598 matches
-
predeal să cauți frunze de brustur tot atât de mari cât trupul tău nu le rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și dispărea în șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
frig era. Și cum s-a oprit trenul și s-a auzit frâna de metal, el și Pițu au sărit imediat la datorie. Au tras tare de ușa marfaru- lui și au zbughit-o în pădurea din apropiere să culeagă vreascuri și alte uscături pentru soba improvizată din vagon, al cărei burlan îl amenajase Virginia să iasă afară, făcând o gaură cu mâinile goale prin tabla ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni adânci, care dureau ca naiba, umplute de mizerie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de ei, ca să mai prind din poveștile ghidului și să mai schimb impresii pe viu. Vizităm vechile bucătării situate la parter: mese de stejar, grele, scule de gătit butucănoase. Ce muncă, ce forfotă domnea la aceste cuhnii, ce trosnet de vreascuri încinse! Urmăresc, cu ochii minții, o calfă mică, transpirând în prima zi în care tatăl său - un țăran înalt și costeliv - acceptase să-l ia ca ajutor, în deal, la castel, după nenumăratele rugăminți ale fiului, susținut de ciorovăielile maică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
însă pe un fond gol și alburiu: acolo stau turci ori țigani. (Noaptea, în tren, pe geamul deschis, am auzit glasul prepelițelor din ogoarele bine îmbrăcate ale Bărăganului și Dobrogei). Turci cu fes și cu turban. Măgari cu poveri de vreascuri, deasupra cărora stă un copil mai mare, ținând pe altul mai mic. Portul pustiu. Bastimente nu vin decât foarte rar și se opresc în larg. Dimineața, la 29, puțintel vânt. Marea creață, verde, chiclazorie și-n fund violetă, fumurie. (Satmary
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se vede amestec de ungurisme în limbă. Încep a nota moldovenisme. Sudui sudalmă moare de curechiu fotoghin (petrol) bade zgâțâit. șepte șese Miercuri 25 Aug. Ceica. Adunare populară. boboc (numai p. puiul de gâscă) rățucă (rățușcă) gaz-uri laz curătură vreascuri cofă ciubăr chisăliță de hiribe borș de cartofe Am auzit o istorisire despre Constantinescu P. În județul Făgăraș este o școală ș-o fermă de făcut brânzeturi și directorul ei e un ardelean Virgil Pop. Vine C. în inspecție, întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
orășelului de unde puteam să am vedere asupra râului Eger și asupra munților Metalici. Ajuns la jumătatea urcușului, în preajma unui cimitir vechi, văd într-un loc viran, între drumușoare și cărări, o femeie. Era între două vârste, destul de bine îmbrăcată. Aduna vreascuri din locul viran, care, ca pretutindeni aici, se află împresurat de plantații. Aici plantațiile sunt cu grijă orânduite și distribuite. Munțișorii atent întreținuți. Stâncăriile din marginea drumușoarelor sunt reținute pe alocuri de scoabe mari și bare de fier care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mergea mai departe. În una din pauzele impuse de lungile garnituri de trenuri militare, când mama și bunica au pus de un ceai (alții de mămăligă) pe o vatră primitivă încropită ad-hoc din câțiva bolovani de piatră, la focul de vreascuri, noi ne-am ținut de ceata copiilor care puseseră stăpânire cu voioșie pe cimitirul de vagoane arse răsturnate doar la 10 15 metri de terasamentul căii ferate. Larma era mare, un băiat mai mare (la vreo 12-13 ani) se ținea
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
oxizii timpului, de indiferență, de propriile limite transferate operei. Că nu toate scrierile, nu toate actele artistice sunt făcute pentru veșnicie. Sunt opere care mor natural, ca oamenii. Sunt autori care întrețin arderea marii literaturi, în timp ce opera lor e ca vreascul care se aprinde la baza literaturii perene. Dar și ei sunt importanți, foarte importanți, în digestia unei culturi. De multe ori în rateurile unor scriitori care sunt sortiți neantului se află semințe care ar fi rodit generos dacă altul ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Pe mama Natalia o găsim în curtea casei, parcă așteptându-ne. Ne invită intr-o bucătărioară cu tavanul oblic, ce are ușa direct afară. Stă și doarme în acest mic ungher al casei, din cauza lipsei lemnelor de foc. Aici, cu vreascurile pe care le mai putea rupe din gardul curții sale, își mai încălzește trupul bolnav și obosit. Ungherul avea vreo 3 metri lungime și 1,5 metri lățime, era de nelocuit. Ne invită înăuntru, dar ne oprește să ne descălțăm
