7,219 matches
-
fine, glosările trimise de colaboratori pe site-ul dicționarului de argou on-line 123urban.ro ilustrează două posibile evoluții semantice recente ale termenului; una mi se pare mai curînd accidentală, fiind rezultatul confuziei între formele unor cuvinte mai puțin cunoscute de vorbitori: acaret preia pur și simplu, prin paronimie, sensul lui amanet - "Nu mai ai bani, îmi lași lanțul acaret pentru 2 bulioane". Cealaltă e mai firească și probabil mai stabilă: prin sensul de "fleac, mărunțiș", cuvîntul se transformă în termen de
Acaret by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7997_a_9322]
-
fu înăbușită în aburii unei băi calde. Și pentru a mări cruzimea, capul ei tăiat fu adus la Roma și înfățișat Poppaiei. (Știți cine era Poppaia? întrebă el în scârbă. Cei de față nu știau. - Nevasta lui Nero, îi lămuri vorbitorul). Cu acest prilej se decretară daruri pentru toate templele. Amintesc acest fapt dinadins (nu eu, negă modest Paulică, ci autorul!) pentru ca toți cei ce vor ceti istoria acestor vremuri în cartea mea sau în alte cărți, să știe dinainte că
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
Rodica Zafiu Circulă adesea indicații normative "folclorice", bazate pe impresii subiective și judecăți nespecializate. Una dintre acestea afirmă că exprimarea îmi cer scuze ar fi greșită, singurele formulări justificate fiind îți cer scuze sau vă cer scuze. Vorbitorii care împărtășesc această judecată de valoare și-o susțin mai ales prin argumentul logico-gramatical al răsturnării de sens: ei susțin că e normal ca o persoană să ceară scuze (adică să ceară să fie iertată) altcuiva, nu sieși (cum ar
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
dintre cele două construcții, îmi cer scuze și vă cer scuze, pot fi încadrate în categoria criticilor pedante, care mimează uneori înțelegerea confuză". Mioara Avram plasa respingerea construcției "îmi cer scuze" în categoria mai largă a unor pseudo-norme, create de vorbitori pentru a evita ipotetice confuzii. Construcția a cere scuze are de fapt mai multe variante de realizare: fără complement indirect (cer scuze), cu un complement care indică destinatarul (cer scuze cuiva sau de la cineva) - și cu pronume în reflexiv, indicînd
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
în articolul citat, ambiguitatea expresiei nu este creată doar de valorile pronumelui în dativ, care poate indica destinatarul (îți sau vă) sau participarea intensă, interesul agentului (îmi), ci și de relația dintre verbul a cere și complementul scuze. Pentru unii vorbitori este oricum neclară expresia a cere scuze, care în principiu poate însemna fie "a cere să fie scuzat", fie "a cere să i se prezinte scuze". Or, situația actuală - în măsura în care o poate reflecta, în linii mari, internetul - pare a se
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
este ŤÎmi cer scuzeť. Expresia corectă este ŤÎți cer scuzeť, ŤVă cer scuzeť. Expresia este Ťa-și cere scuze de la cinevať și nicidecum Ťa-și cere scuze de la sineť (miresici.ro). În citatul de mai sus, se observă că și în explicație vorbitorul folosește, de fapt, fără să-și dea seama, construcția pe care din considerente raționaliste o condamnă: "expresia este Ťa-și cere scuze de la cineva"). Desigur, net preferabilă era vechea formulă, în care relația sintactico-semantică era transparentă: îmi cer iertare înseamnă "cer
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
construcției în care iertarea este înlocuită cu scuzele rolul esențial nu l-a jucat franceza, ci italiana, în care sunt curente construcțiile cu verbul echivalent lui "a cere": chiedere scusa; formula chiedo scusa este tipică pentru întreruperea politicoasă a unui vorbitor, prin propria luare de cuvânt (un fel de "îmi permiteți?"). Substantivul scuză este un împrumut modern (din secolul al XIX-lea) din italiană, așa că nu e de mirare că a adus cu sine o serie de construcții specifice; adaptate în
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
pianista Lory Wallfisch (SUA) și chitaristul Ionuț Militaru. A doua zi au urmat colocviile - Generații postbelice în dialog. Generația...'60 (moderator: Eugen Simion) și O soluție în cultura română: fundațiile naționale (moderator: Constantin Th. Ciobanu). Discuțiile au fost foarte animate. Vorbitorilor vârstnici li s-au adăugat autori din generații mai noi - dezinvoltul și în același timp iubitorul de nuanțări Bogdan Crețu, unul dintre cei mai talentați critici literari din noul val, ca și causticul Petru Cimpoeșu, prozator de succes (național și
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]
-
