791 matches
-
4 ianuarie 1926 - 20 iulie 1927) 11 ianuarie 1926. Prințul Mihai este înscris în testamentul bunicului său cu o parte sporită de moștenire. Acum, Regele Ferdinand a adăugat testamentului un codicil, semnat la 2 iulie 1925. Codicilul preciza: „A fost vrerea cerului să pedepsească țara, pe mine și pe regină, cu grea încercare, prin renunțarea la tron a principelui Carol <...> Situația ce a rezultat de aici cere următoarea modificare în testamentul meu: anulez donația castelelor și a domeniilor către fiul meu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
amarnic Ani lungi și grei m-au frământat, De ce m-am prăbușit în gol, tinzând zadarnic Spre adevărul vecinic căutat, Dacă puteam privi la tot fără durere Ca la o lume moartă din povești, Știind că, din a Soartei crudă vrere, O biată jucărie slabă ești? Dar nu! Destinul este numai amăgirea, Cuvânt înșelător, pentru mișei, Pentru acei ce-ar vrea să aibă fericirea, Dar nu, luptând, s-o smulgă de la zei. Să caut oare-n rugăciune alinarea, Să mă prostern
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de viață, s-au transformat în spirit, umbre și amintiri. Nimic nu mai este cum a fost. Totul s-a schimbat pe parcursul celor trei sferturi de veac... Și casa, și ograda, și grădina cu livada și au schimbat înfățișarea după vrerea și gustul celor ce au urmat părinților. Casa, căsuța, ograda și acareturile cu care m-am familiarizat de când am deschis ochii spre lume, încet, încet au dispărut și mai există doar în memoria mea. Închid ochii și pe ecranul încețoșat
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
puse în acord în cele din urmă prin "afirmarea superiorității masculinului asupra femininului prin înlănțuire erotică [bondage]" (Marston mărturisea că brățările metalice purtate de către Wonder Woman reprezentau supunerea în fața Afroditei, iar lasoul său care forța pe oricine să-i îndeplinească vrerea simboliza farmecul iubirii și al atracției feminine care îi subjugă pe bărbați, dar ocazional și pe alte femei). Wonder Woman este personificarea națiunii americane însăși, comunitate imaginată în sensul lui Anderson, care "feminizează trupul reprezentațional al națiunii și după aceea
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Valeriu Pop sau Alexandru Vaida-Voievod, fostul prim-ministru originar din jurul Clujului. Pe ele s-au înființat ferme, ori au fost anexate fondului funciar așa-zis de rezervă. Clarificarea încâlcitei situații juridice și retrocedarea câte unei moșii avansa încet - desigur din vrere guvernamentală. Curând, întregul trafic funciar transilvan a fost complicat cu o nouă hotărâre guvernamentală, respectiv Hotărârea nr. 1440/1941, emisă de oficiul prim-ministrului, privitoare la vânzarea și cumpărarea imobilelor vizate de reforma agrară românească precedentă, operațiuni posibile numai în urma
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
divin. Angelus Silesius nu este, așadar, departe de această înțelegere. Teologia sa are inflexiuni apofatice atunci când caută să dezlege taina prin „multe și neobișnuite paradoxuri”: Dumnezeu este necuprins (Gott ergreifft man nicht, s. 25, s. 43), dar se lasă, totodată, „vrerii noastre” (läst sich wie man wie, s. 21). Un memento mori amintind de același apostol Pavel (s. 35: Der Tod ists beste Ding/„Moartea e cel mai bun lucru” consună perfect cu exclamația din epistola către filipeni șFilipeni 1, 21ț
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mecanică. Aceeași cauză a impus, probabil, și recursul masiv la trama epică. Aproape impecabile în construcție, aducând eroi memorabili, baladele cuprinse în volum (Fata din Heliodaur, Zora, Dolores, Baldovin și Miralina ș.a.) aparțin unei alte vârste a literaturii române. Propria vrere și destinul au făcut ca, în ciuda talentului, C. să nu lase o operă poetică rotunjită. Dar talentul poetic nu a rămas nevalorificat; împreună cu alte aptitudini, legate de temperamentul combativ și de enorma energie comprimată, avea să fie bine utilizat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
aparițional, ci urmează calea inversă a demanifestării, așa cum ni se arată în poemul Drum înapoi 86: "timpul mă împinge înapoi, către ce, către cine?/ înapoi către mine, printre ziduri uscate,/ florile se scutură la auzul pașilor, inimile seacă/ la trecerea vrerii,/ pădurile ard și raza se închide în sine". Am putea vorbi aici de o concomitentă dezontologizare indusă de o temporalitate ce își reneagă cronologia? Dar timpul care curge invers iese din definiția sa naturală, trece în răspărul existenței. Se resoarbe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
