1,218 matches
-
de tipul agresivității morale. În acest caz, se va crea o stare de tensiune, de Încordare Între persoană și ceilalți, care va duce la conflicte, ură, confruntare violentă. În cazul modestiei, putem remarca o accentuare a acesteia manifestată printr-o voită și cultivată situație de autoinferiorizare, pe care Însăși persoana respectivă și-o impune, putând merge până la starea de supunere, umilință, negare a oricăror valori personale. Orgoliul, ca formă de agresivitate psihologică și morală, poate fi considerat ca sadism moral, pe când
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ele se manifestă prin conduitele și acțiunile persoanelor respective, În special În relațiile interpersonale ale acestora cu ceilalți. În sensul acesta, menționăm ca fiind cele mai frecvente și mai semnificative următoarele: aă Ipocrizia, ca modalitate de a falsifica În mod voit, intenționat, adevărul, de a te arăta altfel decât ești În realitate, căutând ca prin aceasta să captezi atenția, bunăvoința și Încrederea celorlalți. Ea se apropie de lingușire, dar și de dorința de a Îi Înșela pe ceilalți printr-un act
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
creează o relație de comuniune Între persoane, o atracție reciprocă, o nevoie a mea de celălalt și invers. Ea este permanentă și inepuizabilă. Persoana umană nu poate exista singură. Ea are permanent nevoie de ceilalți. Chiar și când este singură, voit sau forțat, ea se află totuși În comuniune cu Dumnezeu. Persoana nu poate suporta singurătatea, Întrucât singurătatea o anulează. Ea are nevoie de ceilalți sau de o prezență interioară care este Dumnezeu, persoana divină supremă, dar și imaginea arhetipală a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din care, printr-un proces de convertire, se naște „un om nou” cu o „viață nouă”. Să insistăm asupra aspectelor psihologice ale vinovăției și păcatului. Ce reprezintă ele din punct de vedere psihologic? O Împotrivire. O abatere de la normă. Călcarea voită sau involuntară a unei interdicții. A face ceea ce nu este permis și a fi obligat să răspunzi de consecința actelor sale. Din punct de vedere psihologic, vinovăția poate fi considerată ca reprezentând „dezacordul dintre conștiință și acțiune”. Orice acțiune poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu o dispoziție afectivă particulară care o subliniază, reprezentată prin tristețe, rușine, dorința de a se ascunde etc. Orice regret asociază ideii de vinovăție sentimente și pasiuni. Cel care regretă, recunoaște, direct sau indirect, că a greșit, fie În mod voit, fie involuntar, o greșeală comisă Împotriva sa, sau Împotriva altuia. În orice situație Însă, regretul este primul pas către acțiunea de reparație psihomorală din trecut. Apare Întrebarea dacă toți cei care greșesc, și sunt vinovați, regretă sau nu? Sunt persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pregătesc personajele care o populează. Privită cu ingenuitate (câteodată intolerabilă pentru un examen serios), puntea plurală dintre opera științifică și literatura fantastică pare puțin populată de coincidențe, ca și de contrasensuri. Dimpotrivă, privită cu insistență, ea debordează și de suprapuneri voite, chiar dacă parțial camuflate, și de interacții care parțial amenință sensul propriu și al științei, și al literaturii - deși Eliade a crezut totdeauna, și a mărturisit-o poate chiar prea abundent, că amândouă sunt doar calotele nu unei singure opere, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Societății Scriitorilor Români. I s-au atribuit Premiul Societății Scriitorilor Tineri pentru Infirmii (1936) și pentru Nunta de argint (1937), Premiul „Al. I. Brătescu-Voinești” al Ministerului Artelor pentru Casa amintirilor (1942). Semnează și V. Crângu, Mihail Șerban-Crângu. Literatura lui Ș., voită modernă și citadină, rămâne „destul de bogată în reziduuri sămănătoriste” (E. Lovinescu), afișând un realism tendențios, cu accente naturaliste și cu ambiția complicației „psihologice”, neservită de mijlocele de expresie, vizibil precare. Sunt recognoscibile, în romanele și nuvelele lui, procedări, rezolvări „tehnice
