1,324 matches
-
De-o fi să-mi lași dorul în piept, Să-mi plângă zilele-n deșert, În viața ta să nu-ntâlnești O altă care s-o dorești! De-o fi să vrei să m-amăgești, Cu vorbe dulci să mă vrăjești, Să nu ai parte de popas, Nici chiar în ultimul tău ceas! Dar de o fi să mă-ndrăgești, Eu mi te iau așa cum ești Și-o să te las în patul meu Și-o să mi te fac Dumnezeu! VREAU SĂ
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
toate acestea le-am simțit în timp ce mă plimbam pe ”aleea inimii”... Poate, faptul că acel parfum minunat ce dansa printre teii înfloriți, invitându-mă să îmi umplu ființa cu el, sau, poate, imensitatea stelelor ce luceau deasupra mea, m-au vrăjit și m-au făcut să-mi iau...zborul alături de gândul meu...; mă aflam ACASĂ, acolo unde am văzut pentru prima dată lumina zilei... Ce frumos miroseau teii de lângă casa părintească! Ce minunate erau serile în mijlocul celor dragi și ce frumoasă
PARFUMUL...FERMECAT de DOINA THEISS în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360430_a_361759]
-
în hol, își desfăcu părul. Asta îl înnebuni de tot. “Și acum visez părul ei...cum mă învăluie”, îmi mărturisește, după aproape 40 de ani. S-au căsătorit...în 10 zile. Mai repede nu s-a putut. El era total vrăjit. Nu se putea concentra la lucru. O lua, pe diverse motive și pe ea, din timpul programului. Deși părea o tipă rece, fără inițiativă sau plăcere, i se supunea cuminte. Nu mai știa nici el ce să creadă. El făcea
LA O CAFEA NEMŢEASCĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360456_a_361785]
-
și dușman perpetuu al Republicii romane, Hanibal? O femeie! - Spune-mi, o, profet citared, care este oare cauza fragilității tale? - Tu, omul cel dintâi plăsmuit, pe când erai un grădinar al Paradisului și îngrijeai de Arborele Vieții, cum de ai fost vrăjit într-atât încât te-ai aruncat, tu laolaltă cu toată seminția omenească, în prăpastia adâncă a pierzaniei?” 7) „Iată cum forma nu păcătuiește, și din nicio formă nu se naște eroarea, decât dacă este unită cu materia. De aceea forma
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Alături de țărmul înalt... pete de albastru, portocaliu și cu alb. Deasupra nisipului, frunzișul de jad întins ca o rază de foc spre înalt, ce cuprinde un loc de poveste în care Loreley ne vrăjește. Culoarea e crudă, sălbatecă, dură. Adică ne pervertită, inocentă, pură. Imagine albastră scăldată în vis adaugă forme de alt paradis. Paradisul prințesei din turn ce așteaptă să vină un prinț să o facă mireasă. Așteaptă prințesa alesul să vină, o
LORELEY SI O POVESTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360630_a_361959]
-
Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.Florin ȚENE 8 -Metafore ce țin de mână ideile să nu rătăcească -Parafrazândul pe Iorga care spunea:Cărțile sunt litere moarte,dar vrăjite pe care le învii cu viața ta, ,afirm că acestea sunt însăși viața prelungită în eternitate prin litere moarte ce trec din generație în generație. -Lichielele și bestiile lui Augustin Buzura au călătorit pe meridianele lumii în sandale cumărate cu
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ-8 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360670_a_361999]
-
jăratic, Să-mi ardă dorul mai intens, Și cu un aer primăvăratic, Totul mi se face vers. Mi-ai adus cerul albastru Alungând negrii nori, Mi-ai pus în față un pilastru, Să mă sprijin uneori. Drumul meu va fi vrăjit, De trecerea prin Calea Lactee, Sufletul îmi e cucerit, De tine frumoasă femeie. Referință Bibliografică: Suflet vrăjit / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 228, Anul I, 16 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
SUFLET VRĂJIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360743_a_362072]
-
feciorul și se gândi puțin în brațele-i vânjoase, frumoasa ce-a ales simțea cum se topește ca și cuvântu-n vers. O caldă-mbrățișare, parfumul ei divin pe-o tainică carare îl poartă spre sublim, în valuri înspumate cânta vrăjindu-i marea simțeau în ei dorința, îi ascultau chemarea pătrund în a ei lume, magia îi cuprinde el strânge-n brațe trupul, iubitei lui plăpânde și ocrotiți de valuri, și-n a iubirii mreje nu-i cine să-i despartă
POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
-
