617 matches
-
morților în Transolza în timpul celui de al Doilea Război Mondial s-a ridicat la circa 6.000 de oameni: aproximativ 2.500 de evrei, 2.000 alți cetățeni (80% polonezi) și peste 1.000 de localnici care au murit în Wehrmacht (și semnaseră Volksliste). Câteva sute de polonezi din Transolza au fost uciși și de sovietici în masacrul de la Katyń. În termeni de procente, Transolza a suferit cele mai multe pierderi de vieți omenești din toată Cehoslovacia - circa 2,6% din populație. Imediat
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
un bombardier sovietic DB-3 apoi victoriile sale împotriva sovieticilor au crescut neîncetat. La 19 iulie 1942 a devenit "as într-o singură zi", doborând în acea zi șase avioane ovietice. În martie 1944 a primit cea mai înaltă distincție din "Wehrmacht", atunci când a primit "Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar și Săbii" ("Ritterkreuz mit Eichenlaub und Schwertern") pentru a 250-a victorie aeriană. Cu toate că este al doilea as al tuturor timpurilor, Barkhorn nu a primit Diamantele pe lângă Crucea de Cavaler
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
celui de-al doilea război mondial. A fost introdusă în septembrie 1939 odată cu restaurarea Crucii de Fier. A avut cinci grade. Cea mai comună a fost de fapt Crucea de Cavaler - acordată la 7384 de persoane. Dintre care militari din: Wehrmacht - 4770 de persoane, Luftwaffe - 1787 de persoane, SS - 466 de persoane, incluisv 30 străini, Kriegsmarine - 318 de persoane, Forțele militare străine (aliații Germaniei) - 43 de persoane. Crucea de Cavaler a fost acordată tuturor celor 18 mareșali ai Wehrmacht-ului care
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier () [Corola-website/Science/326399_a_327728]
-
militari din: Wehrmacht - 4770 de persoane, Luftwaffe - 1787 de persoane, SS - 466 de persoane, incluisv 30 străini, Kriegsmarine - 318 de persoane, Forțele militare străine (aliații Germaniei) - 43 de persoane. Crucea de Cavaler a fost acordată tuturor celor 18 mareșali ai Wehrmacht-ului care au participat la război, ambilor Mari amirali și celor șase mareșali din Luftwaffe. Crucea de Cavaler constă din trei părți principale: o bază de fier, față și rama exterioară. Acest cadru, în cele mai multe cazuri era realizat din argint
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier () [Corola-website/Science/326399_a_327728]
-
tântei Gerda, mătușa moderatorului german Knut Elstermann. Gerda Schrade, provine dintr-o familie de evrei polonezi. În 1939 părinții ei sunt deportați că evrei, iar ea ca să scape de deportare este obligată să coase haine de blană pentru armata germană (Wehrmacht). Gerda se ascunde în Berlin, fiind descoperită de gestapo, este deportata la Auschwitz. În lagărul de concentrare naște o fetiță, care provine dintr-o relație cu un negustor maghiar de blănuri. Copilul moare, în urma așa numitelor "cercetări medicale" ale doctorului
Gerdas Schweigen () [Corola-website/Science/322871_a_324200]
-
fortificațiilor Liniei Molotov nu era terminată și din acest motiv a reprezentat o piedică ușor de depășit de forțele invadatoare. Doar cele patru raioane din extremitatea sudică, care erau terminate în bună parte, au reușit să întârzie câteva zile înaintarea Wehrmachtului. Fortăreața Brest a rezistat mai mult (22 - 29 iunie 1940), dar aceasta era o fortificație mai veche și nu era practic parte a Liniei Molotov. Multe dintre ruinele fortificațiilor Liniei Molotov sunt bine păstrate și pot fi găsite azi în
Linia Molotov () [Corola-website/Science/329898_a_331227]
-
Guderian, garnizoana sa poloneză s-a retras la spre sud pe 17 septembrie. Germanii au predat fortăreața pe 17 septembrie Armatei Roșii și s-au retras la vest de Bug. În vara anului 1941, fortăreața a fost apărată sovietici împotriva Wehrmacht în primele cinci zile ale Operațiunii Barbarossa. Apărarea eroică a garnizoanei sovietice a devenit un simbol al rezistenței împotriva invadatorului german, alături de alte lupte precum cele de la bătălia de la Stalingrad și Kursk. a păstrat planul original în formă de stea
Fortăreața Brest () [Corola-website/Science/329915_a_331244]
-
se dezlănțuie în jur. De-a lungul următoarele luni orașul este distrus și golit de populație iar Szpilman, care nu mai are pe nimeni, caută disperat adăpost și provizii printre ruine. În cele din urmă, el este descoperit de către ofițerul Wehrmacht Wilm Hosenfeld, care află că Szpilman este un pianist și îi cere să cânte la un pian din apropiere. Szpilman, bolnav, interpretează "Balada în sol minor" a lui Frédéric Chopin. Hosenfeld, mișcat, îi permite apoi lui Szpilman să se ascundă
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