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
bibliografice: C. Baciu, Un tablou zguduitor al dezumanizării burgheze, „Scânteia tineretului”, 1956, 2 375; Radu Popescu, „Familia Calaff”, CNT, 1956, 49; Boris Buzilă, „Familia Calaff”, RMB, 1956, 21 decembrie; Georgeta Horodincă, Familia Calaff și cronicarul ei, VR, 1957, 1; C. Voita, Stendhal 1957, GL, 1957, 10; Vera Călin, Microcosmosul familial, GL, 1957, 16; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 264-269; Z. Ornea, „O plimbare la Băneasa”, GL, 1962, 14; I. Sîrbu, „Vârsta de bronz”, IL, 1969, 8; Magdalena Popescu, „Vârsta
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
Spovedania unui copil al Erosului nostru și multe alte piese din ciclul De-amor și de-amar (joc de cuvinte mizând pe rezonanțele etimologice ale celui de-al doilea termen) sunt elegii erotice convertite, disimulate prin prozodii sprințare și prozaizări voite: „Noi ne iubim în paturi de-mprumut;/Pe-o canapea îngustă, fără pernă,/ Crezând că aventura de-un minut/ Devine lesne «dragoste eternă»” (Destin). Altele nu-și trădează substanța elegiacă, chiar dacă păstrează elemente prozaice: „Se-mbracă-n demnitate-amărăciunea:/Duminica de
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Schlemihl intitulat Hemoragie, ascensiune. Asamblând - sau răsturnând din „coșuri” - imagini disparate (Ov. S. Crohmălniceanu), V. nu le învestește pe nici unele cu funcții simbolice. Dacă în alte privințe poetul și-a călcat cu seninătate principiile atât de bătăios afirmate, în ce privește asimbolismul voit al semnificațiilor el a fost mereu consecvent cu sine însuși. S-a conformat cu strictețe propriei „gramatici”, care statuează că „artistul adevărat creează direct, fără simbol, în pământ, lemn sau verb, organisme vii, mașini spintecând drumuri, strigăte tresărind violent ca
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
și a unor avantaje de altă natură (socială, profesională, economică etc.). Simularea este o atitudine care generează un comportament special și complex, prin care un individ sănătos, caută să reproducă anumite forme de boli somatice, psihice sau psihosomatice, în scopul voit de a atrage atenția celor din jur pentru obținerea unor avantaje personale. Este considerată, în unele privințe și o „atitudine de refugiu în boală”, bazată pe manifestarea exagerată a instinctului de apărare-conservare. Ea este o formă particulară de comportament demonstrativ-histrionic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
3. Forme de manifestare a pericolelor în sistemele informaționale 32 1.2.3.1. Amenințări cauzate de incidente ivite în sistem 32 1.2.3.2. Factorii naturali, bazați pe hazard 33 1.2.3.3. Amenințarea sistemelor prin acțiunea voită a omului 33 1.2.4. Caracteristici ale securității sistemelor informaționale 37 1.2.4.1. Frecvența și costurile pierderilor 38 1.2.4.2. Evaluarea amenințărilor sistemului 40 1.3. Evaluarea pierderilor 41 1.3.1. Costurile contramăsurilor 42
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
să cunoască în detaliu natura noilor amenințări. Literatura de specialitate le grupează în diverse moduri. Oricum, ele pot fi sintetizate în trei mari categorii: • amenințări cauzate de incidente ivite în sistem; • factori naturali, bazați pe hazard; • amenințarea sistemelor prin acțiunea voită a omului. 1.2.3.1. Amenințări cauzate de incidente ivite în sistemtc "1.2.3.1. AmeninȚĂri cauzate de incidente ivite în sistem" Realitatea a demonstrat că există următoarele cauze care pot afecta securitatea sistemelor: 1. Apariția unor defecțiuni