lettres aldines, parce que Alde Manuce s'en est servi le premier en 1512"). În română, specializarea a mers în altă direcție, aldinele devenind la un moment dat, cum am văzut, echivalente cu "literele grase". În ultima vreme, foarte mulți vorbitori au preluat din engleză termenul bold (care nu era inclus în dicționare - v. DEX), înregistrat de Noul dicționar universal (2006) și Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007). Programele traduse în română folosesc totuși termenul aldin (de exemplu, Microsoft Office Word 2007
Bolduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6910_a_8235]
-
Google o să boldeze cuvintele cheie aflate in titlu" (dgeneration.ro); "capitolele vor fi numerotate cu cifre romane boldate" (hiphi.ubbcluj.ro); "Boldarea sau italicizarea cuvintelor cheie poate avea un efect pozitiv, dar nu abuzați de ea" (tudi.ro/optimizare-pentru-wordpress). Evident, vorbitorii oscilează între cele două modele derivative concurente, cel standard-cult, în -a, cu sufixul -ez (a bolda-boldez) și cel popular și familiar, în -ui, cu sufixul -esc (a boldui-bolduiesc): "am bolduit (eu ziceam până acum Ťboldatť - cum o fi oare?" (ocarteofraza
Bolduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6910_a_8235]
-
Baudelaire sau Poe sunt relevanți pentru alte culturi? Sau pentru modernitate? Implicat activ în promovarea lui Eminescu în SUA (unde trăiesc de 25 de ani), am avut prilejul să observ impactul direct pe care poezia lui Eminescu îl are asupra vorbitorului nativ al englezei. Adică cel neinfluențat de patriotisme, de prefațările criticilor literari sau de judecățile de sus asupra culturii românești. În ultimii 10 ani am susținut peste 15 prezentări/recitaluri Eminescu în orașe americane și canadiene. Amintesc printre cele destinate
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
principiu avea să o aibă și britanica Brenda Walker (1990). Prin contrast, variantele românilor amintiți au avut (conștient sau nu), veleități literare neconvingătoare în acest rol. (Judecata e retroactivă, căci la vremea respectivă - student la filologie dar fără experiență printre vorbitorii nativi - nu realizam acest lucru). Din lăudabila intenție de a nu-l văduvi pe poet de muzicalitatea rimei din original, în toate variantele românești sensurile sunt sacrificate de dragul rimei, "soluțiile" fiind ades nepoetice sau naive, dacă nu chiar hilare pentru
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
nativi - nu realizam acest lucru). Din lăudabila intenție de a nu-l văduvi pe poet de muzicalitatea rimei din original, în toate variantele românești sensurile sunt sacrificate de dragul rimei, "soluțiile" fiind ades nepoetice sau naive, dacă nu chiar hilare pentru vorbitorul nativ; în ultimă instanță, dând apă la moară cinicilor care îl citează pe Robert Frost cu zâmbet în colțul gurii spunând că... poezia este ceea ce se pierde prin traducere. Stângăciile sunt desigur scuzabile pentru cei care - netrăind printre nativi - nu
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
cel puțin în cazul locuțiunii la maximum, a cărei variantă la maxim s-ar putea explica foarte bine în relație cu substantivul (acceptat de norme) maxim. Norma a acționat însă, în acest caz, în spiritul unei preferințe tradiționale manifestate de vorbitorii culți. Exemplele scrise și orale de variație între substantivele și adverbele în discuție sînt numeroase. În numai cîteva numere recente din cotidianul Evenimentul zilei (EZ), se înregistrează ambele forme: adverbul maximum - "ar putea intra în dotarea armatei britanice în maximum
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
tot cu timpul, și pe a doua amantă,... pe urmă și aceasta... (cu a treia urlă în cor sala). Ați ghicit, domnilor,... cu a treia amantă... concomitent, concomitent,... concomitent... (delir în sală)... și așa mai departe, cât poate omul... (Glasul vorbitorului dispăru în vacarm). Vorbea, dar nu se mai auzea nimic... Era un deputat din Gorj. La butonieră, avea o garoafă galbenă. Ședința se suspendase, și toată lumea năvălise la bufet. A doua zi, un ziar de moravuri nu prea grele titra
În Parlamentul dintre cele două războaie… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7041_a_8366]
-
să se poată spune cu exactitate dacă idișul a servit sau nu de intermediar. O discuție foarte interesantă, pe site-ul wordreference (http://forum.word reference.com/showthread.php?t=781472), purtată între anii 2006 și 2008, compara, din perspectiva vorbitorilor actuali, nuanțele de sens ale reflexelor cuvântului german în registrul colocvial-argotic din limbile slave. În opinia participanților, sensul din poloneză al lui frajer este clar depreciativ (și identic cu cel din română): "naiv, prost, bun de înșelat"; un sens similar
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
aspirantul pasionat al întâlnirii fatale. În vreme ce fraier și-a lărgit extrem de mult sfera de circulație, devenind un cuvânt familiar de bază, husen a rămas în cercul restrâns al limbajului lumii interlope, de unde pătrunde accidental și în stilul expresiv-agresiv a altor vorbitori, cu o anume notă de exotism.