nici când ne va veni rândul trecerii într o altă formă a existenței. Va exista mereu cineva care va îngriji casa, copacul și grădina , iar Marea Baltică ne va ține între malurile ei amintirea de a fi locuit aproape de țărmurile ei. Vrăjiți de povestea spusă cu atâta farmec de această legendă nordică a iubiri, priveam în stânga și dreapta cele două lampioane ce țineau lumânările aprinse spre a fi apărate de vânt și a lumina veșnic amintirile. Se vedea clar că cineva îngrijește
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
de gustă vin ales! N-ai să-l uiți, că-i elixir... În rochiță l-am cules; Să-ți mai aduc un clondir? Picolița, dulce.., bălăioară - Cea mai mică - ne privește... Și-mi aleargă sprinteioară; Ah, ce ochi, cum mă vrăjește! - Păcat nu-i, că te-amețește!... Zice juna din guriță: Și o văd cum se roșește, Vrea s-ascundă sub rochiță Sânul - piersică de vară - Și genunchii rotunjori; A-nțeles că mă-nfioară: - Vai, neicuță! Vrei să mori? Și ca Venus
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
de la Flute de Pan” sau “Reincarnation du Dieu Pan”, ducând faima în întreaga lume, ca să fie cunoscut și recunoscut minunatul nostru folclor, vă rog să ne spuneți pentru Revista „CONFLUENȚE ROMÂNEȘTI” , cum a-nceput pasiunea domniei voastre pentru NAI, instrumental vrăjit la care a cântat Zeul Pan, căci numele Gheorghe Zamfir este o garanție în carate al celui mai pur diamant pe care l-a produs poporul roman (cu o valoare culturală inestimabilă), motiv ce mă face să insist a înțelege
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359800_a_361129]
-
ei învelite de materialul delicat al rochiei.Karon zâmbi ușor văzând că John are mâinile transpirate și se gândi să se lase în voia sorții,pentru ca,oricum lucrurile nu puteau merge mai prost.Muzicienii amplasați ceva mai sus începură a vrăjii notele să curgă și perechile așezate una lângă alta ,față în față,începură a dansa.Dupa ceva timp,fata observa că luiJohn nu-i mai era teamă că o să gresasca și se simțea puțin mândră,ca de un copil care
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
fost la nici șaptesprezece ani într-o asemenea companie selectă?! O mai iubeam pe Magdalena, eram disperat, bolnav de visuri, acel qui prodest?! încă nu devenise subiect de reflecție pentru mine, Magdalena cînta Wagner, o ascultasem la Cluj, în “Lohengrin”, vrăjit de timbrul vocii ei, care căpăta nuanțe eterne cînd îmi mîngîia fruntea cu palmele ei blînde și îmi spunea că mă iubește ca pe un zeu, eram blond, aveam ochi albaștri, trup de atlet, mușchi de oțel, aș fi dărîmat
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
ciot, care îl lovise-n cot. * se anunță în ziare, despre această întâmplare, și e mare supărare, aude întreaga lume, care e la cules de mure! * auzită de bujor la un mare vrăjitor, care îl și adormise, că povestea îl vrăjise! Referință Bibliografică: Strâmbă lemne / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 461, Anul II, 05 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
STRÂMBĂ LEMNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359121_a_360450]
-
locurile de baștină ale regelui bălților, Vasile Ștefan, supranumit Terente!... Și dă-i, și taie!... Și taie, și dă-i!... Mitică se uită scurt la ceas... (“Atlantic” mecanic adus “de-afară”, ceas cu ale cărui cifre și limbi fosforescente a vrăjit-o și a determinat-o pe viitoarea-i soție să-i flituiască pe toți pretendenții la mâna-i marmoreană, la toată alcătuirea-i gingașă, chiar diafană, de lungă și apetisantă libelulă)... și constată/decide că a sosit marea clipă a
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
ziduri masive de burg. M-a oprit în biserici să ascult concerte de orgă, m-a urcat în saloanele din Palatul Brukenthal, astfel că ceea ce am descoperit alături de el nu avea echivalent la Cluj sau în vreun alt oraș. Eram vrăjită de el, care mă socotea în scrisorile trimise mai apoi “anima” lui. Eram încântată de Sibiu, de el, de tot... -A.S.: Nu numai pe dumneavoastră v-a fermecat cu frumusețea orașului Sibiu, ci și pe prietenii lui cerchiști în
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
Acasa > Versuri > Iubire > VRAJA NOPȚII Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Vraja nopții Iubito,tu răsari în noapte Ca luna albă de pe cer, Mă las vrăjit de-a tale șoapte De aura ta de mister. Dacă-așputea mi-aș păstra mie Al tău surâs fermecător, Ți-aș săruta cu frenezie Pantoful alb de pe picior. Căci trupul tău ca și o vrajă Spre el mă cheama neîncetat Și
