1,110 matches
-
de diferite forme de dependență, inclusiv cei cu probleme legate de mâncare, au dinții făcuți terci. Motivul e, pe de o parte, stilul de viață destrăbălat - cei care iau ecstasy ronțăie în gol, iar bulimicii, care, de fiecare dată, după ce vomită, își clătesc gura cu acid hidrocloric, au noroc dacă mai rămân cu vreun dinte în gură; la fel ca și alcoolicii care și ei vomită de zor. în afara vieții destrăbălate, a spus Barry Grant, toți neglijează să meargă la dentist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
destrăbălat - cei care iau ecstasy ronțăie în gol, iar bulimicii, care, de fiecare dată, după ce vomită, își clătesc gura cu acid hidrocloric, au noroc dacă mai rămân cu vreun dinte în gură; la fel ca și alcoolicii care și ei vomită de zor. în afara vieții destrăbălate, a spus Barry Grant, toți neglijează să meargă la dentist. îSpre deosebire de pacienții din extrema cealaltă, care merg la doctor, la dentist sau la spital mult prea des, folosind tot felul de pretexte.) Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de doisprezece ani. Amândoi dorindu-ne să ne distrăm. Mă vedeam împreună cu el: un cuplu superb, doi oameni teribil de potriviți. Normal că aveam să mințim în legătură cu locul unde ne cunoscusem. Mi-am mai imaginat și alte lucruri. Pe Luke vomitând de supărare. Luke implorându-mă să-l primesc înapoi. Luke nebun de gelozie și încercând să-l pocnească pe Chris... De cele mai multe ori, fanteziile mele se învârteau în jurul lui Luke încercând să-l pocnească pe Chris. Ăsta era unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-au întunecat, apoi Luke mi-a zâmbit. Cu subînțeles. Cu o promisiune ascunsă sub pleoape și o umflătură în pantalonii scurți. Am simțit cum mă cuprinde un val de dorință. Dar în același timp mi-a venit să și vomit. Cum merge, băiatul anilor șaptezeci? l-a salutat Brigit pe Luke. —Returul anilor șaptezeci, a replicat Luke. —Cocoașa anilor șaptezeci, a ripostat Brigit. —Infractorul anilor șaptezeci, a reușit s-o-ntoarcă Luke. —Borseta anilor șaptezeci, a riscat Brigit. Nu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un fel ciudat, apoi întorcându-se către mine, că nu ai fost un copil nici mai rău, nici mai bun decât surorile tale. Mama a bolborosit ceva de genul „Mai bună în nici un caz“. Am simțit că-mi venea să vomit. Aveți sentimente ostile față de Rachel, doamnă Walsh? A întrebat Josephine. M-am clătinat la auzul cuvintelor pline de insolență ale lui Josephine. Și, judecând după expresia consternată de pe fața mamei, mi-am dat seama că trăia aceeași senzație. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și Brigit veniseră în calitate de Celelalte Persoane Implicate în cazul meu. Brigit nu completase un chestionar fiindcă ceea ce voia să transmită era așa de important încât nu se putea realiza decât printr-o vizită personală. Am simțit că-mi vine să vomit de frică. —Brigit, îmi dau seama cât ești de supărată, a zis Josephine. Așa că o s-o luăm ușurel. După câte se părea, Brigit făcea doar încălzirea, în timp ce Luke era piesa de rezistență. M-am pregătit pentru acuzațiile celor doi, transpirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în trecut, îi trăsesem clapa de mai multe ori lui Dumnezeu și poate că nu mai voia să facă afaceri cu mine. Cam cu zece minute înainte de reunirea grupului pentru principala atracție a după-amiezii, am simțit că-mi vine să vomit. Mi s-a întunecat privirea. Nerăbdătoare, am sperat că ăsta era preludiul iminentei mele morți. M-am târât către baie luând peretele în brațe. Din cauza petelor negre care-mi dansau în fața ochilor, abia dacă mai vedeam podeaua. Dar cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
episodul ăsta oribil. Apoi mi-am amintit cât de îngrozitoare fusese ședința cu Brigit și cât de slabe erau șansele ca votul juriului format din Luke Costello să fie mai bun. De frică, am simțit iar că îmi vine să vomit. M-am rugat cu ardoare să fiu cruțată, însă, la ora două fix, Luke, Brigit și Josephine au intrat mărșăluind în sală și s-au așezat pe scaune. Când l-am văzut pe Luke, m-am bucurat puțin. Așa cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