religioase, singurul merit constând în sobrietate, ceea ce îl ferește pe autor de căderea în clișeu. Stabilirea unei relații cu divinitatea îi creează ocazia exprimării credinței absolute, transgresată deloc banal în plan poetic: „Azi parastasul toamnei ți-l dăruiesc, cuminte/ Și vreri - potire sacre - spre Tine le-am deschis/În vie vreau să-ți scutur toți merii Tăi, Părinte/ Ca să mă cerți cu sfaturi aici, în Paradis”. Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
de reală într-un colț al creierului meu ca în picăturile rășinoase și colorate ale chihlimbarului descoperite de neobosiții arheologi dornici să ne aducă în prezent fragmente din trecutul bine conservat. "Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea; ca mâine peste inimi va izbuti tăcerea, și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși, amurgul care-aleargă după cireadă, roș." (B. Fundoianu) Tata... Era în timpul cumplit al secetei: vara anului 1946. Se formase "trenul foametei" care îi aducea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
slăbiciunii noastre, deoarece noi nu știm ce să cerem în rugăciune cum trebuie, pe cînd Spiritul însuși mijlocește pentru noi cu nespuse suspine. Iar Acela care pătrunde inimile știe care este dorința Spiritului, și că el mijlocește pentru sfinți după vrerea lui Dumnezeu."52. Îmi dau seama că vocea celor simpli și a ignoranților înșiși ajunge în ceruri dacă este pusă în mișcare de divinul spirit. Vai de omenire dacă n-ar fi așa! Dar vreau numai să afirm că dat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
seriozitate, considerație și maturitate, el trebuie să se ferească de lucrurile făcute în pripă și repezeală care îi caracterizează pe oamenii acestei lumi, căci acestea sînt contrarii darurilor de care am vorbit mai înainte și sînt un rezultat al acelei vreri omenești pline de neliniștea care îndepărtează mult dorita pace a Învățătorului dumnezeiesc. 4. Spiritul inteligenței îl va face să gîndească să se îndrepte mai întîi pe sine și apoi pe aproapele său. 5. A În ceea ce privește îndreptarea și desăvîrșirea de sine
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și să rabzi cu gândul la izbânzile viitoare. Să crezi și să aștepți. Rabdă, Ștefan al Moldovei! Așa ne e soarta; de parcă am fost blăstămați... Am răbdat și n-am crăpat. Până la urmă, tot am ridicat capul! Așa a fost vrerea Domnului. Poate m-a pedepsit pentru păcatele mele, se smerește Ștefan. Cum poate să vrea Domnul izbânda păgânului?! protestează el apoi. Și... și pentru ce să răbdăm?! Până când să răbdăm?! Și răbdarea are o margine! Împotriva acestei sorți m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prin crețurile obrajilor și bolborosește: Făgăduiesc, fiule. Da' să ai grijă... Ștefan ridică hrisovul cu amândouă mâinile, solemn, tulburat. Și, ca printr-o minune, clopotele Sucevei prind iar să bată, făcând clipa și mai solemnă. Voi să stați mărturie pentru vrerea mea din urmă: "Io Ștefan Voievod și Domn a toată Țara Moldovei, cu limbă de moarte, las moștenire domnia și Scaunul Moldovei fiului meu dintâi, Alexandru Mușatin Voievod! Dorința și voința mea aiasta este și altcumva să nu cuteze nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost prea iubitor de cele sfinte, dar în acest zapis el vorbește ca cel mai credincios domn. - Trebuie să știi, dragul meu, că vorbele de la începutul hrisoavelor sunt scrise din știința diecilor domnești. Doar hotărârile voievozilor sunt cele izvorâte din vrerea domnilor, dar sunt îmbrăcate tot în vorbele diecilor. - Dacă nu-mi dezlegai această taină a zapiselor domnești, mărite Spirit, eu aș fi crezut că cele scrise acolo sunt chiar vorbele voievozilor. - Mă bucur că te-am făcut să pricepi cum
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și prin acordarea de diverse scutiri. Iaca aici o scutire pe care acum o întâlnesc pentru prima oară în zapisele domnești. La 1 aprilie 1766 Grigorie Alexandru Ghica voievod l-a scutit de dări pe Gheorghii banul „carele din bună vrerea sa voit-au și cu totul s-au închinat la sfânta mănăstire a Sfântului și marelui ierarh Spiridon de aice din orașul Ieșului, primiindu să să facă și poslușnie, adică în purtarea sa de grijă să fie toată cheltuiala bolnavilor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cumnatei Marița, care prinsese ciudă pe ea datorită faptului că ea, ca noră, era foarte îndrăgită de socri, părinții lui Costache. A avut prilejuri, mai puține, ce-i drept, să verse și lacrimi de bucurie cînd a avut împliniri după vrerea inimii sale și a sufletului său mărinimos. Era o femeie de statură mijlocie, cu păr castaniu care bătea mai mult spre blond, păr lung și cu unduiri aurii cînd și-l pieptăna în zilele de sărbătoare, lăsîndu-l să curgă pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
