1,123 matches
-
prințesa își îndemna unicornul îndreptându-se către poalele muntelui: - Ooh Shokuk beghi, lumina ochilor mei! Vrei oare s-o bagi în mormânt pe sărmana ta doică, de te îndrepți direct către pieire? Nu știi oare preafrumoasă domniță că muntele acela vrăjit nu iartă pe necugetații care se aventurează prea aproape de el, sfidându-i tainele? Dacă nu ne va ucide muntele cu siguranță mă va ucide tatăl tău regele David sărmana de mine, pentru că nu te-am oprit la timp, să nu
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
surâde când cuibul și-l găsește,Aici nu are lacrimi, nu-i arșiță ori vânt, Căci îngerul iubirii în taină îl păzește.... XVIII. SĂ FIU UN CUIB, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016. Privesc vrăjită cum mii de fulgi sfioși Dansează menuet pe necuprisul zării, Pe drum se-aud copiii fugind gălăgioși, Doar ei alungă ceața și griul așezării. Deodată sunt atinsă de gândul cel hoinar Adus în faptul serii de îngerul-poștaș, Pe-al meu
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce-s undeva legate. Ajută-mă să fiu un cuib plin de iubire Pentru micuți sărmani ce suferă-n tăcere, Cuvântu-mi să le-aducă o rază în privire, ... Citește mai mult Privesc vrăjită cum mii de fulgi sfioșiDansează menuet pe necuprisul zării,Pe drum se-aud copiii fugind gălăgioși,Doar ei alungă ceața și griul așezării.Deodată sunt atinsă de gândul cel hoinarAdus în faptul serii de îngerul-poștaș,Pe-al meu copil lăuntric
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
uneori tresăriri sacre: „...logosul îmi stă tăciune ascuns în focul sacru/ doar câteodată țâșnește în flacără albastră (”bradul de crăciun”, p. 111). Căutând, ca și Marthe Arnould : ”bucuria, semnificația tainică și sacră a toate câte se află pe acest pământ vrăjit dar și înspăimântător” am încercat să decriptez imaginile lumii iubirii aflate în ”a.d.n .- ul fericirii” luând-o ca aliat pe zeița Isis, cea care a pătruns tainele vieții, considerată mama întregii naturi, prima dintre locuitorii cerului, stăpânind înălțimile luminoase
ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ”A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380026_a_381355]
-
HIMERA Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2061 din 22 august 2016 Toate Articolele Autorului Himerică în miez de noapte Pe cer apare blânda lună. Belșug de raze ea împarte, Cu chipul său de zână bună. Iar stelele sclipesc vrăjite Ca mici făclii ce luminează. Și-n noapte-ți văd chipul iubite, Venind spre mine, pe o rază. E a lunii rază de argint, Ce tainic te înconjoară Și te răsfață cu-al său alint, În noaptea frumoasă de vară
HIMERA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380074_a_381403]
-
niște linii înghesuite și aspre,ca o trecătoare șerpuită,și pe care i le ștergeam pe furiș mereu pe sub lacrimi,atât de dragă îmi era buna. ...-Ța,ța,..răbufnea cu sfială glasul ei,veniți la mama! Și oile o ascultau vrăjite așa cum eu îi ascultam poveștile nicicând scrise de vreo mână aleasă.Se temea și de vântul pribeag care-i răscolea poalele atâta supunere de sine sălășluia în trupul ei fraged. ...-Bunico îmi mai spui odată povestea aceea cu Dumnezeu și
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Versuri > Ipostaze > RINUL ȘI LEGENDELE SALE. Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe-o stâncă din Rin stă blânda Lorelay Sub raza lunii păru-i strălucește, Iar cântecul ei vrăjit te poartă-n rai, Cu frumusețea lui te-ademenește. Cu vocea-i dulce drama-și povestește, C-a fost trădată de omul ce-a iubit, Iar apa Rinului adăpostește Taina iubirii,ce moartea i-a sortit. Dar Rinul și alt
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
împotriva cotropitorilor, unul dintre personajele romanului: „Curajosul cavaler era în stare să înfrunte singur o oștire întreagă cu paloșul său fermecat.” Elementele reale se îmbină cu cele fantastice, încă de la început, când, cavalerul este ademenit, cu și fără voia lui, vrăjit, luptând cu împotrivire și dorință fascinantă: „plutea într-un vals ademenitor o fecioară cu părul bălai revărsat peste umerii goi, cu sânii dezveliți și numai cu un voal alb spre auriu căzându-i peste nuditate, lăsându-i dezvelite coapsele frumos
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
