814 matches
-
în al doilea rând, a discuta despre o diacronie ortodoxă în termenii: în anii '20 ai secolului XX, Ortodoxia "era un curent mai mult spiritual și cultural"; în anii '30, ea a devenit "un curent politic, adesea cu atitudini extremiste, xenofobe, autarhice" este contraproductiv în măsura în care Ortodoxia nu se confundă cu practica culturală sau cu cea politică, în pofida unor derapaje care începeau să prindă contur în interiorul Bisericii, amendate de elita intelectuală interbelică, precum am relevat, prin analiza noastră, în anumite cazuri punctuale
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
De nimica nu se leagă individualitatea omenească mai tare decât de poporul său, și numai atâta trăiește el ca om, ca element de cultură, cât timp Își iubește poporul din care face parte“. Patriotismul autentic nu Îngăduie Îngustimi naționaliste ori xenofobe. Sub acest unghi, Xenopol se recomandă, prin toată opera sa, ca un spirit deschis și cooperant, Înclinat să valorifice resursele de orice fel ale poporului român, cu care a știut să se identifice mereu. A făcut-o ca istoric, filozof
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
prin cunoașterea moștenirii istorice comune În aspectele sale locale, regionale, naționale, europene și globale. Predarea istoriei nu trebuie să fie un instrument de manipulare În scop ideologic, de propagandă sau să fie utilizată pentru promovarea ideilor intoleranței, a acelor ultranaționaliste, xenofobe sau a antisemitismului. Cercetarea istoriei și istoria ca obiect de Învățământ nu pot fi compatibile, În nici un fel, cu valorile fundamentale și cu statutele Consiliului Europei dacă acestea Încurajează manipularea istoriei, mai ales prin:falsificarea sau crearea de dovezi istorice
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Raluca Iarovoi, Vasile Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93542]
-
impus de străini, spaniolii luptă pentru a apăra dinastia Bourbonilor din Spania, pe mediocrul Ferdinand al VII-lea, care devine de-a lungul bătăliei simbolul națiunii, care se evidențiază în luptele împotriva francezilor. Revolta spaniolă nu capătă numai un caracter xenofob, care pune în evidență naționalismul spaniol incipient. Ea capătă și un aspect religios, care nu este lipsit de fanatism. Cei 100 000 de călugări spanioli îl văd în Napoleon pe Anticrist și îi împing pe țăranii analfabeți să apare religia
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Moldovei, prototipul străinului era evreul. El nu putea fi asimilat din cauza religiei diferite și, în același timp, tot el stabilise, în fond, multiple legături cu burghezia din alte țări, creându-se, astfel, premisele unei veritabile conspirații mondiale. În realitate, atitudinea xenofobă era “rezultatul unei amare experiențe istorice”. Este însă la fel de adevărat că, în preajma Unirii de la 1859, se constată o reactivare a tuturor elementelor străine din Moldova: unii dau mai multă ascultare reprezentanților Austriei la Iași (cazul sudiților evrei ce se sustrag
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
din ianuarie 1941. Nici că în 2003, în Franța, a fost imposibil să se celebreze remarcabila personalitate științifică a românului N. C. Paulescu, întrucât el produsese lucrări flagrant antisemite în România, în anii 1920. Nici că un partid politic perfect xenofob și antisemit a pretins puterea politică - și chiar președinția țării - în România post-comunistă. Rădăcinile politice și intelectuale ale acestor realități tragice se întind până la începuturile României moderne. Pentru mai mult de o sută de ani, mulți dintre cei mai respectați
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
de intelectualii desemnați de partid: Paul Georgescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Savin Bratu, N. Moraru, Traian Șelmaru, M. Beniuc, N. Tertulian etc. Prin pervertirea ideilor "esteticianului Edgar Papu s-a născut protocronismul", curent care a afirmat "poziții autarhice și profund antiliberale, xenofobe și antiintelectuale. Printre exponenții protocronismului s-au remarcat prin vehemență: Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici, Dan Zamfirescu, Ilie Bădescu, Ion Lăncrănjan, Pompiliu Marcea, Ion Dodu Bălan, Dinu Săraru, Adrian Păunescu, Mihai Ungureanu, Nicolae Dan Fruntelată, Artur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
oare, dragul meu Sachi, ceea ce numai un artist adevărat poate face ? Să fi reușit noi să creăm ceva nemuritor ? La Paris lucrurile nu sunt încă atât de înfierbântate ca la București, unde numai peste o lună avea să vină guvernul xenofob condus de Octavian Goga, care, deși va fi demis peste patruzeci și patru de zile, reprezintă doar începutul sfârșitului liniștii. Dorind să se alinieze la politica ger- mano- nazistă și italiano-fascistă, sunt adoptate o serie de legi discriminatorii de „purificare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sisteme politice și militare de extremă stângă sau dreaptă, sub un pospai de ideologie pescuită În utopicii francezi și parțial În Marx - ideologia justiției sociale, a repartiției echitabile, a mântuirii clasei muncitoare! - sau, de cealaltă parte, din scrierile unor spirite xenofobe și ultra elitiste - vezi Gobineau sau Chamberlain, ideologia salvării și dominanței rasei ariene! - au „folosit” à fond, până la fund și fără „cruțare”, fără scrupule, acele „leviere” abisale care, se pare, zac, În străfundurile noastre, ale... tuturor?!... Oricum, ale multora, s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
