594 matches
-
atît de liniștit și atît de creștinește“). în original propoziția apare în dialectul din Västerbotten: „Aintjeli a flännut lern vara, gaudutjölingen, odjussliongen!“ Vindeln - „Ocolul“; Yttersjön - „Lacul exterior“; Ekträsk - „Smîrcul stejarului“; Kalvträsk „Smîrcul vițelului“; Granträsk - „Smîrcul cu brazi“; Risliden - „Coasta cu vreascuri“. Träskliden“ - „Panta mlaștinii“. Muzeul Național din Stockholm. Stig Larsson (1955-), romancier, poet, dramaturg și redactor-șef al revistei Kris. Lars Norén (1944-), unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi contemporani suedezi, deținător al multor premii. Din 1999 este director artistic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ducea deja de-a valma cu bucăți din podeț! De văzut, nu vedeam nimic. De ce să mă prind? Am întins mâinile în lături, doar doar oi întâlni vreo creangă sau o rădăcină ceva... Nici vorbă să mă agăț de vreun vreasc. Norocul meu a fost că pârâul, care curgea năuc, făcea un cot și m-a aruncat împreună cu niște bucăți de pod între niște tufari... M-am prins cu amândouă mâinile de ce s-a nimerit și cu mare greu am reușit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu cea a Jasminei în oglindă. —Sor-mea, mi-a zis ea în chip de explicație. Eu am zâmbit nervoasă. Deci ne-am înțeles, a spus ea nerăbdătoare. Poate c-o să fie bine, m-am gândit. Un nou început, tăierea vreascurilor ca și cea a părului din trecut. înainte către un viitor sănătos și sincer, cu un păr sănătos și sincer. —OK, am spus. Mâna care manevrează foarfecele conduce lumea. Când am intrat în casă, Helen a ridicat ochii. — Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deschideau larg, acoperite de nisip ca o plajă. Ceva mai la vale, într-un luminiș printre copaci se ridicau câteva corturi din doc, învelite cu folie ca să le protejeze de ploaie. Adăpostit de bolovani așezați în cerc, un foc de vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate cu fuste înflorate. Cu mânecile suflecate până mai sus de coate, una din ele mesteca într-un ceaun mare și afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rătăcit pe undeva în munți, se uita acum speriat la cerul scăldat în lumina ciudată a lunii. Nu mai putea suporta, durerea îi sfâșia inima. Sări în picioare și începu să se plimbe nervos în sus și în jos. Un vreasc trosni dincolo de liziera pădurii. Strugurel tresări și se opri în loc. Așteptă cu urechea ciulită să mai audă și alte zgomote. Poate că Burcilă nu se dusese la culcare așa cum crezuse el ci dăduse o raită printre copaci iar acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din această cauză. Da, numai că eu nu aș numi asta o pedeapsă, mai degrabă aș spune că este vorba de o condiție. Îți explic imediat la ce mă refer. Gândește-te că vrei să aprinzi focul. Ai nevoie de vreascuri și de o metodă de aprindere. Cineva îți dă o cutie de chibrituri și îți explică cum s-o folosești. Dacă nu urmezi întocmai indicațiile pe care ți le dă, degeaba te străduiești, pentru nu vei reuși. Aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încercând din toate puterile să se opună mișcării pe care acesta îl obliga să o facă. Atât aștepta Boris, imediat ce simți efortul acestuia, slăbi imediat apăsarea și îi răsuci brusc capul în direcția opusă. Gâtul se frânse, trosnind ca un vreasc uscat. Capul bătrânului se lăsă moale într-o parte, în timp ce trupul căzu moale în brațele atacatorului. Toiagul îi scăpase din mâini, rostogolindu-se pe jos. Îl prinsese în brațe pe moșneag înainte de a se prăbuși. Îl săltă apoi pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici și-or să mă atace sau poate urși sau vreo pisică sălbatică? Nici n-am să apuc să văd când mă mușcă. Stăteam încordat să pricep tot ce auzeam în jurul meu și ploaia aceea, care părea că pășește pe vreascuri uscate, se distra pe seama mea. Lumina după care mergeam nu se mai zărea. Cred că aveam un deal în față sau poate că pădurea devenise prea deasă. La ce bun să mă tem? Dacă așa mi-este scris, voi muri
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
