți să mă concediați. Așa că dați-i drumul. Nu putem să te concediem. Sunt înnebuniți după tine. Șeful cel mare, Leonard Daly, a zis că ești, citez, „o copilă grozavă, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e, acum... A rămas cu gura căscată. Se uita înspre capul scărilor. M-am uitat și eu. Tocmai apăruse Tessie O’Grady, cu un zâmbet larg, în puloverul ei cu nasturi și în papuci. Și cu un pistol. Tessie (exclamând voioasă): Fetelor! N-am mai fost pe-aici de secole. De când am eliminat familia Foley, unul câte unul. S-a uitat de jur împrejur cu afecțiune: Ahhh, ce vremuri frumoase. A primit scaunul: Nu-mi spuneți că e același scaun! Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]