inventat încă.“. M-au apucat nervii. Ca de fiecare dată când mă gândeam la el și la ceea ce-mi făcuse. îmi doream ca nici un cuvânt din ceea ce spusese să nu fi fost adevărat. Mă simțeam furioasă, îmi venea să vomit și eram speriată. Aproape că am intrat în panică. Așa că atunci când Nola a zis „Te simți bine, Rachel? Arăți puțin cam...“, am izbucnit ușurată: —Și eu am fost așa. Mă gândeam tot timpul la droguri. Nu sunt fericită, am adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis eu nerăbdătoare. Eu și Luke petrecuserăm unele dintre cele mai fericite momente din relația noastră în restaurante. — Asta încă avem voie să facem, nu-i așa? —Abia-abia, a fost el de acord. Avem voie atâta timp cât nici unul dintre noi nu vomită imediat după ce-a mâncat, nu comandă cinci feluri de desert și nu are alte comportamente aberante. Unde mergem? am întrebat eu. Eram mulțumită. îmi imaginam un bistrou micuț și romantic, cu o lumină obscură. Chipurile noastre apropiate în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apoi să te duci în vizită la prieteni și odată ajunsă acolo să descoperi că ți se pregătise o masă cu opt feluri de mâncare. Pe care trebuia să le mănânci, chiar dacă după fiecare înghițitură simțeai că-ți vine să vomiți. Nefericită până peste poate, l-am privit pe Chris potrivindu-și prezervativul. Dacă nu ești cuprinsă de o pasiune delirantă, când vezi un bărbat în toată firea acoperindu-și obiectul cu o peliculă filmată ți se pare o adevărată nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poartă la New York, dar acum nu ești în New York și cât timp trăiești sub acoperișul meu o să te acoperi ca o bună creștină! Simțeam că mă cuprindea vechea mea frică. începusem să tremur și aveam senzația că-mi vine să vomit din cauza țipetelor și a urletelor. A fost oribil. Mi se părea că a venit sfârșitul lumii. Am plecat din cameră în goană. îmi venea să mă sinucid, s-o omor și pe mama, să fug pe mare și să înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e clar. —Promite-mi că n-o să te superi, m-a implorat ea. Mi-am dat seama că se întâmplase ceva îngrozitor. —Promit, am mințit-o. — Am un prieten nou, a zis Helen stânjenită. Am simțit că-mi vine să vomit. Nu-l mai doream, dar nici nu voiam s-o călărească pe soră-mea, când cu mine nu fusese în stare să-și mențină erecția. Și îl cunoști și tu. Știu. — A fost cu tine, la nebuni. Știu. — Și știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi gura cu forța, ceva de plastic pe limbă, zgâriindu-mi gâtul. O senzație de vomă și de sufocare, încerc să mă ridic în fund, cineva mă obligă să rămân pe spate, eu mă forțez din nou să mă ridic, vomit și respir cu greutate, niște mâini puternice ținându-mă cu forța lipită de masă. încetați! în mai puțin de douăzeci și patru de ore, am fost din nou acasă, în apartamentul meu. Unde am aflat că Margaret și Paul veniseră de la Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
butonul de închidere a alarmei de la ceas. Începuse să sune tocmai când Vivian zbura către mine, cu niște colți de vampir dezveliți, țipând din cauza incapacității mele de a edita un manuscris redactat, în întregime, în sanscrită. Al doilea gând: O să vomit. Am ajuns în baie dintr-un singur salt. Un avantaj, deseori uitat, al faptului că locuiești într-o cutie de pantofi, am realizat, ținându-mi părul cu o mână. Nu era deloc bine. Eram încă îmbrăcată cu cămașa cu nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să rezist până la sfârșitul săptămânii fără el? Cine avea să-mi mai fie aliat în disputele cu Lulu? și, mult mai important, Phil rămânea fără salariul din care își întreținea familia în creștere... Am simțit că-mi vine iar să vomit. Soția lui, Linda, tocmai născuse, în urmă cu trei luni, un al doilea băiețel, iar eu știam că Phil era deja destul de stresat din cauza banilor. Omul avea un CV impresionant, dar piața de muncă era destul de închisă. S-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aruncau priviri seducătoare din colțuri opuse ale încăperii, în vreme ce o blondă ca o păpușă Barbie se zvârcolea, cățărată pe el. Dintr-o dată, mi-am dat seama