Paul "Papa" Hausser (n. 7 octombrie 1880 - d. 21 decembrie 1972) a fost nazist, general-locotenent al Wehrmacht-ului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După ce s-a retras din armata regulată a intrat în Waffen-SS, devenind unul din comandanții eminenți ai Waffen-SS-ului, luptând în al Doilea Război Mondial atât pe Frontul de vest, cât și pe
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
1934 a fost transferat la unitatea de infanterie motorizată SS-Verfügungstruppe și a fost numit instructor al trupelor SS din Braunschweig, fiind promovat în rangul de Brigadeführer SS. Hausser a servit în Campania poloneză din 1939 în calitate de observator, cu unitatea mixtă Wehrmacht / SS Panzer Division Kempf. În octombrie 1939 SS-VT s-a format ca o divizie de infanterie motorizată cu Hausser la comandă. El a condus divizia, mai târziu redenumită 2. SS-Panzer-Division Das Reich, în campania franceză în 1940 și în primele
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
poarte Steaua lui David galbenă, iar din octombrie 1941 a fost închis în ghetoul înființat la Cernăuți. Se presupune că a fost deportat în Transnistria, și închis în ghetoul de la Mogilev-Podolsk, de unde a reușit să fugă, cu ajutorul unui ofițer din Wehrmacht, și s-a întors în Bucovina. De teamă să nu fie descoperit, s-a ascuns o vreme prin sate, iar prin 1943 a ajuns la București. Aici și-a câștigat existența scriind critică de teatru și film pentru ziarul de
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
Armatei Române și a conducerii unor partide politice, printre care și Partidul Comunist din România. Filmul a fost lansat în august 1974, când se aniversau 30 de ani de la acele evenimente. Într-o noapte din iunie 1944, în timp ce Armata Germană ("Wehrmacht"-ul) suferea înfrângeri pe mai multe fronturi, mai mulți ofițeri ai Armatei Române s-au întâlnit într-o casă conspirativă din Bucureștiul bombardat de aviația anglo-americană cu inginerul Comșa (Mihai Pălădescu), unul dintre conducătorii PCR. Ei au pus la cale
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
PCR. Ei au pus la cale răsturnarea regimului condus de mareșalul Ion Antonescu și întoarcerea de către România a armelor împotriva Germaniei hitleriste. Liderul comunist le-a comunicat o informație secretă aflată de el: existența unui plan al Înaltului Comandament al Wehrmacht-ului care prevedea ocuparea militară totală a României de către Armata Germană în cazul ieșirii țării din război. Planul Margareta II se afla la reședința de la București a baronului von Keil (Vasile Cosma), ambasadorul Germaniei în România. Militarii complotiști și conducătorii
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
România. Militarii complotiști și conducătorii PCR au convenit să pună mâna pe acest plan cu orice preț. Ofițerul responsabil de Planul Margareta II era maiorul Werner von Richter (Ion Caramitru), fiul generalului Siegmund von Richter din Marele Stat Major al Wehrmacht-ului, unul dintre cei mai buni strategi militari germani. După absolvirea Școlii de Specializare în Tancuri la Frankfurt pe Main, acesta fusese trimis în Africa, unde a fost rănit grav la începutul anului 1943. După ce s-a vindecat, a fost
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
că acceptă armistițiul cu URSS, Marea Britanie și SUA. În urma acestor evenimente, Comandamentul Militar al Capitalei transmite ofițerilor superiori ai Armatei Regale ordinul "Stejar- extremă urgență" prin care se prevedea intrarea trupelor în dispozitiv de luptă și începerea operațiunilor împotriva forțelor Wehrmacht-ului. Muncitorii români din București pleacă din fabrici și primesc arme pentru a lupta împotriva nemților. Legăturile telefonice ale Ambasadei cu comandamentele germane sunt întrerupte. Richter îl anunță pe von Keil că România a întors armele împotriva Germaniei, iar baronul
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
După arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944, Comandamentul Militar al Capitalei a transmis în secret ordinul cu indicativul "Stejar, extremă urgență" prin care s-a dispus intrarea trupelor în dispozitiv de luptă și începerea operațiunilor militare împotriva forțelor Wehrmachtului. Cuvântul „stejar” însemna că ordinul fusese dat de Regele Mihai I al României, care locuia în Vila Stejar, denumită după biserica aflată în spatele Palatului Regal. Inginerul Comșa este inspirat din fostul ofițer Emil Bodnăraș (1904-1976), care a participat, ca reprezentant
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
asemenea, respins. Comandantul apărării poloneze, Konrad Guderski, a murit în timpul celui de-al doilea atac din cauza exploziei propriei sale grenade cu care i-a oprit pe germanii ce spărseseră peretele. La ora 11:00 unitățile germane au fost întărite de Wehrmacht cu două tunuri de 75 mm, dar următorul atac, chiar și cu sprijinul artileriei, a fost din nou respins. La 15:00 germanii au declarat o încetare a focului de două ore și au cerut forțelor de apărare poloneze să