butelia albastră împrumutată din vecini: forța de femeie-ricșă. 10 nov., ora 16,30. Cu M. și Vio lemne și cărb. pe Fucsik. 2 ture cu M. și căruc. plin pe p. Michelang. Mașini și clacs. Tura 3 singură. Parcul Pion. Vreasc. în spin. Baba Clnț. pe întun. Deznăd. Oana râs. Mai pe larg, povestea sună așa. E tot toamnă mohorâtă, tot după-amiază spre seară, iar eu mă îndrept tot spre strada Fucsik la familia Fodor, unde de data asta maestru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
târziu, când se golește de lume. Cu ochi de șoim sau chiar de vultur dibui și cea mai mică surcea, rămurelele sau crengile uscate căzute pe jos, pe sub frunze și prin boschete. La început, trec drumul și car acasă două-trei vreascuri, ca o rândunică hărnicuță. Apoi acționez mai tehnic. Adun preț de două-trei zile toată crengăraia în spatele unui tufiș din stânga intrării, leg prada cu sfoara de la cepurile din tipografie și, când se întunecă destul de mult, mă strecor în parc, înșfac snopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
odiridi odirididina. Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor îmi aduc aminte că am lăsat de două zile o legătură de crengi și de surcele gata pregătită în boschete. Intru în parc, orbecăi după ascunzătoare și pipăi cât pipăi până nimeresc vreascurile. Iau vânjos legătura, o salt în spate și, gârbovită, abia trag căruciorul până la numărul 28. În fața porții, nu știu cum, parc-o văd fulgerător pe băbuța și-mi amintesc de povestea ei cu Moartea prefăcută într-o bătrână care duce nuiele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se umplu ochii de lacrimi. Scot un fel de scâncet, apoi un scheunat tot mai jalnic. E clar că o să izbucnesc în hohote de plâns, fiindcă mă simt singură și deznădăjduită. Las oiștea din mâini și vreau să-mi dau vreascurile jos din cârcă, dar o creangă se agață în păr. Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încâlcesc și altele. Îmi vâr amândouă mâinile în coamă, trag tot mai tare, mă smucesc, mă scutur, țopăi ca o descreierată. Nimic. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să-l lovească peste ochi. Pe acestea le prindea de vârfuri, le îndoia până trecea de ele și apoi le elibera. În altă situație, s-ar fi jucat cu ele în felul acesta. De picioare nu-i păsa. Călca pe vreascuri mărunte și uscate, se mai lovea, se mai înțepa, dar nu lua nimic în seamă. Era obișnuit să-l rănească rugii de pe miriște. Nu i se părea că ar fi mai rău aici. Ajuns la potecă, s-a oprit. A
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
se părea. Atâta liniște nu a mai avut ocazia să întâlnească undeva, dar pentru că asta nu era treaba lui, își vedea de drum, mergând agale pe o potecă. Deodată a auzit un zgomot ca atunci când cineva calcă pe frunze și vreascuri uscate, nu deranjează dar determină pe cei din jur să ciulească urechile și să afle că mai este cineva care tocmai și-a anunțat prezența. Asta s-a întâmplat tocmai în momentul când trebuia să urce un mic deal. Mergând
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un toiag noduros și îndoit, apoi și-a continuat drumul printre spini de salcâm și mulți ciulini. Nu mică i-a fost mirarea când a zărit printre ramurile de salcâm vârful unei colibe. A dat ocol unui gard drămuit din vreascuri de carpen și a ajuns în fața unei plase din ramuri de mesteacăn care ținea loc de poartă legată de gard cu o funie din coajă de agud. În timp ce crăiasa bătea de zor în poartă, în spatele colibei, craiul țesăla o iapă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o cutie de chibrituri și o lumânare. În spatele sobei se vedea un cuptor îngust, pe șparhat era un ceaun în care se afla un culișăr, un polonic, o lingură din lemn și lângă el o căniță, iar în fața sobei câteva vreascuri pregătite pentru foc și vătraiul. Când a ridicat mâna de pe nuci, mi-am îndreptat și eu atenția spre el, gândind că trebuie să-i spun că mă grăbesc să ajung acasă, pentru a nu avea discuții neplăcute cu părinții și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
jos se transformă în taur. nouă deasupra: se aud incantațiile zeiței chuang-mu, ca un dăngănit departe, ca niște valuri spărgându-se pe corali, ca strigătul berzelor către puii din cuib, ca scârțâitul zăpezii sub pași. incantațiile și focurile mici, de vreascuri crude, ale zeiței chuang-mu îl aduc pe prințul tău cu o mie de pași mai aproape de cuibul dragostei tale. în amor să fim prieteni, ma chère et tendre minunea mea, eu sunt prietenul tău. cum să nu îți dăruiești prietenia
