665 matches
-
ascunse către muzele poeziei adevărate și către iubiri neîntinate. * * * De la o vreme, Vasile al Ilariei s-a schimbat de parcă în pielea lui s-ar fi sălășluit un cu totul alt om, că nu mai este așa de vesel și de vorbăreț ca înainte și s-ar părea că numai îi ninge și-i plouă întruna ca în zilele de toamnă târzie... O fi având și el motivele lui, dar pe care nu dorește așa, una-două, să le aducă chiar el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tremurânde, începură să trimită spre cer rotocoale de fum, sporind întunecimea pe cale a se instala. Se aflau aproape de lăsarea întunericului. În scurt timp, noaptea avea să intre cu adevărat în șatră, cu toate ale ei. Focurile până atunci vii și vorbărețe începură să-și topească glasurile împlinitoare de lumină și cădură. De la o vreme, oamenii șatrei, doborâți de oboseala drumului, căutară culcușurile pentru a se lăsa în voia somnului. Nu se știa dacă mai era timp de visare. Hurducăturile căruțelor pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
doamna Cocuța, o doamnă care nu iese din apartament până nu se gătește cu atenție, de parcă ar merge la un spectacol, deși are peste 80 de ani și arată cu mult mai tânără, văduvă fiind de câțiva ani. Este foarte vorbăreață, nu-i tace gura deloc. Îi place să discute cancanurile de la televizor cu mult haz. Știe câte se întâmplă în blocul unde locuiește, deși nu aș spune că bârfește. Cum mă vede, mi se adresează:Dom’Minache, n-ai vrea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ca citiți presa, Astfel legea o-ncălcați Puteți fi accidentați! Toți Zilnic, zilnic Citiți pe stradă Mergeți grămadă Nepăsători, Geaba, Geaba, Va claxonează, V-admonestează, Șoferii toți. Voi, voi, voi, Luați seama bine Cum se cuvine, Să circulați! Niște fete vorbărețe care altfel par istețe, lată s-au gândit acum Sa încingă taina-n drum Elev VI Ce zici dragă, chiar așa? Elev VII Chiar așa, drăguța mea! Elev VIII Ei, fir-ar și iar să fie! Elev VI Si să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
fiecare, la casa lui. Pe drum, băieții: bă, da’a naibii e și fata asta, Casandra noastră, de-o noapte și-o bucățică de zi! Da, măi, fratele meu, adevărat, dată naibii! Frumoasă - frumoasă; cu vino-n coa - cu vinoncoa; vorbăreață și lipicioasă ca o lipitoare - vorbăreață și lipicioasă; Încântătoare! Da, măi, fratele meu, da! Eu, Îți spun drept, mam Îndrăgostit de ea. Să-ți spun drept, și eu, că mam Îndrăgostit, și eu, de ea. În cazul ăsta, ce facem
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
băieții: bă, da’a naibii e și fata asta, Casandra noastră, de-o noapte și-o bucățică de zi! Da, măi, fratele meu, adevărat, dată naibii! Frumoasă - frumoasă; cu vino-n coa - cu vinoncoa; vorbăreață și lipicioasă ca o lipitoare - vorbăreață și lipicioasă; Încântătoare! Da, măi, fratele meu, da! Eu, Îți spun drept, mam Îndrăgostit de ea. Să-ți spun drept, și eu, că mam Îndrăgostit, și eu, de ea. În cazul ăsta, ce facem? Păi, ce-o să facem: o să-i
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pentru asta se apucă de scris). Varianta mai reușită este atunci când conștientizează faptul că expresia nu acoperă intenția care a determinat-o, ba chiar uneori nu are nicio legătură cu ea. Legătura strânsă pe care par a o avea acești vorbăreți cu limbajul este de fapt una nepotrivită, forțând tot timpul o pervertire a limbii. Ceea ce nu reușesc să înțeleagă e că limba este principalul bun public al unei nații (ea aparține cumva spațiului public) având nevoie de protecția de care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
propria noastră piele de existența lor... Dacă n-ar fi existat vidul, n-am fi existat nici noi. Și ca să ne convingem că există, suntem În stare să ne punem, la o adică, și ștreangul de gât...” Ginecologul deveni destul de vorbăreț. Se pare că Întrebarea lui Noimann Îl incitase la o confesiune lungă... „Cât despre abstracțiunile care vă bântuie conștiința, aici nu Încape Îndoială că avem de-a face cu energii ce vin dintr-un univers malefic În esența lui... Venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Livia părăsește bucătăria pentru a urca în camera Ramonei, la îndemnul celor două femei. De altfel ea oricum s-ar fi dus la Ramona, pentru că o durea inima văzând-o tristă. Livia era o fată cu un suflet mare, foarte vorbăreață și niciodată nu avea nimic de ascuns față de Ramona. Era de statură mijlocie, brunetă cu ochii mari, căprui, fața rotundă, era genul de om care niciodată nu te plictisea. Intrând la Ramona care stătea pe o canapea cu o carte