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
mai mare pericol îl reprezintă „mouse”-ul, dar de data aceasta cel adevărat, adică micuțul șoarece. Tot în această categorie intră cutremurele, vijeliile, furtunile, inundațiile și alte forme de dezlănțuire a naturii. 1.2.3.3. Amenințarea sistemelor prin acțiunea voită a omuluitc "1.2.3.3. Amenințarea sistemelor prin acțiunea voită a omului" Ca orice avere, și cea informațională stârnește tentații umane, iar porunca decalogului, care îndeamnă să „nu furi”, nu este respectată nici în acest caz. S-au constituit
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cel adevărat, adică micuțul șoarece. Tot în această categorie intră cutremurele, vijeliile, furtunile, inundațiile și alte forme de dezlănțuire a naturii. 1.2.3.3. Amenințarea sistemelor prin acțiunea voită a omuluitc "1.2.3.3. Amenințarea sistemelor prin acțiunea voită a omului" Ca orice avere, și cea informațională stârnește tentații umane, iar porunca decalogului, care îndeamnă să „nu furi”, nu este respectată nici în acest caz. S-au constituit, în timp, grupuri de „specialiști” care exploatează slăbiciunile sistemelor. Cel mai
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
echipamentelor sau a celorlalte componente ale sistemului, aflarea unor programe secrete sau a căilor de accesare a sistemului, modificarea programelor și a datelor, inclusiv crearea de drepturi bănești, distrugerea programelor și a datelor, furturile bunurilor materiale sau informatice, precum și folosirea voit eronată a componentelor sistemului, sub formă de sabotaj. 2. Acțiunile neintenționate ale angajaților (neglijența). Efectul acestor acțiuni poate să se concretizeze în dezvăluirea unor informații secrete, modificarea programelor și a datelor, întreruperea serviciilor, pierderea programelor și a datelor, precum și distrugerea
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
sporită. La fel trebuie pusă problema și în cazul diminuării cantității de date prelucrate sau când apar defecțiuni la echipamente sau programe, sau când se asigură întreținerea și repararea sistemului. Măsuri speciale trebuie prevăzute și pentru cazurile provocate de intervenția voită a omului asupra securității sistemului. Un rol deosebit revine programelor de asigurare a securității, despre care s-a discutat într-un paragraf anterior. 6.5.5. Înregistrarea activităților efectuate și a măsurilor de securitatetc "6.5.5. Înregistrarea activitĂȚilor efectuate
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
autorizat. De asemenea, acest mecanism permite prevenirea sau limitarea interferenței cu operațiile critice în timp, lăsându-i sistemului posibilitatea de a-și menține un nivel așteptat al serviciilor în fața oricărei acțiuni de amenințare venită din partea utilizatorilor, indiferent că acțiunea este voită sau accidentală: 1. sistemul va detecta și raporta toate condițiile care conduc la degradarea calității serviciilor sub un nivel minim specificat de beneficiar. Când este posibil, sistemul va izola și raporta sursa generatoare a condițiilor improprii (R); 2. sistemul va
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ancestrală neîntreținută azi cu credință, este Satul care moare. Lamentoul atinge coardele grave ale resemnării, când însuși sensul dumnezeiesc dătător de viață pare să fi dispărut. Un sentiment al zădărniciei învăluie suflul existențial al ființării. Aceleași mâhniri ale unei însingurări voite se degajă și din ciclul de catrene Efulgurații, în care poetul, retras dintr-o lume ce-i este străină, sentimentalizează romanțios pe pragul unor iubiri pierdute. De o limpezime cristalină, lirica lui R. aduce miresmele pure ale unor spații agreste