simbolul înțelepciunii. La romani ea s-a numit Minerva. Despre Athos se știe că este un munte în Grecia, în Peninsula Calcidică, locul unde se află o mulțime de mănăstiri ortodoxe, existente încă din secolul al XĂlea. Vreme îndelungată, cu vrerea sau nevrerea românilor, mănăstirile de la Athos, pînă în 1863 au stăpânit în țările românești edificii și moșii întinse, care fuseseră închinate...Sfântului munte de către domni, boieri și biserică. O parte din aurul dacilor se află și acolo. Este un rău
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
formula un manifest-program, într-un text care deschide C. de d. este relevată atitudinea publicației, ce refuză categoria politicului: „Caietele acestea sărace apar fără un «cuvânt de început» pentru că ele vorbesc celor puțini. Acelora care în libertate și râvnă probează vrerea de dăinuire a cuvântului și gândului românesc. Celor care se străduiesc să vadă în spiritualitatea românească realitate, tâlc și valoare. Acelora, mai cu osebire, care aici și acum, inaugurează o altă prezență în vreme, aceea de a substitui categoriei politicului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285990_a_287319]
-
el trebuind a lua trenul spre Cosmești ca să ajungă la Tg. Mureș. Cu el am vorbit cel mai mult, rămânând același Picov, cu umorul lui. Lecțiile băieților au fost pline de sinceritate, cu necazuri mai multe sau mai puține, după „vrerea vremurilor”. Transmite salutări familiei și colegului nostru Ionescu, care, drept să-ți spun, nu a mai fost de recunoscut, ca atunci când era printre noi, astăzi plin de viață, dar și zburdalnic. Eu aici mă găsesc în un oraș de frontieră
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pentru sine, notând: Dragă domnule Mânăstireanu, M-a impresionat profund scrisoarea primită zilele acestea. Ce coincidențe stranii în viața noastră! De când e lumea, nenorocirile sunt pe bieții oameni și noi nu le putem înlătura, orice am face. Așa a fost vrerea Domnului și noi trebuie să ne supunem „fără murmur și fără șovăire”. „Ni s-au tăiat mâinile”, mi-a spus un coleg care se afla în aceeași situație ca noi. Acum, după citirea scrisorii, îmi revine în minte figura soției
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Alegătorul“, Gazeta literară, nr. 9, 27 februarie 1958) „De-atunci în promontoriul tău mă mișc osie roșie de stea. Râvnit obelisc, Solarul tău disc Trece prin inima mea, Îmi pulsează sângele-n artere Adânc fremătândă viziune Îmi toarnă frumusețe și vrere Din partinica dimensiune.“ („Osie roșie de stea“, Săptămîna culturală a Capitalei, 6 august 1971) „Reavăn chip al țării noastre dragi, Iar pe obeliscul ei etern, Sculptural, înalt profil modern, Are nmiresmări de brazi și fragi. Iar partidul, omenescul far Și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
neliniștită a cuvintelor: «Să fim comuniști de omenie!» [Ă]“ („Istorie“, Omagiu tovarășului Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 408) „Aceasta-i patria: izvor de imn Cântat cu-nflăcărarea unei ginte Ce din trecut și până-n comunism Un liber drum din vrerea ei și-aprinde. Aceasta-i Patria: un dor lucid, Tâmpla de vis a omului prin care Toți ne simțim o țară și-un partid, O unică ființă luptătoare.“ („Aceasta-i patria“, Scînteia, 7 decembrie 1977) „În tonul grav al poemelor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Focuri și izvoare, Editura Ion Creangă, București, 1978) „Azi, iată, România își poate spune țară Ce urcă-n comunism cu demnitate, Când omul cu lumina cucerită se măsoară, Iar viitoru-i vatră românească-n toate. Suntem ai păcii, independenți, întemeiați pe vrere, E însăși soarta noastră temelia, În NICOLAE CEAUȘESCU punem visul unei ere, Eră prin care urcă, trainică și demnă, România!“ („Urcând spre comunism“, România liberă, 26 ianuarie 1987) „Mândria, Libertatea noastră-ntreagă Partidul, Ceaușescu, România nseamnă Și tot ce crește
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
adevărul definitoriu pentru toate celelalte adevăruri mărețe ale acestui timp - adevărul unității de nezdruncinat a poporului în jurul partidului, al secretarului general al partidului, președintele țării, tovarășul Nicolae Ceaușescu, care, încă o dată în forumul comuniștilor, a dat glas memorabil realităților și vrerilor, preocupărilor și certitudinilor, idealurilor și hotărârii de a înfăptui, așa cum se exprimă ele în conștiința și existența națiunii române.“ („Eveniment istoric pentru istorie“, Scînteia tineretului. Supliment literar artistic, 19 decembrie 1987) „Prin El, țara e mai presus de toate, Prin
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]