După 1989, mulți români au ajuns să vadă În el o personificare a patriotismului și anticomunismului. Dar cum să-l asociezi cu democrația și cu respectul datorat celuilalt? Nucleul dur al admiratorilor săi este alcătuit din partizanii soluțiilor autoritare și xenofobe, aparținând Îndeosebi Partidului România Mare — cam tot aceiași care au și nostalgia lui Ceaușescu. În mod ironic, ei sunt Într-un fel urmașii celor care l-au trimis pe mareșal În fața plutonului de execuție. Cazul românesc este foarte interesant, tocmai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
scriitoare și filozoafă. Doi moderatori: Marianne Alphant și Roger Rotmann. În sală - surprinzător de puțină lume. Sunt mai agreate, probabil, subiectele strict culturale. Tema discuției este de o actualitate ardentă: prezența în guvernul de la Viena a unui curent extremist și xenofob, care contrazice principiile democratice fondatoare ale Uniunii Europene. Sylvia Treudl declară că există mulți intelectuali, muzicieni, artiști în țara sa care se opun oficialităților de la Viena. Dubravka Ugrešic observă că, de fiecare dată când vorbește cu cineva dintr-o țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
numai personajul negativ din profan, ci dușmanul mitic: „[de] sub pat a scos un zmeu, adică un arap” (PurcăreniArgeș). Zmeii au și puterea de a dispune de aspect uman atrăgător, dar acesta este decodat de înțelepciunea tradițională într-o manieră „xenofobă”. Feciorul străin, imposibil de localizat în spațiul cunoscut trezește fiori fetelor curtate: „cela o fo zmău, fecior d’e zmău”. Buzduganul - simbol al puterii inimaginabile de profani se asociază uneori cu un trup policefal formând ipostaza hiperbolică a răului: „Iel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și legalitate" din jurul a ceea ce se dorea a fi "un partid național evreiesc în România", cum, bunăoară, fusese atacat în Hasmonaea (aprilie 1924), de către un combatant ascuns în dosul inițialei W., și acuzat că a stat "în fruntea unui partid xenofob", el însuși dovedindu-se "îngust în vederile sale politice, șovin și antidemocrat". Pe aceeași temă, a naționalismului, fusese atacat, tot în Hasmonaea (februarie-martie 1924), Mitropolitul Miron Cristea, taxat drept "focar de ură și întuneric" pentru predicile sale întru apărarea țăranului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
momente ale evoluției neamului, accentuând rolul vieții economice contemporane și nevoia ca societatea românească să se dezvolte în virtutea cutumelor străvechi". E o analiză, spun comentatorii, ce "ajută să nu cădem în păcatul celor care au văzut în Doina, o manifestare xenofobă". Este urmărită apoi, în continuarea studiului, Chestiunea Basarabiei în viziunea lui Eminescu, reanexarea acesteia la Imperiul rus considerând-o, odată cu poetul, a fi "o mare nedreptate istorică", insistându-se asupra faptului că "Eminescu nu poate fi taxat drept xenofob, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
amatori de polcă pe furate și experți rurali în virtute; iar ceilalți - funcționarii și lacheii dictaturii. Patria rurală ca teutomanie și patria de stat ca supunere fără crâcnire și ca frică oarbă de represiune. Ambele noțiuni de patrie erau provinciale, xenofobe și arogante, adulmecând pretutindeni trădarea. Ambele aveau nevoie de dușmani și stabileau, pline de ură, judecăți globale de nezdruncinat. Ambele nu se coborau până-ntr-atât încât să-și mai revizuiască vreodată o judecată greșită. și ambele se întemeiau, colectiv
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care au avut loc În perioada 1866-1868 În jurul „cestiunii israeliților” l-au determinat pe B.P. Hasdeu să redacteze și să publice un Întreg studiu cu titlul Istoria toleranței religioase În România (1868). Încercând să combată ideea că românii ar fi xenofobi și, mai ales, antisemiți, tânărul deputat Hasdeu contraargumentează cu „reali tatea secolarei toleranțe religioase a străbunilor și părinților noștri”. El motivează această „sacră moștenire”, această „tradițiune istorică”, prin faptul că românii nu ar avea apetență pentru fanatism religios <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este un semn de toleranță. Străinul, cel „diferit”, este tratat diferit. Sentimentele xenofile - ca și cele xenofobe - nu anulează „diferența culturală” dintre indigen și alogen, ci o evidențiază. Xenofilia este un sentiment de discriminare, chiar dacă una pozitivă. „Eu nu sunt xenofob. Nu sunt nici xenofil”, spune Petre Pandrea <endnote id="(771, p. 15)"/>. În mod aparent paradoxal, atât xenofobia (ostilitatea), cât și xenofilia (ospitalitatea) acționează, În situații diferite, În cadrul aceleiași comunități tradiționale. „Diferența culturală” este anulată abia atunci când se practică in-diferența