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
și, după câteva zile, au fost trimiși la Victoriaschule, unde au fost interogați și torturați. Alți 300 - 400 de cetățeni polonezi din Danzig erau, de asemenea, acolo. Toți prizonieri au fost judecați de Curtea Marțială a unității Gruppe Eberhardt din cadrul Wehrmacht-ului. Un prim grup de 28 de prizonieri de la Victoriaschule, având un singur ofițer al Wehrmacht-ului ca avocat apărător, a fost judecat la 8 septembrie, iar un al doilea grup de 10, care s-au refăcut în spital de pe urma
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
300 - 400 de cetățeni polonezi din Danzig erau, de asemenea, acolo. Toți prizonieri au fost judecați de Curtea Marțială a unității Gruppe Eberhardt din cadrul Wehrmacht-ului. Un prim grup de 28 de prizonieri de la Victoriaschule, având un singur ofițer al Wehrmacht-ului ca avocat apărător, a fost judecat la 8 septembrie, iar un al doilea grup de 10, care s-au refăcut în spital de pe urma rănilor suferite, la 30 septembrie. Toți au fost condamnați la moarte ca luptători ilegali în temeiul
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
monografie despre apărarea oficiul poștal și s-a referit la executarea apărătorilor ca la o crimă judiciară ("Justizmord"). Schenk subliniază rolul forțelor de poliție din Danzig în asaltul asupra oficiului poștal, ceea ce a făcut ca tribunalul militar (Curtea marțială a Wehrmacht-ului) să nu aibă competența de a-i judeca pe apărători. În schimb, trebuia să li se aplice legea penală a Orașului Liber Danzig, care nu prevedea existența pedepsei cu moartea. În Polonia, întregul episod a devenit unul dintre cele
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
Iar” se află în nord-vestul Kievului, pe un teritoriu dintre raioanele Sâreț și Lukianovka, aproape de stația de metro Dorogojici. Aici s-a desfășurat în anul 1941 cel mai mare masacru comis într-un timp scurt sub auspiciile armatei Germaniei naziste, Wehrmacht. Unități numite Einsatzgruppen ale SD ("Sichercheitdienst") au omorât la data de 29-30 septembrie 1941 peste 33,000 evrei. În timpul acelei faze a războiului împotriva Uniunii Sovietice, evreii din teritoriile ocupate erau uciși încă cu arme de foc de către trupe mobile
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
repede abandonat în favoarea lui „Signal”, cuvânt fie prezent, cu mici variații, fie ușor de înțeles în toate limbile în care revista a fost editată. "Signal" a fost realizată de către secțiunea a IV-a a serviciilor de propagandă ale armatei germane ("Wehrmacht Propaganda Abteilung"), sub autoritatea Înaltului Comandament al Armatei Germane ("Oberkommando der Wehrmacht" - OKW) și a Ministerului Afacerilor Externe ("Auswärtiges Amt") și sub comanda directă a locotenent-colonelului Hasso von Wedel. Ministerul Propagandei condus de Goebbels nu a reușit să controleze și
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
ușor de înțeles în toate limbile în care revista a fost editată. "Signal" a fost realizată de către secțiunea a IV-a a serviciilor de propagandă ale armatei germane ("Wehrmacht Propaganda Abteilung"), sub autoritatea Înaltului Comandament al Armatei Germane ("Oberkommando der Wehrmacht" - OKW) și a Ministerului Afacerilor Externe ("Auswärtiges Amt") și sub comanda directă a locotenent-colonelului Hasso von Wedel. Ministerul Propagandei condus de Goebbels nu a reușit să controleze și nici să exercite o influență semnificativă asupra revistei. Articolele și fotografiile erau
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
externe în toate guvernele până la 1932. Între anii 1928-1935 a fost senator. Îndeplinea funcție de șef al "Consiliului de Administrație al Băncii de Comerț" din Varșovia și președinte al "Camerei de Comerț Polono-Americane". În septembrie 1939, după anexarea teritoriului Poloniei de către Wehrmacht și Armata Roșie fiind rezultat al agresiunii Germaniei și URSS, a fugit în Franța, unde a fost numit ministru al afacerilor externe în guvernul RP în exil (al doilea guvern al lui Władysław Sikorski). Și-a dat demisia în iulie
August Zaleski () [Corola-website/Science/330847_a_332176]
-
germani, în lagărele de prizonieri se renunțase în cele mai multe cazuri la politica încătușării celor internați, în unele cazuri mai fiind expuse în barăcile lagărelor cătușe, ca o amenințare. Pe 7 octombrie, Hitler a inserat o notă în comunicatul zilnic al Wehrmachtului: Pe 18 octombrie, după deliberări îndelungate cu specialiștii în drept militar și ofițerii de stat major, Hitler a emis în secret "Kommandobefehl", cu doar 12 copii. A doua zi, șeful Marelui Stat Major Alfred Jodl a distribuit aceste copii la
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]