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Aluzie la lemnele de foc, care n-au mai ajuns din România, dar și la copacii foarte mari tăiați de primăria satului, la mai puțin de 50 de metri de căsuța ei. Au refuzat să-i dea măcar acolo niște vreascuri, să-și poată face o oală de mâncare. Ultima iarnă a vieții a petrecut-o Natalia Ilașcu fără lemne de foc, în frig.) Dacă uită ceva prin curtea casei, topor, foarfece, sapă, hârleț, totul este furat: „și foarfecele de pe pragul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
După cinci minute, Alberto mi-a spus că Înghețase bocnă; i-am răspuns că bietul meu corp era Încă și mai rece. Dar fiindcă nu făceam Întrecere cine Îngheață mai tare, am decis să atacăm problema și să căutăm niște vreascuri cu care să Încropim un foc și să ne găsim o preocupare pentru mîini. Rezultatul a fost, cum era și previzibil, jalnic. Am reușit să strîngem Între noi o mînă de bețe, cu care am făcut un foc timid, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mînă de bețe, cu care am făcut un foc timid, care nu era În stare să Încălzească nimic. Ne rodea foamea, iar frigul și mai și, În așa hal Încît nu mai puteam să stăm Întinși să urmărim cele patru vreascuri din care era format focul nostru. A trebuit să ne ridicăm tabăra și să continuăm să mergem pe Întuneric. La Început, ca să ne Încălzim, am pornit În ritm vioi, dar imediat după nu mai puteam să respirăm. Îmi simțeam transpirația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Am așteptat să se lumineze deplin, apoi am gustat ceva din ce ne pregătise și am plecat. Țuki, să ai grijă de Bebi. Dă-i să mănânce. Da, Mircea. Fiecare dintre noi avea sfoara pentru legat și transportat sarcina de vreascuri iar în plus Mircea și-a luat și toporișca. Am luat-o pe strada nr. 9, până la dispensar, apoi am cotit-o pe strada nr.8, spre păduricea de salcâmi. Din această expediție care avea drept scop procurarea de combustibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tinerii se urcau în copaci, iar de jos li se întindea prăștina la extremitatea căreia motorina ardea cu flacără și pe care o puneau sub fiecare cuib. Vă mai amintiți cum arată un cuib de cioară? Nu? E făcut din vreascuri de dimensiuni diferite: și mai mari și mai mititele, sub formă circulară, căptușit cu buruieni, cu frunze, cu resturi vegetale uscate, cu iarbă și cu pene, încât ouăle stau ca într-un legănuț moale și confortabil de care se vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și înotam prin zăpada care prinsese o pojghiță de gheață, în căutarea eventualelor crengi rupte de vânt. Din păcate, coroanele salcâmilor erau mici, ei înșiși erau mici, nedepășind vârsta de vreo 10 ani. Așa că n-am adunat nici un coș de vreascuri. În acest timp Leu se zbenguia pe lângă noi. Spre nenorocul nostru, Mircea a dat peste un salcâmaș uscat. Nu aveam nici lopată, nici hârleț. Cu palmele și cu degetele am râcâit zăpada de la rădăcina lui, iar Mircea cu ajutorul toporiștii a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am continuat drumul spre viitoarea noastră locuință. Am ajuns. Tata a golit sacul. Deoarece nu toate resturile aduse erau perfect uscate, fiind jilave și ude, le-a lăsat să se mai zvânte la soare, iar noi am făcut rost de vreascuri și de crengi, de capete de lemne, de bucăți de ziar și de hârtie pentru aprinderea focului. Am cărat tot materialul în mijlocul cămăruței, am verificat încă o dată ca cele patru ferestruici să fie bine închise, apoi tata a aprins chibritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un pumn de oameni. Despre o copilărie devastată. Nu bombardarea Dresdei sau a Hiroshimei, apărarea Leningradului sau a Insulei Iwo Jima, ci gândul la ce pui pe masă unor copii. Copii care știu că vine iarna și trebuie să caute vreascuri și balegă uscată (plăcintele) ca să nu moară de frig. Personajele, bunici sau copii, sunt memorabile. Portrete în culori tari. În alb și negru. "Domiciliu Obligatoriu" al lui Victor Aciocîrlănoaiei are toate virtuțile unor frumoase pagini de mare literatură. Concizie, fluență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întâmplat ieri. De Crăciun, în bună tradiție burgheză, Madame Cuendet îmi face cadou un plic cu 300 de franci elvețieni, preț al bunelor mele servicii, pe lângă orele obișnuite de lucru. Am cunoscut fericirea deplină în grădina proprietății Cuendet: în timp ce ardeam vreascuri și frunze, priveam cerul și muntele Saleva, beam bere Feldschlossen la sticlă de 33 mililitri și mă gândeam cât de frumoasă poate fi uneori viața. Uneori mai și citeam, ascuns printre ierburile înalte... La începutul verii eram răsfățat de doi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
