557 matches
-
Nimic, În ce mă privește. Da’ hai să nu mai vorbim despre asta, dragă, mi-e foarte somn. — Crezi c-o să-nghit orice. — Știu că da, dulceața mea. — Ei, n-o să stau să-nghit. Te rog, dragă, să terminăm cu vorbăria. Mi-e așa de somn. — Ai zis că nu-mi mai faci chestii de astea. — Ei, uite că-ți mai fac, zise ea cu drăgălășenie. — Ai zis că dacă plecăm În excursia asta n-o să mai faci chestii din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trăiau ele nu era și lumea lui. I-ar fi plăcut s-o aibă pe vreuna. Da’ nu merita efortul. Și erau un gen așa drăguț. Îi plăcea genu’ ăsta. Era excitant. Da’ n-avea chef să treacă prin toată vorbăria. N-o voia Îndeajuns de tare pe nici una. Deși Îi plăcea să se uite la ele. Nu merita. Nu acum, când Începea din nou să-i meargă bine. Stătea acolo, pe verandă, citind o carte despre război. Era o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așa cum nu se Întîmpla altădată, despre unele beteșuguri ale sănătății lor Înșelătoare, dar după puțin timp, ca și cum nimic important nu le preocupase pînă atunci, aceste neplăcute conversații erau date la o parte ca pe niște lucruri nefolositoare, Își reluau apoi vorbăria, mereu aceeași, singura ce dădea sens existenței lor, mai mult chiar decît În tinerețe, bîrfeau, „comentau”, acum fără teamă, erau prea bătrîne ca puterea să le mai ia În seamă, din care cauză se credeau curajoase, Încîntate de prezența lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
provincie, și cu care vorbise de atîtea ori. Acum, spre accentuarea vîrstelor, Își rostea „superior” răfuielile cu un sistem care-i „mîncase - spunea - douăzeci de ani de viață”. Retrași În camera alăturată, În timp ce femeile rămaseră să-și continue dulcea lor vorbărie, el, picior peste picior, rosti simplu: - Nu mai mi-e frică, domnule judecător. De aceea rîdeam. Ce-o să-mi mai facă la vîrsta asta? Au distrus tot, și n-au pus nimic În loc, nici măcar speranța, o brumă măcar din ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
amintirea timpului de tinerețe petrecut la Începutul profesiunii mele În acele locuri erau acolo. Fiica Anei și cu soția lui Lung serveau, aveau grijă de toate cîte mărunte ale acelei seri. Lung se simțea stînjenit, timid În lumina odăilor, În vorbăria și rîsetele noastre, - și eu Împotriva etichetei de musafir, ignorînd cuviincios pe gazde, ciocnii cu el mai Întîi, anume pentru a-i stinge complexele, Însă el se intimidă și mai mult, nu știa că seara aceea era și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să mor, căci fusesem despărțit de Maitreyi. Cum de pot fi asemenea lucruri pe lume? mă întrebam eu, fără să gândesc întrebarea, ci simțind-o numai, cum de se poate ca un ceas după plecarea din Bhowanipore să pot asculta vorbăria acestei bătrâne, care nici nu bănuiește ce epavă are în față? Totul mi se părea irațional, imposibil, și ghiceam că aș înnebuni dacă aș rămâne multa vreme cu asemenea oameni alături, dacă nu mă înfund undeva în singurătate, să uit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unde crezi tu că mi-ar fi atât de foame încât să cad pe brazdă? Dacă n-am fi fost împreună toată ziulica asta, treacă-meargă, dar așa... Și chiar flămând fiind, tot n-am putut să scot un cuvânt din cauza vorbăriei tale. Uite cum îți bați singur cuie în talpă, ca... infanteristul. Află, dragă ieșene, că mâine te pun să vorbești până ai să faci cobe precum gobăile. Știi că-mi placi, vere? Când vezi că ești la înghesuială, mă ameninți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
De ce să mă lecuiesc, Dumitre? Doar nu-s bolnav... De gânduri și vorbe de aiestea. Apoi că doar cu visele și vorbele am rămas, Dumitre. Vorba ceea: „Câinele care latră nu mușcă”, Pâcule. Tu nu vezi că doar luleaua și vorbăria au mai rămas de tine? Asta cam așa-i, Dumitre... Costache crâșmarul mătura curtea când s-au auzit bătăi în poartă: Acasă-i gospodarul? „Aista-i Dumitru cu ai lui, bată-l bucuria să-l bată!” De când vă aștept, oameni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am zis eu „pe cărăuși i-ai pus la socoteală?” „Nu!” „Atunci ei trebuie să fie.” Si de dimineață tot cu ochii pe deal stau. Si uite, n-am stat degeaba. Ați sosit și sunteți bine veniți - a încheiat Aizic vorbăria, în timp ce cărăușii își dădeau coate, zâmbind pe sub mustăți. Bine veniți, bine veniți. Da’ eu aș vrea să fim și bine plătiți, jupâne. Că de, toată iarna și o bucată de primăvară am cam pierdut-o pe acasă. De parale nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răul