că dacă nu luam imediat o gură de aer proaspăt, eram în pericol să vomit în fantâna cu șampanie roz din holul de primire. Mi-am înșfăcat haina de oaie (un cadou de Crăciun de la Randall) din mâna fetei de la garderobă și am fugit către ușă. Abia am reușit să dau colțul și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cumva să mă apuce iar voma. În ultima vreme, nu mai puteam avea încredere în propriul stomac. Vivian a ridicat scurt privirea de la telefonul mobil. — Ce faci, Claire? — Nu mă simt prea bine. Trebuie doar să... — Îhhh, îți vine să vomiți? Ține-te departe de mine. Eu nu am timp să mi se facă rău acum. Nu-mi vine să vomit, îmi e doar... — Ei, vomiți sau nu vomiți, nu mai sta acolo, holbându-te pe fereastră. Nu te plătesc ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scurt privirea de la telefonul mobil. — Ce faci, Claire? — Nu mă simt prea bine. Trebuie doar să... — Îhhh, îți vine să vomiți? Ține-te departe de mine. Eu nu am timp să mi se facă rău acum. Nu-mi vine să vomit, îmi e doar... — Ei, vomiți sau nu vomiți, nu mai sta acolo, holbându-te pe fereastră. Nu te plătesc ca să te bucuri de nenorocitul ăsta de peisaj! Înainte să ajungem pe Eightieth Street, vreau trei idei noi de la tine. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ce faci, Claire? — Nu mă simt prea bine. Trebuie doar să... — Îhhh, îți vine să vomiți? Ține-te departe de mine. Eu nu am timp să mi se facă rău acum. Nu-mi vine să vomit, îmi e doar... — Ei, vomiți sau nu vomiți, nu mai sta acolo, holbându-te pe fereastră. Nu te plătesc ca să te bucuri de nenorocitul ăsta de peisaj! Înainte să ajungem pe Eightieth Street, vreau trei idei noi de la tine. Ești aici pe timpul meu, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Nu mă simt prea bine. Trebuie doar să... — Îhhh, îți vine să vomiți? Ține-te departe de mine. Eu nu am timp să mi se facă rău acum. Nu-mi vine să vomit, îmi e doar... — Ei, vomiți sau nu vomiți, nu mai sta acolo, holbându-te pe fereastră. Nu te plătesc ca să te bucuri de nenorocitul ăsta de peisaj! Înainte să ajungem pe Eightieth Street, vreau trei idei noi de la tine. Ești aici pe timpul meu, a zis ea, reîntorcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-ți trimit contractele, până mâine, direct ție sau agentului tău? — Ne-a stricat cheful, a rânjit, cu răutate, Vivian. — Trimite-mi-le mie, drăguțo, mi-a răspuns Carl cu o voce scăzută, care m-a făcut să-mi vină să vomit. și-ai auzit ce-a zis Vivian. Sunt cel mai bun din branșă. Ar trebui să ții minte și să-ți lași ceva timp liber data viitoare când ajung în New York. Era clar că eram pe punctul să vomit. — Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să vomit. și-ai auzit ce-a zis Vivian. Sunt cel mai bun din branșă. Ar trebui să ții minte și să-ți lași ceva timp liber data viitoare când ajung în New York. Era clar că eram pe punctul să vomit. — Claire e chiar genul tău, a intervenit Vivian, ca să umple tăcerea mea dezgustată. Are picioarele până-n gât și aerul ăla de bibliotecară sexy, cu tot cu ochelari și coc. Ar trebui s-o inviți în oraș când vii încoace. Corzile vocale îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
slab. Și acum era pe calea cea bună. 18 — Doamne Dumnezeule! exclamă sergentul Yates. Dar ieri la prânz am mâncat plăcintă cu carne de porc! E prea îngrozitor! Inspectorul Flint își clăti gura cu cafea neagră și scuipă în chiuvetă. Vomitase deja de două ori și simțea că-i mai venea să vomite o dată. — Știam că trebuie să fie ceva de genul ăsta, zise el, cutremurându-se. Pur și simplu știam. Un om care e în stare să clocească o șmecherie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sergentul Yates. Dar ieri la prânz am mâncat plăcintă cu carne de porc! E prea îngrozitor! Inspectorul Flint își clăti gura cu cafea neagră și scuipă în chiuvetă. Vomitase deja de două ori și simțea că-i mai venea să vomite o dată. — Știam că trebuie să fie ceva de genul ăsta, zise el, cutremurându-se. Pur și simplu știam. Un om care e în stare să clocească o șmecherie ca aceea cu păpușa trebuia să ascundă în el o ticăloșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]