butelia albastră împrumutată din vecini: forța de femeie-ricșă. 10 nov., ora 16,30. Cu M. și Vio lemne și cărb. pe Fucsik. 2 ture cu M. și căruc. plin pe p. Michelang. Mașini și clacs. Tura 3 singură. Parcul Pion. Vreasc. în spin. Baba Clnț. pe întun. Deznăd. Oana râs. Mai pe larg, povestea sună așa. E tot toamnă mohorâtă, tot după-amiază spre seară, iar eu mă îndrept tot spre strada Fucsik la familia Fodor, unde de data asta maestru de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
târziu, când se golește de lume. Cu ochi de șoim sau chiar de vultur dibui și cea mai mică surcea, rămurelele sau crengile uscate căzute pe jos, pe sub frunze și prin boschete. La început, trec drumul și car acasă două-trei vreascuri, ca o rândunică hărnicuță. Apoi acționez mai tehnic. Adun preț de două-trei zile toată crengăraia în spatele unui tufiș din stânga intrării, leg prada cu sfoara de la cepurile din tipografie și, când se întunecă destul de mult, mă strecor în parc, înșfac snopul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
odiridi odirididina. Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor îmi aduc aminte că am lăsat de două zile o legătură de crengi și de surcele gata pregătită în boschete. Intru în parc, orbecăi după ascunzătoare și pipăi cât pipăi până nimeresc vreascurile. Iau vânjos legătura, o salt în spate și, gârbovită, abia trag căruciorul până la numărul 28. În fața porții, nu știu cum, parc-o văd fulgerător pe băbuța și-mi amintesc de povestea ei cu Moartea prefăcută într-o bătrână care duce nuiele în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se umplu ochii de lacrimi. Scot un fel de scâncet, apoi un scheunat tot mai jalnic. E clar că o să izbucnesc în hohote de plâns, fiindcă mă simt singură și deznădăjduită. Las oiștea din mâini și vreau să-mi dau vreascurile jos din cârcă, dar o creangă se agață în păr. Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încâlcesc și altele. Îmi vâr amândouă mâinile în coamă, trag tot mai tare, mă smucesc, mă scutur, țopăi ca o descreierată. Nimic. Simt
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
trist, însingurată. Totuși sper să mă odihnesc, să-mi vindec mizantropia și spleenul, să adun puteri pentru viitor, până la întoarcerea ta. Fiindcă ai să te întorci la mine, nu-i așa, draga mea? M. c. p. 24 august [1950], joi [...] Vreascurile pe care le adunăm din pădure trosnesc și pârâie, cerul e înstelat, țârâitul greierilor se aude somnoros și îndepărtat, sub clar de lună. Mi se strânge inima la chemarea asta discretă a amintirilor; mă gândesc la tine, scumpa mea, nobila
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Sărbătorile Paștilor. Pe măsuța acoperită cu un ștergar alb, friptura din pulpă de căprioară se sleise și vinul adus din pivniță în carafă aburită se încălzise. Până și în cămin jăratecul începuse să se stingă, nimeni nu mai aruncase vreun vreasc, deși grămada era alături. Maria stătea pe marginea patului cu baldachin, într-o cămașă de borangic atât de diafană că trupul se străvedea pe de-a-ntregul, aproape gol. Își despletise părul ce-i cădea în valuri pe spate cum îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cadavrul unei mari păsări albe putrezește iremediabil. Crima atinge treapta ei cea mai abominabilă în secvența masacrului din biserică: e picătura (de sânge) care umple paharul răbdării lui Andrei Rubliov. De acum înainte, frângându-și penelul ca pe un simplu vreasc, el se va închide într-o tăcere absolută. „Nu mai am despre ce vorbi cu oamenii” - sunt ultimele cuvinte, poate cele mai teribile din întregul film, pe care le rostește eroul înainte de a întrerupe pentru ani îndelungați comunicarea cu semenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]