fiind, din cauza acestui islaz. Am plâns chiar!. -De ce?- râse el cu poftă. -Pentru că eu nu puteam merge pe izlasul vacilor cu mieii. Mă simțeam atât de frustrată! Nefericită! Mi se părea că acest izlas era un tărâm straniu, vrăjit, un tărâm care te putea duce spre alte lumi, spre alte tărâmuri. El o privea fascinat. "Dulce jivină!"-gândi el. Se vârî în frunză alături de ea.Frunza răspândea un miros dulceag, plăcut. Ca și cu zile în urmă, o luă
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
să fii! DEPENDENTĂ Te scriam pe ziduri, în paginile caietelor Rămase totdeauna albe, Pe trunchiuri de copaci tineri, Niciodată pe frunze... Te pictam în aerul ce îl trăgeam în piept, Ca fumul primei țigări După o îndelungată abstinență... Te ascultam vrăjită în muzica lui Mozart Și Paganini, În ritmul picăturilor de ploaie Căzute pe învelișul fierbinte Al trupului mistuit de arșiță... Când, în cele din urmă, Ne-am întâlnit în Orion, Te-am ascuns temătoare între pleoape, Și, de atunci, ca să
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
Asemenea “pietrei filosofale”, poetul trece printr-un proces de ardere nemiloasă, caută să smulgă adevărul fiecăre clipe, lăsând cuvintele, “necuvintele” să-și găsească sensul și drumul spre purificare... Întreaga existență este o ardere extatică, o destrămare sublimă contopită în culorile vrăjite ale amurgului, o dorință acerbă de comuniune cu absolutul, cu divinul. „Timpul trecerii mele pe Pământ - tainică simfonie, sunetul sufletului meu fără de hotar,/ ascultă, poate ai să mă-nțelegi...” Ar vrea poetul să părăsească această lume fără a fi înțeles
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Articolele Autorului Copilărie, fata cu pletele în vânt, Cu fustă creată și picioare goale, Cu margarete înșirate după gât Și flori de maci cusute-n borangic pe poale, M-ai păcălit, cănd fermecata, intr-al tău joc Eu am intrat vrăjita și zglobie, Cântând când culegeam la siminoc, Iar tu te-ai furișat pe deal zurlie. Eu te-am strigat și am crezut mereu, C-ai să revii cu zâmbetul pe față, Dar toamne reci au tot trecut de-atunci Și
COPILĂRIE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379484_a_380813]
-
să-i fie discretă. E scris că oricine va bea din potir Un strop, nu mai mult, va fi pe vecie Stăpânul a tot. Va fi cel ce știe Să-și curgă iubirea-n etern elixir. Un strop din licoarea vrăjită ți-am dat, Și când să-ți apropii pocalul, să bei, Un zgomot de fiare căzute...de chei, Pe loc m-a trezit dintr-un vis cam...ciudat. *Gral - Piatră cu însușiri miraculoase Referință Bibliografică: UN VIS CIUDAT / Silvia Rîșnoveanu
UN VIS CIUDAT de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381143_a_382472]
-
uneori tresăriri sacre: „...logosul îmi stă tăciune ascuns în focul sacru/ doar câteodată țâșnește în flacără albastră (”bradul de crăciun”, p. 111). Căutând, ca și Marthe Arnould : ”bucuria, semnificația tainică și sacră a toate câte se află pe acest pământ vrăjit dar și înspăimântător” am încercat să decriptez imaginile lumii iubirii aflate în ”a.d.n .- ul fericirii” luând-o ca aliat pe zeița Isis, cea care a pătruns tainele vieții, considerată mama întregii naturi, prima dintre locuitorii cerului, stăpânind înălțimile luminoase
A.D.N.-UL FERICIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380907_a_382236]
-
înrâurită de apoteoza Neamului Dacoromân, prințul Mihail Sturdza s-a întrupat cu spiritualitatea ortodoxă după modelul Marilor străbuni care au ctitorit Cetatea, Voievodatul, Patria, Biserica, și-a asumat personalitatea înflorind-o în iubirea de Dumnezeu și de Neam: Sunt un vrăjit al slavelor trecute. Cred că orice neam, orice sat, orice ținut, orice țară, are datoria și dreptul la mândria trecutului său, și că uitarea trecutului de către pătura conducătoare a unui popor este cea mai mare nenorocire ce i se poate
MARI ROMÂNI – MĂRTURISITORI AI DRAGOSTEI DE DUMNEZEU ŞI DE NEAM SUB FLAMURA SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380966_a_382295]
-
IV. VOI STA SUB NINSORI..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016. Voi sta sub ninsori... Mi- e sufletul fărâma de cer sfârtecat În crâmpeie de vis, abisal, cuminecat În ființă mea, vas sfințit, alăuta vrăjita Care azi, învinsă, tace speriată, smerita. Prizărita în sinele copleșit, cerșetor La picioarele Tale, a indurării. Implor Azi clementa și îngeri protectori Nu pot să accept paharul, voi sta sub ninsori Până când sufletu- mi, atent curățat Se va fi -nvrednicit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