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
scape) urăsc dulciurile și acum. pentru ultima păpușă, care nu mai spunea mama, dar era îmbrăcată în sarafan de blugi am primit romeo și julieta, înainte de a mă îndrăgosti prima oară. apoi am schimbat visurile mele pe un car cu vreascuri, cu care m-am încălzit până la jumătatea iernii rochiile mele pe o piesă de teatru în trei acte, cu pauze scurte, grăbite bijuteriile de lapis lazuli pe o cutie cu chibrituri microscoapele mele fenomenale, cu care vedeam până și atomii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
străbați această pădure, oricât de mult ar trebui să reziști, pasul tău este dârz, sub coroanele înalte lumina scade la jumătate, se aud mișcări de vietăți în stânga și în dreapta, îți încordezi mușchii, te apleci ușor în față, pășești tiptil, evitând vreascurile și capcanele ascunse. nouă în al treilea loc: drumul tău nu mai este atât de ușor de urmat în pădurea deasă, înaltă, faci eforturi sporite, îți folosești toate simțurile secrete, să te orientezi, să înaintezi corect, nu pe cea mai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
soluție să îl continui, apele portocalii ale lacului te cheamă, îți cauți pe mal pluta de nuiele, e dispărută, nici o nuia nu mai este la locul ei, veverițele-călugăr au mărunțit tot lemnul bine plutitor și și-au făcut provizii de vreascuri pentru la iarnă, aranjate sunt toate deja sub bisericuță, până și sfoara folosită la legat este deja pe mosoare, pusă deoparte pentru alte zile de trebuință. nouă în al doilea loc: te simți, pentru prima oară de-a lungul drumului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai era la castel un personaj, Billy, pe care toți îl băteau pe umăr când treceau pe lângă el, un ins ce tot uda cu furtunul tufele de măceș sălbatic de pe lângă ziduri. Purta o salopetă ruptă și prăpădită, uneori căra și vreascuri de foc, era fără-ndoială gră dinarul sau omul la toate, îmi spuneam. Abia la sfârșit aveam să aflu că Billy era de fapt directorul centrului Tyron Guthrie care ne găzduia, și un dramaturg de noto rietate mondială. El mi-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
este la -1 banii se transferă în contul virtual pariurile online au început trebuie să fii cumpătat la toamnă o să-ți dau țuică din prunul meu să nu te sperii, o să fie un pic roșiatică sub cazan trebuie să bagi vreascuri cât mai subțiri uite cam așa cât degetele mele Lucica DRAGOȘ <biography> Născutăîn data de 29.08.1959, în localitatea Hideaga, Maramureș, într-o familie de oameni harnici și inimoși. Absolventă a Facultății de Știinte Economice din cadrul Universității “Vasile Goldiș
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
clasa a VIII-a Școala Gimnazială Măru Caraș-Severin profesor îndrumător Herman Tiana-Mihaela Dialog cu un foc Născut din geamăt de scânteie Și din trei frunze ruginite Ridică-și fruntea gălbioară Și luminează-mă voinice. Cu flacăra ce se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca un harap. Tată și mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se făcuse noapte. Toți priveam îngroziți cum pata neagră de jos se apropia amenințător. Așteptam din moment în moment să ne zdrobim de ceva. Câteva hurducături violente ne-au anunțat că aparatul atinsese pământul. Aripile s-au frânt ca un vreasc, dar avionul s-a oprit fără să ia foc. Pilotul stătea nemișcat în scaunul său. Așteptam de la el o precizare, o explicație, dar când s-a întors spre noi am crezut că ne va înjura. Nu ne-a înjurat. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nopți au făcut câte un foc. În cea dintâi noapte, au găsit după câteva ceasuri de mers un copac și l-au aprins. Apoi, înainte de a porni iarăși la drum, Auta a încărcat pe spinările celor trei tauri legături de vreascuri, ceea ce a stârnit mirarea soldatului. Sclavul i-a spus: - Ținutul spre care mergem e oază. S-ar putea să nu ajungem la timp și poate că noaptea ne apucă în întinderea de nisip, unde nu găsim arbori. Sau poate că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]