VRAJA NOPŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340750_a_342079]
-
steluțe argintii spre infinit... Pe un fundal roșiatic se zăresc falduri de lumini și umbre, care sporesc misterul unei lumi încă necunoscute... O carte „încet gândită, gingaș cumpănită” (vorba lui Arghezi), ascunsă încă sub lacătul metaforei și perdeaua simbolurilor lirice. Vrăjiți de misterul poeziei, deschidem și noi „vestiarul inimii”, unde descoperim că volumul este structurat în trei părți: 1. În vestiarul inimii (48 de poezii, dintre care 16, proaspete); 2. Lieduri (18 preluate din „Gânduri...” și 22, nou-nouțe) și 3. Confesiuni
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
la fiece vers,/ legănat de ciutura spartă/ a fântânii crescute înlăuntrul/ ierbii din mine” (p. 119). Scrisul său elegant, nuanțat liric, valoros prin conținut și formă, în sensul de univers artistic armonios articulat, rămâne o admirabilă expresie, care continuă să vrăjească prin farmec și frumusețe, multe generații de cititori, căpătând însemnele perenității... Prof. Daniel Dejanu Referință Bibliografică: ÎN VESTIARUL INIMII / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 207, Anul I, 26 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Euritmia vieții-mi, fără tine, E un testimoniu abrogat, prescris, Un refren anacronic și fără bis. Lasă-ți izvorul cu-al meu să se-mbine, Hai să ne scriem povestea cu aldine! UNICAT Ne-am întâlnit într-un decor mirific, Vrăjiți de miresme, cântece și flori, Cum nu găsești în viață de multe ori, Și vreau momentu-acela să-l glorific. Din tălpi în creștet ne-au fulgerat fiori Și basmul și-a urmat un curs atipic, C-un arsenal de întâmplări
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]
-
fluture în rama unei ferestre care să umple ziua cu foșnetul discret al polenului ce amăgește moartea. Prin culorile risipite de lumină în tâmpla lumii, mereu se va lipi gândul de sângele cuibărit în atâtea naufragii efemere. LAGUNA O să-ți vrăjesc aripile Din tăceri am să-ți urzesc întoarcerea prin geamul deschis, ca intrarea într-un cuib. N-o să mai las înăuntru nicio uitare doar începutul va fi mereu bătaia inimii nici luna, nici răsăritul nu vor risipi pulberea clipei dilatată
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Preda și furișându-se la noul domnitor îi șopti: - Stăpâne, răposatul avea legături cu o vrăjitoare! - Oho, la asta nu mă așteptam! Să nu-mi spui că trăia cu ea în ascuns! - râse batjocoritor. - Nu stăpâne, dar zgripțuroaica a făcut vrăji ca să nu descopere Domnia voastră ascunzătoarea cu galbeni și bijuterii. S-au ascuns în turnul cel mare trei zile și trei nopți. - Acolo este comoara! - Nu cred, fiindcă doi călăreți au dispărut într-o noapte în pădure cu trei cai. - Aha
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
ton cu inima mea, Simtindu-ti bătăile din tine ea se anina. Vroiam să-ți spun numai mii de cuvinte, Șiraguri admirative îmi veneau în minte, Prin toate îți spuneam cât "te iubesc!" Clipă, faptă și toate ce numai mă vrăjesc! Toate le simțeam atât puternic, îndrăgitul, Îți gânguream în fata-ti că nemângâiatul, Dar de câte ori te uiți la mine, tu înțelegi, C-un surâs al ochilor parcă le pricepi! Mă iei de mana-mi că și pe-un copil orfan
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
încet, apele cresc și-mi cuprind genunchii. O poartă se deschide ca și cum sfera în care sunt ar avea mai multe încăperi. În albastrul de după ea,o frumoasă femeie și-a clădit din gânduri o insulă pe care își odihnește trupul. Vrăjită de muzica ce o învăluie nu observă gândurile ce se risipesc în mici piese de puzzle. Mai încolo, o scoică s-a deschis fiind gazdă bună pentru o alta ce nu vrea să-și ude gleznele delicate. O tablă de
SFERA ALBASTRĂ de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341364_a_342693]
-
nici cântările de strună. Jocul e patetic, n-atinge pământul, Brațele se nalță, corpul se mlădie, Ritmul e fantastic, ca o vijelie: Nu-l distinge ochiul, nu-l prinde cuvântul. Cântec sau descântec? Vaga melodie Care te subjugă, care te vrăjește... Un miracol care-ncet se risipiște Cum se-mprăștie un puf de păpădie... Le-a văzut acestea toate oarecine? Oamenii visează, visele brodează... Cine le-ar cunoaște, poate delirează, Ori își pierde graiul, zilele senine. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Dans
DANS FANTASTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341416_a_342745]