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
publicisticii socio-politice a lui Mihai Eminescu, cea referitoare la evrei <endnote id="(849, pp. 272 ș.u.)"/>. Sigur că Îngrijorarea rabinului șef din România este de Înțeles. Cercurile politice și culturale ultranaționaliste aveau nevoie de o legitimare a pozițiilor lor xenofobe și antisemite din partea uriașei autorități a „poetului național”. Dar cred că Moses Rosen ar fi trebuit să-și folosească energia și autoritatea pentru o cauză mai bună, și anume să reclame includerea În volumele respective din seria de Opere complete
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întăresc regula»” <endnote id="(423, p. 75)"/>. Opoziția dintre evreul/străinul „generic” și cel „genetic” apare și În literatura română modernă. „Toți scriitorii români, cu rare excepții [...] - observă G. Călinescu, referindu-se mai ales la grupul din jurul Vieții Românești -, sunt xenofobi și antisemiți În măsura În care se pune problema socială a existenței neamului, invadat și apăsat de prea mult element alogen, și În același timp umanitariști, mai bine zis Înțelegători pentru străin luat ca individ. Astfel, Sadoveanu Înfățișează pe român ca victimă a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că ponderea mare În opțiunile votanților nu a avut-o atât retorica visceral antisemită din revista România Mare, cât demagogia populistă practicată de C.V. Tudor. „Dar chiar dacă așa stau lucrurile - conchide Leon Volovici -, indiferența electoratului la mesajul violent antisemit și xenofob nu e mai puțin gravă și ar trebui să fie un semnal de alarmă...” <endnote id="(583)"/>. Un sondaj de opinie realizat În Germania anului 1992 arată că 4% dintre subiecți consideră că vinovați de moartea lui Isus ar fi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vreun politician psihopat sau vreun publicist În căutare de subiecte senzaționale reînvie și În zilele noastre fantoma „omorului ritual” pe care l-ar practica evreii. În primii ani ai epocii post- comuniste (1990-1992), revistele românești cu program ultranaționalist, antiliberal și xenofob (de tip România Mare, Europa ș.a.) făceau adesea trimiteri la această legendă <endnote id="(214, p. 349)"/>. Dar cazul mediatic cel mai interesant s-a produs la sfârșitul anului 1995 și Începutul lui 1996. Michael Shafir are meritul de a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trebuie să ținem cont, pe de o parte, de faptul că afirmațiile de mai sus ale funcționarului public sunt reproduse - și probabil Îngroșate - de consulul Prusiei la București și, pe de altă parte, că era o epocă post-fanariotă, cu sentimente xenofobe mai accentuate. În 1868, scriitorul austriac Karl Emil Franzos - fost coleg cu M. Eminescu la Gimnaziul din Cernăuți - vorbea despre Rumänische Judentodtschlagenkunst („arta românească de a-i snopi În bătaie pe evrei”) <endnote id="(419, p. 95)"/>. El se referea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
istorice ̀ mi pare de aceeași esență cu cel pe care i l-a suscitat domnița franțuzoaică de la Sâmbăta de Sus. Radu Boureanu face parte dintre cărturarii români care înțeleg tradiția românească în spirit european, ̀ mpotriva mentalității vernaculare și xenofobe a trublionilor recurenți. Punctul cel mai înalt al poeziei lui Radu Boureanu îmi pare a fi atins de Planeta nebunilor (1979) și cu osebire de poemul care împrumută titlul culegerii. Superbul poem se deschide sub zodia „omului mulțimilor” al lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
parte trebuie încurajată fiscal și prin investiții. Europa trebuie să aibă politici coerente de educație în favoarea înțelegerii și acceptării celor diferiți și în sensul profund umanist al respectului față de umanitatea oricui. Fiindcă aceasta vine în contradicție cu practicile sexiste, rasiste, xenofobe, antisemite, homofobe, cele din urmă trebuie sancționate indiferent unde se manifestă. Respectul pentru diferențe și chiar cultivarea diferențelor nu trebuie să încurajeze nici o practică în care se încalcă autonomia personală. Text publicat în Revista aLtitudini, numărul 1, din 2005 Trăim
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a cărții. Faptul că apăruse Într-o revistă ca Flacăra (probabil singurul loc În care putea apare, dat fiind jocul adulărilor și sfidărilor, specific acestei publicații) și faptul că era semnat de un jurnalist care mă atacase cu oarbă violență xenofobă În aceeași revistă se adăugau, bănuiesc, motivelor pentru care strecurasem hârtia printre lucrurile din valiză. Acum, jumătatea de pagină din Flacăra era atașată nu doar de citatele menționate, ci și de o pagină, Îngălbenită deja și ea, din The New York
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]