și pledez" ... VI. SEMNE..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016. Semne... Dintotdeauna am văzut mai mult Fără să știu că aș putea să cânt Pe scoarță copacilor, în paie și în flori În poțiuni vrăjite, în primele ninsori. Din felul în care se- ncrucișează Ramuri căzute- n drum, se desenează Evenimente ce se vor derula Și-n roată timpului, oricum ne vor purta Că într- un carusel perfid și în mișcare Vedem și înțelegem, chiar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
de tine, Te cunoscusem și știam deja Că eram scriși în ceruri și în karma grea. Citește mai mult Semne...Dintotdeauna am văzut mai multFără să știu că aș putea să cântPe scoarță copacilor, în paie și în floriîn poțiuni vrăjite, în primele ninsori.Din felul în care se- ncrucișeazăRamuri căzute- n drum, se desenează Evenimente ce se vor derulași-n roată timpului, oricum ne vor purtaCa într- un carusel perfid și în mișcareVedem și înțelegem, chiar de doare,Semne vin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită Și vâlvătaia-n piept sălășluită... Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită, Fiind pe formele-i frumoase, dulci, croită, I-alintă păru-i lung și mătăsos, vrăjită, I-atinge buzele-i fierbinți, topită... Cu șoapte tainice, de ne-nțeles, e ispitită, În pași de dans, lin, să plutească fericită, Pe nesimțite-i prinde talia dorită Și mâna-i caldă, ca pe-o inimă-nflorită... Și...,dintr-o dată
SUBSTITUIRE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374617_a_375946]
-
ceea ce ai mai bun Si hotărăști să i te dai pe tine însuți. Octavian Paler Ana nu mai avea curajul să se culce, de teamă să nu viseze cine știe ce alte noi trăznăi, ca și mai devreme. Parcă era o cameră vrăjită. Cum punea capul pe pernă și adormea, cum o bântuiau tot felul de vise. Norocul ei a fost că de fiecare dată s-au sfârșit cu happy end. La primul a apărut omul în alb și a salvat-o de
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
să denumească ceea ce cititorul percepe și ar voi sa-l exprime. De multe ori ne ascundem visele dincolo de granița timpului, uitând de ele și când le regăsim în paginile unei cărți, trăim o aleasă bucurie. Trăim adesea cufundați în adâncurile vrăjite ale unei cărți, dar ne place și să privirim dinafara ei, să o cântărim, să reflectăm asupra valorilor ei și să îi fixăm locul cel mai potrivit în biblioteca inimii noastre. O carte bună este un privilegiu râvnit de multă
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
a relatării aproape neverosimilă, povestirile sunt îmbibate de imaginație și estetism ca un burete de apă, însă unul întors în registru parodic, uneori grotesc, din care se și naște viziunea parabolică. Personajele, Marița lui Gogonete, dracul, denumirile toponimice ca Pădurea Vrăjită, Pădurea Blestemată, Castelul, și mai ales cuplul picaresc Pătru și Elena Vladescu ce rătăcesc într-o stare de buimăceală continuă, subtilizând după modelul sofiștilor și visând la cețoasa comoară, întregesc atmosfera anistorică a romanului. Parabola e aici destul de clar sugerată
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
Ielelor Nevăzute de zeii tainicelor ore... Deșertu-i albit de frigul galactic, Cadânele iadului îl ridică spre stele Cu dansul deșănțat și frenetic, În ritualul știut doar de ele... Nimfe nebune scăpate din altar, Preotesele unui rege-zeu blamat Se oferă flăcăilor vrăjiți, drept dar, Amăgindu-i cu dulcele păcat... Pierduți și fără de scăpare, În mirajul perverselor clipe, Uitați apoi în veșnică visare, Disperând cu mințile rătăcite... Când Luna străluce-argintiu, Când Pământu-i agitat de spirite rele, Stai lângă buna ta zână, nu în
IELELE PUSTIULUI de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371331_a_372660]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > VRĂJI- VRĂJITE... Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Vrăji- vrăjite... Emilian Oniciuc-23.02.2015 Fără vânt în taină nopții Se strecoară precum hoții Și foșnesc frunze foșnite, Vrăji- vrăjite și-ofilite... Babe prea de
VRĂJI- VRĂJITE... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371325_a_372654]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > VRĂJI- VRĂJITE... Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Vrăji- vrăjite... Emilian Oniciuc-23.02.2015 Fără vânt în taină nopții Se strecoară precum hoții Și foșnesc frunze foșnite, Vrăji- vrăjite și-ofilite... Babe prea de mult babite, Vrăjitoare scorojite; Se strecoară că o ciumă Ca să-ți fie-n suflet muma... Se dau de
VRĂJI- VRĂJITE... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371325_a_372654]