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
bombăneli. Ba, în cele din urmă, lui Iuga, i se păru că pricepe și unele întorsături ascunse, ale limbii vorbite de mâncătorii de mazăre soldățească și de varză, fiartă tot cu slănină. Așa, ajunse să întrebe, de un Kameraden mai vorbăreț, dacă nu cumva Gulaschkanone ascunde, printr-un giumbușluc soldățesc, numele bucătăriei nemțești de campanie. Vorbărețul, având un picior lipsă, până aproape de coapsă, i-a confirmat, surâzând melancolic, că așa este și i-a intonat un cântec pe limba lor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întorsături ascunse, ale limbii vorbite de mâncătorii de mazăre soldățească și de varză, fiartă tot cu slănină. Așa, ajunse să întrebe, de un Kameraden mai vorbăreț, dacă nu cumva Gulaschkanone ascunde, printr-un giumbușluc soldățesc, numele bucătăriei nemțești de campanie. Vorbărețul, având un picior lipsă, până aproape de coapsă, i-a confirmat, surâzând melancolic, că așa este și i-a intonat un cântec pe limba lor, în care era vorba de mazărea cu slănina cotidiană și de "tunul cu gulaș", bucătăria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În care se născuse. Era genul de om care, pentru a-și păstra intactă mândria, considera că trebuie să se arate capabil să creeze ceva nou, prin propriile lui forțe. În definitiv, e o chestiune de mândrie. Gan era foarte vorbăreț. Keiko Kataoka Îmi poruncise să aflu mai multe despre Yazaki și despre Reiko. Ordinul ei mi se părea o bătaie de cap În plus și-mi provoca suferință În starea În care mă aflam, sub influența cocainei, și totuși mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
port ciudat, o fi efectul culorii, gândi ea, să vină el odată și să se termine cu misterul. Se referea la șef, la directorul general, care Întârzia. Era zece și un sfert când apăru În sfârșit. Nu era un om vorbăreț, sosea, dădea bună ziua și imediat intra În cabinetul său, unde secretara avea ordin să intre numai după cinci minute, timpul pe care el Îl considera necesar să se facă comod și să-și aprindă prima țigară a dimineții. Când intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
scadă din iritarea față de Bruno. Deși greu de crezut, era cât se poate de clar că băuse deja ceva. În mod normal Bruno era aproape monosilabic (ceea ce îmi convine, eu însumi fiind cam taciturn), dar băutura îl făcea întotdeauna mai vorbăreț decât un chelner italian. — Ce e ciudat e că părinții nu bagă de seamă. Cucul îi tot aruncă pe ceilalți pui din cuib, dar părinții săi adoptivi continuă să-l hrănească. — Poate speră și ei că o să tacă și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
timpurile instabile pe care le trăim, citând ca exemple episoade din viața locală sau știri citite în ziare. În aceste clipe, dezvăluie o fire mai puțin închisă decât la prima vedere, ba chiar tinde să se înflăcăreze și să devină vorbăreț, mai ales când dezaprobă modul de a acționa și de a gândi al celor mulți, căci e nemulțumit din fire. Astăzi, domnul Kauderer mi-a spus că, având de gând să plece din localitate pentru câteva zile, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ajungem acolo, spuse Leigh. Emmy ridică o mână și clătină din cap. — Ai spus destul. Nicio supărare. Nici eu nu știu de ce sunt așa. Parcă din cauza oboselii simt nevoia să vorbesc întruna. Cu cât sunt mai obosită, cu atât mai vorbăreață— —Te rog. — Scuze. Îmi cer scuze. Telefonul lui Leigh începu să sune. Când văzu cine era, simți cum îi tresare stomacul de emoție. — Bună! răspunse ea răsuflând în telefon. De ce te-ai trezit atât de devreme? — Ce-ai zice dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o sentință fără comentarii, nu păreau să promită dezvoltări ulterioare, dar, în cazuri din astea, cel mai productiv pentru un câine a fost întotdeauna să păstreze tăcerea până când stăpânii obosesc să tacă, câinii știu foarte bine că natura umană e vorbăreață prin definiție, imprudentă, indiscretă, intrigantă, incapabilă să închidă gura și s-o țină închisă. În realitate, nu vom reuși niciodată să ne imaginăm profunzimea abisală pe care o atinge introspecția unui animal când ne privește, ne închipuim că nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