de bine. Învață-te cu răul, tinere. Ce educație, ce școală? Scuipă-i pe bătrîni, cu reperele lor etice depășite. Pe termen lung: eul spiritual colectiv, șubrezit, înstrăinat de sinea lui. Ce repere temporale? Popor, neam, națiune, toate-s vorbărie. Aceeași cultură? Bah, nu ne interesează. Aceeași limbă? Ce mai limbă! Primitiva asta? Nici unicat nu mai e. A mai apărut una, tot romanică, peste Prut, moldovenească, maldavana, maldavskii iazîk nu-i aproape la fel? Avem nevoie de translator s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe alții să ne ia pământurile de sub nas. Nu-ți fie frică, moșule, că oameni de muncă or găsi boierii totdeauna, numai moșii să aibă, că oamenii se tot înmulțesc, dar pământul nu se întinde ca pelteaua. ― Ce mai atâta vorbărie, măi oameni! strigă deodată Vasile Zidaru, care tăcuse toată vremea, fiindcă ar fi avut prea multe de spus și nu l-ar fi lăsat ceilalți, răcorindu-se acuma cu un glas mai vârtos ca al tuturor. Aidem să și plecăm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și murmură. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu știe... Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arendașul observă și-și opri elocvența. Urmă o pauză mai lungă. Nadina îl privea cercetător, parc-ar fi vrut să afle ce se ascunde sub vorbăria grecului, care făcea o figură blândă, aproape umilă și mai cu seamă impenetrabilă. ― În sfîrșit! zise brusc Nadina, enervată puțin și cu un gest ca și când s-ar fi hotărât să puie capăt convorbirii. Lui Platamonu i se păru că a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vindeți moșia, ne-am tot chibzuit și am socotit că de ce s-o înstrăinați, că doar noi am muncit-o totdeauna și ne-om învrednici și noi să... Pe Nadina o indispusese întîi Platamonu, pe urmă mirosul de usturoi și vorbăria țăranului. Ea în realitate nu se gândea să vânză Babaroaga. A spus astă-primăvară arendașului c-ar vrea să scape de moșie, dar fără să fie hotărâtă și mai mult ca să zică ceva, fiindcă omul nu pleca și nu-l putea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plăti cu mult sânge curajul lor de a se ridica împotriva boierilor... Un sfert de ceas îi făcu teoria nedreptăților sociale, să-i dovedească de ce pe el îl dor mai mult mișcările actuale decât pe alții. Herdelea, ca să scape de vorbăria lui, se scuză că trebuie să meargă acasă, că vine de pe drum, dar tânărul Mendelson îl întovărăși până în fața porții și nu-l slăbi până nu-și termină expozeul. Acasă îl așteptau pe Titu două scrisorele. Una, sosită prin poștă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capului, să renunțe la cuvântarea lui pe motiv că pretutindenea a ținut-o și a fost ascultată cu evlavie, o cuvântare inteligentă (ca a lui, firește) fiind cea mai bună introducere pentru îndulcirea spiritelor și descoperirea adevăratelor stări. Văzând efectul vorbăriei pe care numai căpitanul, plutonierul și primarul o gustau cu entuziasmul subaltern obligator, bătrânul Miron se simțea rușinat și aproape umilit în fața țăranilor. În sfârșit, după vreo jumătate de ceas, prefectul Boerescu își termină discursul, în loc de perorație, cu un îndemn
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soarele e sus și vine prânzul și noi tot nu ne-am urnit! ― Lasă, c-avem vreme destulă, Petrică, și nu ne gonește nimeni! făcu Toader. Până mi-am așezat copilașii, că i-am lăsat singuri... Nicolae Dragoș puse capăt vorbăriei. Erau vreo douăzeci cei ce fuseseră în cârciumă și se aleseseră să pornească. Tocmai atunci sosi gâfâind de alergătură și Chirilă Păun, cu un băț noduros în mână. ― Stați, băieți, să nu plecați fără mine! strigă dânsul de-abia răsuflând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
N-au găsit. Nevasta plutonierului se zicea că s-a ascuns la cineva în sat, nimeni nu bănuia unde. Cum se amestecară în mulțime, fură iar cuprinși de amețeala obștească. Discuția asupra împărțirii moșiilor o reluară de la început. După multă vorbărie zadarnică, Petre hotărî: ― Asta nu e treabă de oameni ca noi, degeaba, că noi ne-om sfădi, și ne-om bate, și nu ne-om potrivi. Asta e treabă de ingineri! Să mai așteptăm să se așeze lucrurile și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că președintele Republicii, în discursurile și aparițiile sale publice, dezvăluie o complexă măiestrie pedagogică. De aici, acest limbaj bine argumentat, pigmentat ici-colo cu cîte o emoție pudică. De aici, acest vocabular abstract specific înalților funcționari ai Statului. De aici, toată vorbăria burdușită cu cifre, procente și alte date precise. Prin tot acest aparat el vizează mai întîi să îi învețe pe ceilalți, și abia mai apoi să îi convingă. Demersul poate avea sorți de izbîndă în vremuri pașnice, în sînul unei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