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
mine erau nu sub orice critică, ci măcar slabe; dimpotrivă, de câte ori am scris ceva, am avut ecouri favorabile. Regret numai faptul că atitudinea mea a fost calificată ca antinațională. Nu pot accepta acest lucru. Sunt sigur că, alături de cei 11 vorbitori care au luat cuvântul, există foarte numeroși vorbitori virtuali care ar fi vrut să ia cuvântul, dar au fost zguduiți de ce s-a întâmplat. Și, chiar punându-mă în afara persoanei mele, cred că această ședință a fost zguduitoare. De ce n-
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
slabe; dimpotrivă, de câte ori am scris ceva, am avut ecouri favorabile. Regret numai faptul că atitudinea mea a fost calificată ca antinațională. Nu pot accepta acest lucru. Sunt sigur că, alături de cei 11 vorbitori care au luat cuvântul, există foarte numeroși vorbitori virtuali care ar fi vrut să ia cuvântul, dar au fost zguduiți de ce s-a întâmplat. Și, chiar punându-mă în afara persoanei mele, cred că această ședință a fost zguduitoare. De ce n-au fost și alți vorbitori? Vă las pe
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
există foarte numeroși vorbitori virtuali care ar fi vrut să ia cuvântul, dar au fost zguduiți de ce s-a întâmplat. Și, chiar punându-mă în afara persoanei mele, cred că această ședință a fost zguduitoare. De ce n-au fost și alți vorbitori? Vă las pe dvs. să ghiciți ș...ț Tov. rector, vă mulțumesc foarte mult pentru posibilitatea pe care mi-ați dat-o de a mă reabilita, însă cu tot regretul vă spun că nu mai este posibil." (pag. 223) Și
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
în aceeași vreme, George Muntean intră în Masonerie, unde, nu prea târziu, dobândește un grad foarte înalt: membru al Tribunalului Masonic al Marii Lojii Naționale a României, și venerabil ad vitam. Pe acest fond, temerarul plin de iluzii, foarte bun vorbitor, plăcându-i publicul și publicitatea, mereu prezent în mass-media, se încumetă să candideze la scaunul de Președinte al României, gest pe care-l considera el însuși ca pe o aventură. Rezultatul se cunoaște. Fără sprijinul unui partid puternic și nici
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
reprezentanților agențiilor de specialitate chestionați de gândul. Însă, pe cât de mari sunt salariile, pe atât de multe sunt și pretențiile angajatorilor. De exemplu, pentru un venit lunar de 3000 de euro bona trebuie să aibă experiență în domeniu, să fie vorbitoare de limba germană sau limba rusă, să aibă cultură generală, să aibă ureche muzicală și, mai ales, să aibă studii pedagogice, așa cum relatează ziarul Capital. În plus, familiile străine au printre criteriile de selecție aspectul fizic și îngrijirea, iar sarcinile
Bonele poliglote sunt la mare căutare. Vezi ce salarii se oferă () [Corola-journal/Journalistic/80771_a_82096]
-
linia pașoptismului mediu. Biografia sa este cea a fiilor de mari boieri, a bonjuriștilor angrenați în pregătirea Revoluției. Astfel, după terminarea studiilor particulare și după întoarcerea de la studiile universitare (efectuate, probabil, în Polonia), posesor al unor lecturi întinse și variate, vorbitor al mai multor limbi străine, Ralet încearcă să scrie literatură. Volumașul de Scrieri (Iași, 1840), apărut în chiar anul Daciei literare și cu sprijinul lui Kogălniceanu, marca un debut mai degrabă șters și puțin semnificativ. Va continua totuși să compună
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
o împrejurare nenorocită: numele prozaic, care cu atîta glorie împodobea firma prăvăliei cu zarzavaturi din Delea Vechie... Și iată că, în urma unor adînci și laborioase studii ale geografiei lui Gorjan, istoria artei și literaturii române s-a îmbogățit cu mult vorbitorul nume: Bran P. de la Dorna, care curînd fu simplificat în Bran Deladorna, unde nici flairul cel mai fin nu mai putea descoperi mirosul zarzavatelor șsicț din Delea Vechie... Aci s-a atins culmea ipocriziei sincere a cărei victimă e omul
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
ca autodidact, savura ca nimeni altul frumusețea cuvintelor, pentru că le cunoștea prețul. Trebuie remarcat de asemeni că acest bărbat care știa atât de bine să asculte, care avea o relație specială cu cuvintele nu era, nici pe departe, un mare vorbitor. Nu avea nimic dintr-un palavragiu. Ba chiar era considerat un ins zgârcit la vorbă. Fapt este că-i plăceau mai mult cuvintele decât frazele, cuvintele singure, izolate, cu forța lor proprie. Socotea că aranjarea în fraze, întotdeauna artificială și
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]