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
a unor înrâuriri diverse în care se numără, de pildă, și Panait Cerna, și poeții belgieni, cu efectele lor cromatice și cu fragmentele de peisaj industrial, și Ion Minulescu (fără tehnica melodică a cantilenei acestuia), și G. Bacovia (fără ca lexicul voit „nepoetic” să producă aceeași tensiune tragică). În afara „Vieții noi”, el colaborează în perioada 1911-1916 la diverse reviste al căror program era înrâurit de simbolism: „Farul”, „Versuri și proză” (unde semnează cu pseudonimul Valde), „Sărbătoarea eroilor”, „Flacăra”, dar și la altele
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
E. Lovinescu - ale cărui impresii critice preponderent pozitive sugerate de lectura Ciclului morții vădesc mai curând prevalența spiritului de opoziție de la întrunirile cenaclului Sburătorul împotriva tradiționalismului decât o admirație genuină - este evident contrariat de „descripția analitică”, „obiectivitatea notației” și „prozaismul voit” al versurilor, cărora le reproșează, în subsidiar, tocmai instabilitatea generică, urmare „primejdioasă” a „înlăturării voluntare a oricărui aparat poetic”. Singurul critic de marcă al epocii dintre războaie care, elaborându-și discursul în afara unei ideologii imperativ-normative, reușește să anticipeze anticonvenționalismul endemic
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
anii ’60-’70, printr-un fel de mimetism susținut de o certă îndemânare tehnică și, din câte se pare, alimentat de credința că obscuritatea și bizareria ar ridica valoarea poeziei. O versificație armonioasă e compromisă frecvent de rupturi și dizarmonii, voite a fi șocant-expresive. Metaforele și construcțiile alegorice rămân însă opace, indescifrabile, iar o coerență de fond, fie ea și abil criptată, pare să nu existe. Astfel, sensul câte unui poem (sau al câte unei stanțe) e insesizabil, chiar dacă lirismul ambiționează
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
cele din ciclul Balade, sunt ipoteze lirice, așa cum și în dramaturgia firavă a autorului ele sunt dezvoltări, halucinatorii uneori, ale aceluiași eros pasional. Extraordinară rămâne imaginea halucinant-lunară a Vianei, al cărei dans nocturn pare a simboliza o senzualitate cosmică. Stilul voit naiv, stângaci, dar în substanță artist, absolvă o asemenea lume care nu cunoaște altă morală decât pasiunea vieții: „dincolo de rău și bun”. Începând cu volumul Laude, critica a constatat o modificare a discursului poetic, cu toate că tematica va fi cea din
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
dacă sunt luate în serios - „Nu dau o frunză de ștevie pe toate filosofiile” -, dar cumpănite, echilibrate de o aserțiune precum „Iubesc mai mult viața decât ideile pure”. Universul poetic se înclină tot mai primejdios către proza cotidianului, spre confesiunea voit apoetică în care soții discută în pat povestea ultimei sute de lei - prozaism care poate fi doar o altă poetică. Dar senzualitatea salvează și secvențele frizând banalitatea și clișeul - bunăoară „un strop de viață e mai prețios ca orice” - prin
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
soare, pref. Virgil Carianopol, cu ilustrații de Vasile Dobrian, București, 1940; Din partea pământului și-a mea, București, 1968; Elegii senine, Cluj-Napoca, 1979; Răspunsuri, Cluj-Napoca, 1984. Referințe bibliografice: Al. Raicu, „Gânduri de totdeauna”, „Tribuna tineretului”, 1939, 32-33; Predescu, Encicl., 627; L. Voita, „Adâncuri și soare”, CML, 1941, 93; Al. Andrițoiu, „Din partea pământului și-a mea”, F, 1969, 1; Horia Bădescu, 2 poeți, TR, 1969, 11; Teohar Mihadaș, „Elegii senine”, TR, 1979, 50; Constantin Hârlav, „Elegii senine”, RL, 1980, 35; Vasile Sav, „Răspunsuri
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]