eșec, ghinion, dezamăgire 81 Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru 84 Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolare 85 Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm 87 Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate 88 Tact, maniere, diplomație 89 Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire 91 Timpurile: trecut, prezent, viitor 92 Tinerețe, maturitate, bătrânețe 94 Virtute - viciu 95 Voință - pasivitate, blazare 99 PARTEA A DOUA Reflecții personale privind psihologia omului și existența sa (Tiberiu Rudică) 101 Referințe bibliografice 221 „Proverbele sunt lacrimi picurate din
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe a lor proprie.” (A.G. de Méré) A bate șaua să priceapă calul. Când nu putem spune În mod direct un anumit lucru, recurgem la o exprimare aluzivă, care facilitează o cale indirectă de Înțelegere a intenției noastre.) Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetiretc "Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire" Tăcerea e un răspuns afirmativ. (Neluarea unei atitudini față de un fapt, În situația În care n-am fost constrânși În vreun fel, echivalează cu admiterea situației sau a faptului respectiv: „Cine tace pare a consimți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
A.G. de Méré) A bate șaua să priceapă calul. Când nu putem spune În mod direct un anumit lucru, recurgem la o exprimare aluzivă, care facilitează o cale indirectă de Înțelegere a intenției noastre.) Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetiretc "Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire" Tăcerea e un răspuns afirmativ. (Neluarea unei atitudini față de un fapt, În situația În care n-am fost constrânși În vreun fel, echivalează cu admiterea situației sau a faptului respectiv: „Cine tace pare a consimți”, spune un alt proverb
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cigarettes țigări...! Dar asta nu-nseamnă să cer cont omenirii pentru dezamăgirile și disperările mele! Octav:...Măcar tu ai gîndurile precise... clare... te invidiez... Mona: Ba nu mă invidiezi deloc. Și pentru că nu mai vreau să mă atragi într-o vorbărie în care să-ți exersezi tu unghiul de tragere, prefer să tac. (pleacă, face cîțiva pași și se oprește) Ascultă, dragule, știu că ești încurcat... chinuit... derutat... dar să știi că din asta nu se iese decît cu calm, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Față de colegele ei Întru abordare și stil (Lydie Salvayre pentru urgența revendicativă și descinderea În social, multe altele - Camille Laurens, Marie Darrieussecq, Catherine Millet etc. - pentru dimensiunea experiențială feminină ireductibilă), Lorette Nobécourt se detașează printr-o felliniană estetică a grotescului (vorbăria Irènei este Întreruptă de inserturi de discurs cules de la mesele vecine, banale felii de viață, importante doar prin realismul lor ingenuu) sau prin postmoderna poezie stoarsă din scatologic (“pleoscul unui căcat gînditor care cade În apa Înghețată”), prin calitatea lirismului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre comunicarea industrială, apărută în 1982. "Detest cuvîntul comunicare. Din punct de vedere social, cuvîntul este imperiul forței; comunicarea este o dogmă, o rețea de propoziții care ne trimit la principiul autorității"13. Noi căutăm astăzi să nu fim manipulați. Vorbărie a scientiștilor care pretind să elimine jocul imaginar al puterii ascunse. Or, comunicarea nu are a garanta realitatea, sau a da satisfacție, sau a satisface obiectivitatea. Este o momeală, veselă, euforică, și este aici pentru a ascunde violența, pentru a
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Poem". În timp ce poetul înregistrează efortul de-a scrie un "coral despre iubire și gelozie", ea, iubita pierdută, "nu mai era deloc." "Mare consumator de poeme și romane englezești și franțuzești la care face dese aluzii, Mircea Ivănescu devine plictisitor prin vorbărie și prozaism"2. Volumul "Amintiri", scris cu Leonid Dimov și Florin Pucă, repetă lumea și universul cunoscut din celelalte volume. Marin Mincu se-ntreabă dacă acceptăm o astfel de poezie: "un poet ca Mircea Ivănescu reprezintă o pistă exotică, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]