barăci, pământul nimănui, clădirile în construcție de la periferie, în sfârșit, orașul, marele bulevard, Centrul. Pe orice drum ai lua-o ajungi la Centru. Cât va dura călătoria, nici unul dintre pasagerii furgonetei nu va deschide gura. Oameni de obicei așa de vorbăreți, par acum că n-au nimic să-și spună. De fapt, ce rost ar avea să vorbească, să piardă timp și să-și consume saliva articulând discursuri, fraze, vorbe și silabe când ceea ce gândește unul este gândit și de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe lungul coridor, slab luminat, când, dintr-odată, izbucnesc țipete, chemări În ajutor și hohote venite dinăuntru. Intrigați și neliniștiți, ofițerii, care n-au putut să se abțină să nu pătrundă În zona interzisă, se izbesc de o bătrână slujnică vorbăreață: tocmai a fost descoperită, moartă În patul ei, Terken Hatun, având alături unealta crimei, perna mare și moale care a Înăbușit-o. Un eunuc cu brațe puternice a dispărut; slujitoarea Își aduce aminte că acesta fusese introdus În harem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
privire spre coechipierul care abia se ținea pe picioare. ― Salut! Mai ești cu noi, Brett? ― Păi! ― Norocul nostru! (Ripley făcuse mișto. Se întinse ceva mai estetic decât colegii ei amorțiți). Sunt fericită să văd că marele nostru orator este la fel de vorbăreț. Brett se mulțumi să zâmbească. Era cam tot atât de volubil ca și mașinile pe care le avea în primire, ceea ce nu însemna mare lucru. Echipajul obișnuia să-l tachineze mereu cu chestia asta. În aceste ocazii râdeau cu el, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și-i pofti în casă, le dărui câte un colac, apoi ceru clopotul cu care copiii își însoțiseră urătura, îl întoarse cu gura în sus și puse în el puțină apă. Să-i dăm băiatului să bea apă, să fie vorbăreț, să aibă glasul vesel și curat ca al clopotului, spuse în timp ce copilul bău apa dăruită din mâinile mamei. Mămico, putem pleca și noi cu uratul? Sigur că da, v-am pregătit haine groase, mergeți să vă îmbrăcați. Fetițele plecară val-vârtej
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde Cu mutra de vândută, cu ochiu vil și viclean. {EminescuOpI 61} O! aduceți potopul, destul voi așteptarăți Ca să vedeți ce bine prin bine o să ias-; Nimic.... Locul hienei îl luă cel vorbăreț, Locul cruzimii vechie, cel lin și pismătareț, Formele se schimbară, dar răul a rămas. Atunci vă veți întoarce la vremile-aurite, Ce mitele albastre ni le șoptesc ades, Plăcerile egale egal vor fi-mpărțite, Chiar moartea când va stinge lampa vieții finite
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cât îmi ești de dragă! " Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de-unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia, tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbăreț, iară limba lor e mută, Ea-și acopere cu mâna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. V S-au făcut cu ceara alba, fața roșă ca un măr Și atâta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la maxim; în acest moment ne simțim însă cu mult mai degajați. În total suntem șapte. În afară de mine, Finn și Daisy, au mai venit patru străini, singurii ale căror răspunsuri la anunțul lui Davey au sunat destul de normal. Cea mai vorbăreață este Charlotte, îmbrăcată într-o pereche de pantaloni bufanți, în carouri. Sinceră să fiu, nu prea îmi place tipa, mă cam intimidează. Ben arată ca un om normal, Jennifer e drăguță, roșcată și foarte tânără, Jim e un tip trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pildă despre „ce-am mâncat la prânz“ sau „ce lucru ciudat mi s-a întâmplat zilele astea la lucru“. Noi doi vorbeam o mulțime despre filme. Dacă aș vrea să-l fac să se relaxeze la telefon, ca să fie mai vorbăreț, ar trebui să-l întreb despre ultimul film cu Jet Li sau despre vreun model mai recent de mașină și imediat aș auzi cum vocea lui devine mai volubilă, mai fluentă, deoarece ar intra într-o zonă familiară, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]